Supărarea lui Leancă poate să fragmenteze nu doar PLDM, ci şi PDM

Prezentul continuu

După cum arătam într-un editorial publicat când Iurie Leancă era candidat pentru funcţia de prim-ministru, o posibilă nevotare a cabinetului său poate să-l transforme într-un erou tocmai bun de urmat de cei mulţi şi nemulţumiţi. Ultimele evoluţii par să-mi dea dreptate.

Efectul milei

Până la statura de erou, fostul premier, ce-i drept, încă n-a crescut, dar alura de victimă nevinovată şi-a câştigat-o în percepţia unui anumit segment al electoratului. E deja suficient ca să producă ceea ce sociologia electorală numeşte efectul milei. Dacă se suprapune pe o persoană carismatică, acesta e în măsură să-l ridice foarte sus pe cel tăvălit pe jos.

Istoria contemporană cunoaşte o sumedenie de cazuri când cenuşăreasa jocurilor politice trage lozul câştigător şi urcă în braţele prinţului. Fostul premier israelian Ariel Șharon, bunăoară, la un moment dat a pierdut sprijinul marelui partid conservator Likud, al cărui cofondator era, şi a format o formaţiune politică numită Kadima. Cu această nouă grupare a câştigat alegerile parlamentare şi a revenit în fotoliul de şef al Guvernului.

De efectul milei a beneficiat, de altfel, şi Boris Elţin. Fiind destituit de Gorbaciov, a reuşit nu doar să-l învingă pe primul şi ultimul preşedinte sovietic, ci şi să distrugă întreg imperiul. Exemplele pot continua, dar din lipsă de spaţiu şi timp, ne oprim aici.

Iurie Leancă, neîndoielnic, întruneşte condiţiile unui politician carismatic. De aceea, el poate profita de asentimentele publicului. Este limpede că o parte a electoratului îl percepe ca pe un lider promiţător căruia i s-a luat totul pe nedrept.

Atuul său este imaginea de incoruptibil, iar aceasta pare să valoreze astăzi mai mult decât oricare altă calitate politică. El este singurul politician din vârful piramidei care a spus lucrurilor pe nume, când a venit vorba despre viciile de fond ale statului. Spre deosebire de colegii săi, Leancă nu s-a sfiit să ceară cu voce tare şi fără echivocuri combaterea corupţiei la nivel înalt.

Reacţia în lanţ

Şi cum supărarea este cucoană rea, ex-premierul poate nu doar să divorţeze de PLDM, ci şi să ceară partajarea averilor. Că la vârf nu va fi urmat de multă lume contează mai puţin.

De bună seamă, cu excepţia vicepremierului Eugen Carpov, nu cred să i se alăture şi alte nume sonore din PLDM. Totuşi, plecarea sa riscă să provoace o reacţie în lanţ în filiale partidului, dar şi în bazinul electoral al acestuia.

După cum un atom de uraniu-235 absoarbe un neutron și se sparge în doi atomi noi, tot aşa şi retragerea fostului premier riscă să fragmenteze unitatea liberal-democraţilor. Dar nu doar a PLDM-ului. Reacţia în lanţ va crea o breşă şi în Partidul Democrat.

Igor Corman într-adevăr nu pare să fie foarte fericit în situaţia în care a ajuns după ce a fost înlocuit în funcţia de preşedinte al Parlamentului de colegul său de partid Andrian Candu. Dar retrogradarea celui dintâi ascunde o problemă mai serioasă în PDM decât pare la prima vedere.

Vorba e că Igor Corman a făcut parte din grupul de politicieni aduşi în PDM de Marian Lupu. Candu s-a alăturat democraţilor odată cu venirea lui Vlad Plahotniuc. Se întrezăreşte, astfel, o marginalizare a grupului ce gravitează în jurul liderului oficial al partidului în favoarea celui informal, fapt ce poate produce un cutremur în PDM.

Este adevărat că Vlad Plahotniuc are capacitatea să astupe breşele încă înainte să apară primele crăpături. Şi acest fapt nu trebuie neglijat.

Revolta diplomaţilor

Dar mai există un factor care este în măsură să împiedice o detonare nucleară pe scena noastră politică. Partenerii occidentali cred că îl vor convinge pe Leancă să nu clatine barca într-un moment dificil şi este greu de crezut că el nu va ţine seama de poziţia lor.

Pe de altă parte, formarea unei alianţe de guvernământ minoritare a trezit o anumită dezamăgire şi pe plan extern, ceea ce nu-i exclus, totuşi, să transforme revolta diplomaţilor (Leancă, Carpov, Corman) într-un nou proiect politic aflat pe lista de rezervă. Acesta realmente ar putea fi pus în aplicare doar în cazul în care declinul actualelor partide de guvernământ va deveni ireversibil.

S-ar putea însă ca Leancă şi posibilii săi coechipieri să se lase ispitiţi de alegerile locale din anul curent şi să intre în luptă prematur. Această situaţie, oricât ar părea de paradoxal, ar da apă la moară APME, cimentându-i rândurile.

Totodată, ar favoriza PL care va beneficia de sprijinul celor două partide de guvernământ în lupta lui Dorin Chirtoacă pentru un nou mandat de primar. Dar asta este deja o altă poveste.