Rusia ca un câmp de vânătoare

Contre-jour // Orice eveniment care s-a întâmplat în aceste zile în lume, inclusiv pasiunile din politica moldovenească, cu despărțiri, repoziționări și fidelități fără orizont, pălește în fața asasinatului politic de la Moscova. Boris Nemțov, un lider al opoziției ruse, a fost împușcat sub zidurile Kremlinului – o execuție care concurează cu cele mai terifiante scenarii de film

Nemțov a fost un critic acerb al regimului Putin, unul dintre puținii care aveau curajul să-i demaște esența coruptă și criminală. Spre deosebire de Valeria Novodvorskaia – o figură emblematică a disidenței antisovietice, cea care a cunoscut „neantul anihilării” și trăia fără nicio teamă, spunând exact ce gândește, demolând „imperialismul rahitic” al Rusiei post-sovietice –, Nemțov a fost într-o vreme un exponent al puterii, un politician de succes, promițător și declarat chiar succesorul lui Elțîn (care însă l-a preferat pe Putin). Deși putea să ducă un trai liniștit, asigurat, cum au procedat mulți dintre colegii săi din echipa liberală cu care s-a lansat în politică (Ciubais, Kudrin, Kirilenko, Belîh, Gref ș.a.), Boris Nemțov a ales să trăiască în adevăr, cu riscurile pe care le presupune această meserie în Rusia. A urmat, la altă dimensiune, modelul Saharov, renunțând la privilegiile pe care i le putea oferi conformismul politic, pentru a nu-și trăda convingerile. Un idealist fără speranță, cum îl caracterizează mulți dintre prietenii săi.

Rusia lui Putin a devenit un câmp de vânătoare. Sunt vânați și eliminați toți cei care nu acceptă politica liderului suprem. Nu știu dacă vor fi descoperiți executorii asasinatului și cei care l-au regizat, precum nu au fost elucidate și alte crime politice din Rusia putinistă (Politkovskaia, Magnițki, Estemirova, Markelov, Litvinenko, Iușcenkov…). Dar autorul moral al acestui asasinat care a îngrozit lumea este Vladimir Putin. El a ațâțat o parte a populației împotriva alteia, arătând spre „național-trădători”, spre „coloana a cincea”, preluând fără jenă stilistica și vocabularul lui Hitler. La televiziunile pe care le controlează Kremlinul, retorica urii și minciunile cu privire la Ucraina și la complotul Occidentului împotriva Rusiei se revarsă în valuri, precum rachetele „Grad” în Donbas. Principalii propagandiști de la televiziunile ruse (D. Kiseliov, V. Soloviov, A. Norkin, M. Leontiev, A. Mamontov ș.a.) au devenit eroi naționali, decorați de președinte. Seria de filme demascatoare despre trădătorii patriei, despre cei subvenționați de Departamentul de Stat al SUA au fost difuzate la ore de maximă audiență. Nemțov a fost una dintre țintele principale ale acestor filme de înfierare și stigmatizare. Chiar duminică, 1 martie, în ziua când la Moscova a avut loc marșul de doliu în memoria lui Boris Nemțov, la un post important de televiziune din Rusia, NTV (retransmis și în R. Moldova!), era programat un nou episod din serialul despre „trădătorii Rusiei”, cu Nemțov în rolul principal. Filmul n-a mai fost difuzat, pentru că între timp cineva s-a grăbit să rezolve, prin asasinat, cazul scandalos.

„Național-trădătorii” nu sunt doar linșați mediatic, ci agresați fizic de gherilele patriotice ale Kremlinului: „Nași” (organizația de tineret putinistă) și, mai nou, mișcarea „Antimaidan” care, finanțată de autorități, organizează marșuri de intimidare de zeci de mii de oameni în Moscova și în alte orașe ale țării. Parcă s-ar relua secvențe din vremurile „sutelor negre” țariste sau scene cu dezmățul trupelor de asalt național-socialiste din Germania: grupuri de bătăuși naționaliști intră în restaurante și ordonă tuturor să asculte imnul Rusiei. Cine nu manifestă obediența cuvenită, cine nu se ridică în picioare este umilit și scos în șuturi afară…

După asasinarea lui Boris Nemțov, mulți prevestesc începutul unor represalii la scară largă în Rusia. Fără o campanie triumfală în Ucraina, așa cum și-ar fi dorit, încolțit de sancțiunile economice ale Occidentului, Putin este forțat să acționeze pentru a-și păstra puterea. Jocul cu opoziția, pe care l-a mimat până acum, nu mai poate fi continuat. Liderul rus, așa cum a afirmat de mai multe ori, nu are adversari politici, ci doar dușmani. Ales de trei ori președinte al țării, cu o majoritate confortabilă, Putin n-a avut niciodată curajul să participe la o dezbatere electorală. Să-și înfrunte în idei și în argumente oponenții. Și-a demolat mediatic adversarii, i-a atras de partea sa prin șantaj și privilegii, iar pe cei recalcitranți i-a redus la tăcere sau i-a forțat să emigreze.

Acesta e peisajul „lumii ruse” din epoca Putin. Asasinatul de lângă zidurile Kremlinului i-a pus în față o oglindă necruțătoare. Spre acest „tărâm de vis” ne îndeamnă să mergem Dodon și acoliții săi, asistați de propaganda rusească difuzată în R. Moldova, pe care nimeni nu îndrăznește să o îngrădească. Dar și corupția, duplicitatea politicienilor care pledează pentru Europa, subminând prin comportamentul lor ideea europeană, tot în aceeași direcție ne trag. În pușcăria în care oameni ca Boris Nemțov sunt lichidați, pentru că nu răspund la comenzile gardienilor.