Cel mai TULBURĂTOR SECRET al Casei Regale a României. Adevărul a ieşit la iveală chiar în ziua înmormântării Reginei Ana

Reporter: Regina Ana a fost o femeie împlinită?

Constantin Bălăceanu-Stolnici: Omul se naşte singur, trăieşte singur, moare singur, cum zicea Paul Sartre. Dar totuşi a avut o viaţă de familie, cu copii, cu un soţ model care cred că i-a creat foarte multe momente de fericire. Conjunctura istorică i-a fost nefavorabilă şi din cauza asta a avut şi momente extrem de grele, momente de sărăcie. Chiar ea, înainte de a se mărita, a fost vânzătoare la New York, nu trebuie să uităm, deşi era scoborâtoare din familia mare, din Bourbon-Parma. Împreună cu Regele Mihai a avut o fermă care nu era lucru uşor de condus şi care nu le crea un confort care să fie corespunzător cu rangul pe care îl aveau şi cu educaţia primită. Deci au avut momente foarte dificile. A avut un moment dificil când a fost alungată din ţară, împreună cu Regele, când l-au hăituit şi l-au vânat pe şoseaua spre Curtea de Argeş. Deci a trecut prin momente foarte dificile. Dar eu cred că, una peste alta, a avut o viaţă de familie fericită. Poate că o singură umbră a fost – asta e extrapolarea mea – că n-a avut un băiat.

Reporter: Cu ce ar fi schimbat dacă ar fi avut un băiat?

Constantin Bălăceanu-Stolnici: Ar fi fost cu totul altfel sistemul de succesiune.

R: Ce se va întâmpla cu Regalitatea?

BS: Vedeţi că prevederile în domeniul acesta sunt foarte dificil de făcut. Orice se poate întâmpla. Există factorul uman, există imprevizibilul şi atunci ne putem aştepta la orice, fără a putea face o predicţie propriu-zisă.

R: Principesa Margareta ar trebui să preia atribuţiile. A fost Principele Nicolae care a avut un rol timp de aproximativ doi ani în România. Credeţi că va putea Principesa Margareta să ducă mai departe ceea ce înseamnă numele Familiei Regale?

BS: Eu cred că da, îl duce foarte bine, adică este o prezenţă la toate manifestările la care vine, este vizibilă, este implicată, de foarte multe ori vorbeşte, are o activitate protocolară şi, uneori, chiar diplomatică interesantă şi sunt convins că îşi poate îndeplini funcţia aceasta de reprezentantă a Familiei Regale sau de şefă a Familiei Regale.

R: Ce înseamnă pentru Regele Mihai, ca soţ, faptul că, nu poate participa la înmormântarea femeii pe care a iubit-o?

BS: Faptul că a murit, asta este drama cea mare. Al doilea lucru, faptul că n-a putut să asiste la înmormântare, dar aceasta n-a fost o decizie luată de el şi de familie, ci a fost o decizie impusă de medici care au luat în consideraţie alţi parametri decât cei sentimentali.

R: Principele Nicolae va veni la înmormântarea bunicii sale. Ce înseamnă acest lucru sau cum vedeţi dumneavoastră?

BS: Nu trebuie să uităm că oamenii ăştia sunt oameni şi că orice oameni au relaţii de familie şi toate relaţiile de familie implică relaţii emoţionale şi în cadrul relaţiior emoţionale e normal ca nepotul să vină la înmormântarea bunicii sale. Deci altă semnificaţie mai profundă nu poate să existe decât această relaţie care ţine de structura familiei nucleare şi extensiei sale pe trei generaţii.

R: Am văzut, în cazul Reginei Maria, acel doliu violet. Ce presupune un doliu regal?

BS: Asta e o sintagmă aşa, mai ziaristică. E un doliu obişnuit pe care oricine îl poartă atunci când se produce o înmormântare. În cazul familiilor regale, dată fiind importanţa persoanelor şi amploarea ceremonialului, este ceva mai dezvoltat decât doliul obişnuit. Plus că există şi unele simboluri din acestea de doliu, cum ar fi aşezarea drapelelor în bernă, care sunt specifice înmormântărilor oficiale de stat.

R: E vreun ritual anume pe care îl respectă?

BS: E, noi nu avem timp de ritual, pentru că nu am avut practic decât patru regi si toata dinastia nu a domnit decât 82 de ani, dar se reproduce într-o formă mai simplificată protocolul care a fost aplicat în iunie 1938, când a murit Regina Maria care a fost ultima regină care a fost înmormântată cu o înmormântare oficială în ţara noastră. Nu are o semnificaţie specială, este o înmormântare regală în care corpul este aşezat în locurile principale unde regalitatea îşi are simbolismul său, la Sinaia, unde este Castelul Peleş, la Bucureşti, unde e Palatul Regal, şi după aceea la Curtea de Argeş, unde Regele Carol I a ales să-şi facă necropola familiei sale.

R: Faţă de alte regine, de ce moartea Reginei Ana nu a creat o emoţie atât de puternică în rândul oamenilor din România?

BS: Nu a fost atât de prezentă, ea nu a domnit, n-a trăit în România, a venit din când în când în vizită, nu a luat parte direct la evenimentele mari ale istoriei naţionale şi populaţia nu s-a simţit chiar atât de solidară cu ea sau într-un număr suficient de mare pentru ca reacţia populaţiei să fie vizibilă. Nu cred că este altceva decât un aspect cantitativ care ţine de conjunctura istorică, nu de calităţile reginei.

R: Au fost voci în perioada asta care au spus că Regina Ana n-a făcut, de fapt, nimic pentru România. Au fost multe voci care au spus că ar trebui să o privim ca pe un simbol al ceea ce reprezintă ea.

BS: Păi în primul rând ca un simbol a ceea ce reprezintă ea. Al doilea lucru, a fost soţia Regelui, a ultimului rege şi a fost una din soţiile devotate, fiind un model de nevastă, cu care Regele a trăit peste 65 de ani, cam 68 de ani. A fost o mamă bună şi a fost o prezenţă permanentă alături de Familia Regală în toate eforturile pe care ea le-a făcut, în ciuda situaţiei istorice, pentru a sprijini, cât puteau ei, destinele istorice ale ţării noastre. Totuşi nu trebuie să uităm că am avut un regim republican dur, comunist, foarte ante-regalist, care a creat o anumită mitologie negativă în jurul Familiei Regale care a rămas întipărită în inconştientul colectiv al societăţii şi de care se scapă foarte greu. Acceptarea monarhiei, în momentul de faţă, e o problemă dificilă, pentru că se izbeşte de anumite experienţe de trăire personală care au fost induse de educaţia comunistă.

Continuarea AICI