Şi Biserica are nevoie de schimbare

Prezentul continuu

Motto: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce primul cu piatra” (Ioan 8, 7.)

„Că de, te crezi ,,Sfânta Tută”, deşi în realitate ești iapa care te-ai încrucişat exagerat de apocaliptic cu toţi taurii comunali şi cu toţi armăsarii din barurile de noapte, ai făcut pelerinaj prin toţi boscheţii şi te-ai montat cu toţi masculii pervertiţi şi astfel ai rămas cu o frustrare sexuală neîmplinită şi ai început să scrii discursuri moralizatoare!”.

Pătruns de lumea dosnică

Citatul de mai sus nu-i preluat din vreun tabloid amărât sau dintr-o publicaţie pornografică, ci din textul unei feţe bisericeşti care semnează „diacon Octavian Solomon”. Articolul său, inserat pe un site ortodox, pe care îl respect mult, îşi propune să-l apere pe mitropolitul Vladimir de atacurile mass-media. Îi pot înţelege osârdia, nu şi modul în care îşi face treaba.

Autorul propune din capul locului rebotezarea instituţiilor de presă care îl deranjează în ,,Ziarul tras de Zgardă”, şi ,,PROst informatul TV”. Arătându-se supărat pe tentativele de „secularizare a mitropolitilui”, el face băşcălie pe seama pedarastiei şi epilării femeilor, ca să denunţe până la urmă, în stilul teoriei sociale a conspiraţiei, „planul de atac contra Sfintei Noastre Biserici”.

De aici încolo, diaconul îşi ia avânt pentru a face nişte deducţii, punând la respect fără menajamente „curvăsăria asta de modă nouă a democraţiei” care promovează „zoofilia”. Nu este trecută cu vederea guvernarea de la Chişinău care este admonestată pentru „păcatul politic al homosexualităţii” .

Şi implicit, după cum lesne vă puteţi da seama, nu-i cruţată „europenizarea asta democratizată” care „ne transformă ţara într-un ţinut al sodomiei şi perversiunilor”. Diaconul regretă că „ne deschidem cu toată faţa spre lumea largă, dar şi cu tot spatele care rămâne expus din urma noastră. Ni se lărgeşte o diafragmă în fundul ţării noastre, încât ne pătrunde toată lumea dosnică şi cu toţi politicienii ei dosnici”.

Un atac suburban

S-ar mai putea cita din acest text şi alte pasaje care ar fi distractive, dacă nu ar fi penibile. Exagerările, violenţa de limbaj şi beţia de cuvinte aruncate cu o dezinvoltură obscenă sunt descalificante pentru orice om care potriveşte cuvintele, darămite pentru un autor creştin.

Aş avea un sentiment de jenă dacă aş întâlni un astfel de cleric în stradă. Darămite în biserică.

Este de prisos să spun că nicio critică din presă sau dinspre vreo instituţie publică, oricât de nedreaptă ţi-ar părea, nu justifică exprimarea mitocănească. Atare ieşiri necontrolate nu apără pe nimeni. Iar pe mitropolit nici atât.

Din contra. Îi fac numai rău.

Şi subsemnatul deunăzi a atras atenţia într-un comentariu asupra încercărilor de a defăima mitropolitul. Numai că nu presa independentă de la Chişinău îl sapă, ci cercurile din afara ţării care se căznesc de mai mult timp să transforme Biserica Ortodoxă din Moldova (BOM) într-o bâtă a Kremlinului.

Nu aş stărui asupra acestui atac suburban la adresa mass-mediei, dacă ar fi vorba de un caz accidental. Însă recenta decizie antieuropeană a Sinodului dovedeşte că avem de a face cu o lucrătură care, speculând rătăcirile obscurantiste ale unor clerici şi mireni, caută să atragă Mitropolia Chişinăului în jocurile politicianiste ale regimului Putin pentru a demoniza statul de drept, societatea deschisă şi UE.

Se induce ideea mincinoasă cum că Occidentul ar fi fieful decadenţei şi depravării, pe când Orientul, dimpotrivă, ar fi oaza corectitudinii şi dreptei credinţe. La mijloc e o abordare caricaturală a realităţii care sfidează şi faptele, şi bunul-simţ.

Am mai spus-o şi o repet. Nu America sau Europa, ci Rusia este, sub aspectul moralităţii, groapa de gunoi a civilizaţiei. Cartierul rău famat al lumii. Numărul omuciderilor în fosta metropolă sovietică, de exemplu, este de zece ori mai mare decât în Uniunea Europeană.

Ca să nu mai spun că aceşti combatanţi autoproclamaţi ai cruciadei antioccidentale de la noi, văzând paiul din ochiul altuia, refuză să vadă bârna din propriul ochi. Or, societatea moldovenească, pe care trebuie să o păstorească Mitropolia Chişinăului, se situează pe primele locuri în lume în ceea ce priveşte divorţurile, avorturile, fumatul, consumul de alcool, violenţa în familie etc.

Păstorii rătăciţi şi turma derutată

Există, scria Nae Ionescu, un ortodoxism neghiob ai cărui reprezentanţi pretind că ar deţine cheile de la porţile raiului şi, în baza acestui fapt, prin interpretări abuzive ale Scripturilor şi Predaniei, îşi permit să condamne la suferinţele infernului pe oricine este de altă părere. Dacă habotnicii dezgustaţi de libertăţile democraţiei şi Europei vor continua să dea tonul în mitropolia subordonată Moscovei, păstorii ei riscă să-şi piardă turma.

E timpul primenirilor. Sub aspectul administraţiei şi organizării, bisericile se pretează schimbării. Este edificatoare din acest punct de vedere reforma Bisericii Ruse din timpul patriarhului Nikon.

Într-un moment istoric de renovare benefică, s-a constituit formarea bisericilor ortodoxe naţionale în Grecia, Bulgaria, România, Serbia. La ora actuală, se schimbă Biserica Ortodoxă Ucraineană care a demarat procesul de desprindere canonică de Patriarhatul de la Moscova.

Acest exemplu în mod normal ar trebui să fie urmat şi de Mitropolia Chişinăului. Argumente sunt mai multe. Unul dintre ele e că Biserica Neamului Românesc din Basarabia nu mai poate fi filiala unui regim politic străin şi autoritar care, după cum arată conflictul armat din Ucraina, nu ezită să scoată arma şi să ucidă pe oricine nu i se subordonează.

Potrivit aceluiaşi Nae Ionescu, credincioşii se pot împotrivi unui curs sinodal eronat, deoarece ei au măsura adevărului în Sfintele Scripturi, canoane şi tradiţie. Şi cum sub presiunea unor aventurieri în sutane, Mitropolia Chişinăului este pusă astăzi în situaţia de a părăsi rândurile slujitorilor Domnului şi de a intra în cele ale aruncătorilor cu piatra, lucrurile nu mai pot fi lăsate să curgă precum apa la vale.

Ierarhii BOM au greşit şi tot ei trebuie să ispăşească. Clericii şi mirenii au dreptul a o cere şi o vor face. Să ne încredem în Dumnezeu şi totul va fi bine.