Comuniştii vor muri democraţi?

Prezentul continuu

Obţinând un rezultat mai bun decât democraţii în alegerile parlamentare, liberal-democraţilor le revine funcţia de prim-ministru şi un număr mai mare de portofolii ministeriale. Formal vorbind, ei sunt vioara întâi. Totuşi, tonul în viitoarea stagiune de concerte politice ar putea să-l dea alţii.

Secundanţii cuminţi

Deşi are un grup parlamentar mai mare, consideră analistul politic Igor Boţan, PLDM este acum partenerul mai mic al PDM. Şi el în fond nu greşeşte.

Partidul Comuniştilor, care urmează să voteze, dar şi să sprijine tacit din băncile opoziţiei noua coaliţie de guvernământ, s-a aliat de fapt nu cu PLDM, ci cu PDM. Asta e clar pentru toată lumea.

Cu mici excepţii irelevante, comuniştii n-au de luni bune divergenţe notabile cu democraţii. Între ei există o nemaipomenită unitate de opinii. Astfel, partidul lui Marian Lupu, având sprijinul formaţiunii conduse de Vladimir Voronin, a ajuns efectiv cea mai mare forţă politică, chit că în alegerile parlamentare de la 30 noiembrie s-a clasat pe locul al patrulea.

Dar cum au ajuns comuniştii atât de cuminţi, ca să nu spun docili? De ce s-au transformat în nişte secundanţi discreţi ai democraţilor?

De ce fraternizează?

Încercând să lămurească această enigmă, Igor Boţan afirmă că Partidul Comuniştilor este preocupat de propria supravieţuire, iar pentru a rămâne în viaţă se pliază pe vectorul european, deoarece în actualul context geopolitic nu are de ales. Constatarea e pertinentă, dar numai până la un punct.

Este adevărat că Voronin a înţeles încă toamna trecută că în condiţiile războiului ruso-ucrainean, miza pe Moscova este periculoasă şi fără sorţi de izbândă, ceea ce l-a silit să se sucească spre Europa. Totuşi, acest fapt nu explică în niciun fel conduita apatică a PCRM-ului în campania electorală şi fraternizarea lui aproape ostentativă cu PDM.

Părerea mea e că Partidul Comuniştilor, oricât ar părea de paradoxal, urmăreşte nu supravieţuirea, ci dispariţia. Sau mai exact vorbind, moartea liniştită, uşoară şi profitabilă.

Voronin ştie că la ora actuală nu-i oferă niciun câştig nu doar pariul pe Rusia, ci şi cel pe brandul comunist. Acesta îşi dă obştescul sfârşit sub ochii noştri.

Avatarurile comuniştilor

Ultimul scrutin a demonstrat că secera şi ciocanul nu mai au efectele magice de altădată. Şi cum Voronin îşi dă seama că, având în vedere vârsta sa înaintată, nu are timp să resusciteze PCRM, el a hotărât să câştige măcar de pe urma funeraliilor acestuia.

După cum am arătat şi cu alte ocazii, liderul comunist şi-a vândut practic formaţiunea politică în schimbul unor sinecuri pentru el şi oligarhia lui de partid. Comuniştii, politiceşte vorbind, vor să moară democraţi. În persoana PDM, ei şi-au găsit avatarul în care să trăiască după dispariţia lor formală.

Având în vedere compatibilitatea sangvină a celor două partide, astăzi se pregăteşte terenul pentru contopirea lor ulterioară. Însă, din punctul de vedere al poziţionării PCRM şi PDM pe arena politică, acestea deja formează un tot întreg.

Așa fiind, Partidul Democrat, remorcând Partidul Comuniştilor, a devenit de bună seamă cea mai puternică forţă politică a momentului. Iar fuziunea lor, sub o formă sau alta, este doar o chestiune de timp.