Propunerile lui Ghimpu contrazic logica și sfidează bunul-simț

Prezentul continuu

Ceea ce acum o lună părea o glumă proastă s-a întâmplat. PLDM și PDM au avut discuții cu PCRM după ce negocierile lor cu PL în vederea formării unei majorități parlamentare au ajuns în impas.

Irațional și sucit

Dialogul purtat cu PCRM este deocamdată mai curând o presiune pusă pe Mihai Ghimpu, decât o invitație a comuniștilor la guvernare. Mă tem însă că șansele de a-l împăca pe liderul liberal sunt mai mici decât par la prima vedere.

Comportamentul său e pe cât de irațional, pe atât de lipsit de predictibilitate. Judecați și singuri. După ce Vlad Filat și Marian Lupu au spus că vor purta discuții și cu PCRM, întrucât negocierile cu PL s-au blocat, Mihai Ghimpu a întors-o ca la Ploiești, anunțând că nu mai insistă pe partajarea funcției de președinte.

Cum vine asta? După ce ții mai mult de o lună de zile una și bună că vrei postul de șef al statului, tergiversând negocierile la modul nepermis, la un moment dat te sucești fără a te explica măcar?

Dar lucrurile nu se opresc aici. Mihai Ghimpu înlocuiește pretenția absurdă de a partaja funcția președintelui în 2016 cu una și mai halucinantă de a numi un procuror general străin în 2018. Cu alte cuvinte, formarea coaliției e condiționată de o problemă ce poate fi rezolvată numai peste trei ani de zile.

Mandatul procurorului general în exercițiu Corneliu Gurin expiră abia în 2018, iar demiterea sa înainte de termen ar fi anticonstituțională. În conformitate cu articolul 66 alin. (4) din Legea cu privire la Procuratură, procurorul general poate fi destituit doar în două cazuri: dacă este condamnat de instanță sau dacă pierde cetățenia Republicii Moldova. Atât. Vorba strămoșilor noștri latini: „Tertium non datur”.

Fluieră vânt

N-aș vrea să fiu înțeles greșit. Nu sunt împotriva procurorilor europeni. Să vină cât mai repede. Și nu numai ei, dar și judecătorii, polițiștii și experții UE. Dar nu în stilul unui atac de partizani belaruși, ci într-un cadru legal. Pe temeiuri eminamente europene.

Este ilogic și refuzul liberalilor de a purta orice discuții cu PCRM. „Partidul Liberal nu se va așeza la masa de negocieri cu descendenții lui Stalin, Beria și Troțki”, declară nonșalant deputatul PL Valeriu Munteanu. Sună haiducește, desigur, dar fără nicio noimă.

Dacă nu dorești să discuți cu Partidul Comuniștilor, cum poți atunci să renunți la statutul de neutralitate și să demarezi procesul de aderare la NATO? Chiar vrea PL o schimbare? Vrând-nevrând, mă bate gândul că Mihai Ghimpu avansează idei înălțătoare și soluții radicale doar ca să fluiere vântul mai puternic pe scena politică.

Să coboare cu picioarele pe pământ

Nu-i suspectez pe liberali de rea-credință și caut să-i înțeleg, oricât de stranii mi se par gesturile lor. Mi-e teamă însă că ei fac o politică de duzină. De parcă ar juca fotbal pe un maidan nedefrișat, nu pe arena mare a țării cu tribunele pline de chibiți.

Unde mai pui că pretențiile lor ciudate nu par un simplu accident. Îmi amintesc de dorința lui Ghimpu din 2013 de a rămâne în opoziție până pe la mijlocul deceniului viitor. Sau de ideea lui de a amâna votarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană pentru două termene legislative.

Păi, dacă se dă la o parte și lasă țară pe mâna cui se nimerește, de unde știe liderul PL că la mijlocul deceniului viitor va exista opoziție în Republica Moldova? Cine-i garantează că trenul istoriei îl va aștepta cuminte în gară? Că partidul său va avea posibilitatea să participe la alegeri pentru a vota asocierea cu UE abia prin 2023?

Comportamentul liberalilor pare imatur. Și chiar năstrușnic. Pentru a fi luați în serios, ei trebuie să coboare cu picioarele pe pământ, încetând să mai umble cu capul în nori.