Putem avea încredere în Guvernul Gaburici?

Prezentul continuu

„Drumul spre Bruxelles trece prin Bucureşti pentru Republica Moldova”. Aceste cuvinte le-a rostit Natalia Gherman, miercuri, în capitala României.

Struţo-cămila

Şefa diplomaţiei moldoveneşti a efectuat prima sa vizită peste hotare de la reconfirmarea în funcţie. Mesajul ei a fost unul de reasigurare: în ciuda faptului că-i votat de PCRM, noul Guvern merge mai departe cu integrarea europeană şi va depune în viitorul apropiat cererea de obţinere a statutului de candidat pentru aderarea la UE.

Declaraţii promiţătoare. Câtă încredere putem avea în ele?

Dubiile roiesc în capetele multora. Chiar în cele ale susţinătorilor celor două partide aflate la guvernare. Destui rămân îngrijoraţi de faptul că noul Cabinet Gaburici a fost învestit cu sprijinul comuniştilor.

De bună seamă, un Guvern minoritar de dreapta votat de rivalii lui de stânga e un fel de struţo-cămilă. E ca şi cum moaşala naştere i-ar rupe copilului un picior fără niciun motiv plauzibil.

Trezeşte suspiciuni şi formula ciuntită de guvernare, şi miza pe susţinerea comuniştilor. Totuşi, fără gruparea lui Voronin nu se poate alege viitorul şef al statului. Chiar dacă ne-am propune să amendăm sistemul de votare a preşedintelui republicii, pentru aceasta ar fi nevoie de o reformă constituţională care e fezabilă doar cu sprijinul PCRM.

Unde mai pui că şi războiul bate la uşă. Republica Moldova are nevoie de stabilitate şi consolidarea societăţii, ceea ce obligă partidele proeuropene să nu învrăjbească PCRM.

Până treci puntea

Admit că până şi un concubinaj informal cu Voronin ridică semne de întrebare. Numai că politica, precum se ştie, este arta posibilului.

Şi naţionaliştii greci de dreapta au dat mâna cu radicalii socialişti de la Syriza pentru a trece puntea. Fă-te frate cu dracul până treci puntea, spune o vorbă populară. Nu-i un principiu moral, desigur, dar este unul eminamente politic.

E firesc să fim nemulţumiţi de modelul trunchiat de guvernare pentru care s-a optat. Nu-i normal, de exemplu, ca premierul să fie scos precum iepurele din pălăria fachirului pe arena circului.

Era, deci, loc de mai bine. Chiar dacă s-a creat impresia că nimeni, în afară de PLDM şi PDM, nu şi-a dorit să-şi asume responsabilitatea pentru guvernare.

Cu toate acestea, nu se justifică isteria produsă de acceptarea votului PCRM pentru Guvernul Gaburici. Sunt pure intoxicări insinuările potrivit cărora noul Executiv, în condiţiile în care va trebui să se bazeze peopoziţia comunistă, nu poate fi decât unul ce s-a lepădat de opţiunile europene.

Spuneţi că orice cooperare cu PCRM miroase urât? Dar în 2010 nu vă puțea locul sub alianţa liberalilor şi liberal-democraţilor cu un partid ce tocmai încheiase un parteneriat cu „Edinaia Rossia” lui Putin?

Între dezastruos şiinsuportabil

În politică nu-i ca în dragoste, unde cerem dovada sentimentelor celor mai alese. Ea de cele mai multe ori constă, după cum spunea J. K. Galbraith, în a alege între dezastruos şi insuportabil.

Asta este situaţia în care ne aflăm la ora actuală. Ce-i de făcut în atare împrejurări? Să ne lamentăm că putea fi un Guvern mai bun? Sau să strângem din dinţişi să ne vedem de drumul european?

Premierul Gaburici va reprezenta PLDM şi Republica Moldova la reuniunea PPE, cea mai mare dintre familiile de partide europene. Noua guvernare se bucură de sprijinul partenerilor occidentali, iar revista „Bloomberg” ne avertizează că războiul din apropierea hotarelor noastre de est reprezintă cel mai mare risc geopolitic al anului curent.

Republica Moldova astfel e ca pe o sârmă întinsă deasupra hăului. Trebuie să meargă înainte cu ce are, încercând să-şi menţină echilibrul şi să ajungă la destinaţie. Mai ales că drumul e mai scurt decât pare, întrucât trece prin Bucureşti, vorba ministrului Natalia Gherman.