Ce a arătat mitingul PLDM

Prezentul continuu

Mitingul PLDM, ca orice manifestaţie de partid, a fost o probă de mobilizare şi o demonstraţie de forţă. Dar nu numai. Întrunirea liberal-democraţilor s-a dovedit a fi mult mai relevantă decât şi-a propus.

Oameni, nu boi

După toate probabilităţile, Filat, Leancă şi alţi fruntaşi ai partidului sunt mulţumiţi. Manifestaţia a fost numeroasă. Toate speculaţiile pe tema aducerii cu de-a sila în piaţă a medicilor sau a angajaţilor din administraţia centrală sau locală mi se par puerile.

Nu exclud, bineînţeles, că nişte birocraţi au venit nu din îndemnul inimii, ci din cel al burţii. Totuşi, dacă cineva admite că mii de oameni, fără a fi ameninţaţi cu tăierea capului sau cu deportarea în ţinuturile de gheaţă ale urşilor albi, acceptă să facă parte dintr-o turmă inconştientă, înseamnă că suntem o naţiune de boi, iar eu refuz să cred asta.

Mă tem că pe liberal-democraţi îi paşte un alt pericol. De un partid de guvernământ se cramponează, de obicei, o droaie de lichele şi profitori pentru a avea pile. Acesta nu este doar un fenomen moldovenesc. Se întâmplă şi la case mai mari.

De aceea, liberal-democraţii nu trebuie să se autoamăgească. Numărul participanţilor la reuniunea de partid nu este direct proporţional cu sprijinul popular. Acest fapt nu anulează însă dovada adeziunii la cauza partidului lui Filat pe care a făcut-o manifestaţia de duminică.

Presa a picat testul imparţialităţii

Însă, mitingul s-a constituit într-un examen nu numai pentru PLDM, ci şi pentru mass-media de la Chişinău. Iar presa, trebuie s-o spunem pe şleau, l-a picat în cel mai lamentabil mod cu putinţă.

Reuniunea liberal-democraţilor a arătat că jurnalismul independent din Republica Moldova s-a pulverizat în cea mai mare parte. Majoritatea televiziunilor de top ori au prezentat nişte ştiri părtinitoare de la eveniment, ori au mimat reflectarea lui.

Publika TV, de exemplu, i-a consacrat doar câteva secunde, iar ProTV, deşi a transmis un reportaj mai amplu, n-a respectat exigenţa neutralităţii, utilizând în textul jurnalistic sintagme depreciative sau ironice. Ca să nu mai spun că o serie de bloggeri, înainte şi după miting, s-au întrecut în speculaţii menite să denigreze mitingul fără să se obosească să aducă nişte argumente mai de Doamne ajută.

Nu zic în niciun caz că organizarea acestei manifestaţii a fost fără cusur. Însă, când nişte autori cu viziuni total diferite, unionişti, europenişti, comunişti şi partizani ai Uniunii Vamale se solidarizează implicit ca să atace la unison PLDM pentru te miri ce acţiune politică, vrând-nevrând, te bate gândul că la mijloc e o propagandă mizerabilă comandată din nişte centre obscure.

Oare chiar un miting la care a fost prezent Elmar Brok, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European, reprezentant al Partidului Popular European, nu merită să fie ridicat măcar la rang de ştire? Nu este aderarea ministrului de Externe, Natalia Gherman, la PLDM un eveniment de presă?

Analişti fără analiză

Şi nu e vorba doar de liberal-democraţi. Mitingul PLDM a scos în evidenţă o dată în plus faptul că la Chişinău nu se poate vorbi fără părtinire şi patimă despre viaţa de partid. Formaţiunile politice ori sunt ridicate în slăvi în nişte texte care trădează o publicitate ascunsă, ori sunt înjurate ca la uşa cortului.

Cine, de exemplu, a încercat să analizeze cu imparţialitate iniţiativa Partidului Democrat care îşi propune să organizeze alegeri primare după modelul occidental? N-am văzut niciun comentariu pe această temă în afară de o succintă analiză semnată de Tudor Cojocariu.

Planul PD-ului nu este întru totul limpede şi ridică unele semne de întrebare. Totuşi, inovaţia lui Lupu şi compania este demnă de luat în seamă. Dacă va reuşi şi nu va fi doar o paradă de modernitate, va contribui la reformarea partidului pe principii europene.

Dar cine să încurajeze europenizarea clasei noastre politice? Cine să taxeze discrepanţa dintre vorbe şi fapte în partidele din Republica Moldova fără a fi acuzat că este angajat politic?

La Chişinău s-au înmulţit aşa-zişii analişti, precum maidanezii într-o urbe fără serviciu sanitar. Cu toate acestea, analiza obiectivă şi imparţială a evoluţiilor politice e o pasăre rară. Presa a naufragiat, ca într-o apă neagră, în campanii brutale, sforăitoare şi partizane.