Ce este CNA şi ce face el?

Prezentul continuu

Vă înşelaţi dacă vă imaginaţi că ştiţi răspunsul la întrebarea din titlu. Credeţi că Centrul Naţional Anticorupţie caută corupţi? Nu întotdeauna.

Faimă deşartă

În realitate, CNA adesea caută faimă. Lumina rampei. Precum vedetele hollywoodiene, vrea celebritate. Încearcă să capteze cu tot dinadinsul atenţia binevoitoare a presei.

De la un timp încoace, Centrului Naţional Anticorupţie nu-i mai tace gura. Comentează, atenţionează, dă comunicate. Organizează seminare despre nocivitatea corupţiei. Filmează şi postează spoturi publicitare în care îndeamnă cetăţenii să nu dea şi să nu ia mită. Difuzează cu generozitate presei imagini spectaculoase despre nişte persoane obscure reţinute şi escortate de CNA în arestul poliţiei.

Toate aceste lucruri sunt utile, bineînţeles, iar din punctul de vedere al comunicării cu publicul, CNA este campion naţional. Bravo lui. Se creează impresia, totuşi, că acesta se ocupă cu orice, numai nu cu ceea ce ar trebui să facă.

De bună seamă, la ce bun, de exemplu, o echipă de fotbal ar comunica zi de zi cu mass-media şi cu suporterii, dacă nu şi-ar face datoria? Dacă nu s-ar prezenta la meciuri, iar în cazurile în care ar intra pe teren, ar mima jocul.

Apropo, despre fotbal. Ultima ispravă a Centrului Naţional Anticorupţie m-a impresionat până la lacrimi.

Flutură vânt

CNA a anunţat cu surle şi trâmbiţe că ar fi demascat o tentativă de trucare a partidei Moldova – Belgia din preliminariile campionatului european Under 21. Doi cetăţeni din Singapore au fost reţinuţi în momentul în care transmiteau un avans de 4 700 de dolari vicepreședintelui Federaţiei Moldoveneşti de Fotbal și 300 de dolari pentru portarul naționalei.

Cazul este categorisit deja de mass-media ca fiind un cutremur în fotbal. Nu ştiu dacă se poate provoca un seism cu mai puţin de 5 mii de dolari, dar e bine că CNA se află în treabă. Că se căzneşte să facă şi nişte lucruri concrete, nu doar să fluture vânt prin faţa camerelor de luat vederi.

Atâta doar că, în cel mai bun caz, CNA prinde şoarecii corupţiei. Bibani mititei. Nişte bieţi peştişori răpitori de apă dulce. Dar cine se ocupă de rechini?

Nu am nimic împotrivă să fie anchetaţi jucătorii, antrenorii şi patronii de fotbal suspectaţi de corupţie. Numai că lupta contra fărădelegilor în domeniul sportului, culturii, societăţii civile este lesnicioasă, confortabilă şi lipsită de riscuri. Aici e fieful nelegiuirilor mărunte. Dar cine investighează corupţia la nivel înalt care se constituie deja într-o ameninţare letală la adresa siguranţei naţionale?

Cuprinde necuprinsul

N-aş vrea să fiu înţeles greşit. Nu contest întreaga activitate a Centrului Naţional Anticorupţie. Are anumite izbânzi. Face şi el ceea ce poate şi îi permit circumstanţele. Dar are şi limite.

CNA este o instituţie poliţienească cu o sumedenie de competenţe confuze care îl obligă să cuprindă necuprinsul. Pentru că i se cere nu doar să ancheteze, să fileze şi să-i gonească pe corupţi, ci şi să facă expertiza unor acte legislative, să aibă grijă de educaţia anticorupţie, eforturile lui sunt condamnate la eşec.

Mai pe şleau vorbind, CNA poate cel mult să combată corupţia la nivelul de jos. La etajele superioare nu are capacitatea să urce. Nu îi este dat. La Chişinău, de fapt, lipseşte justiţiarul menit să se bată cu acest flagel periculos.

O instituţie de tip FBI

Republica Moldova are nevoie de o instituţie specializată de genul FBI sau DNA. Altfel spus, de o structură independentă, încorporată în sistemul puterii judecătoreşti şi condusă de un magistrat, care ar investiga corupţia şi crima organizată la nivel înalt.

De competenţa ei ar urma să fie infracţiunile comise de către deputaţi, miniştri şi alţi membri ai Guvernului, miniştri adjuncţi, conducătorii unor autorităţi publice centrale, consilieri prezidenţiali, procurori, judecătorii de la Curtea Supremă de Justiţie, Curtea Constituţională şi Curtea de Apel, preşedinţii consiliilor raionale, primarii de municipii, pretorii capitalei, generali şi ofiţeri superiori ai armatei şi poliţiei, conducătorii companiilor şi societăţilor comerciale de stat, conducătorii Băncii Naţionale a Moldovei de la viceguvernatori în sus, conducătorii băncilor la care statul este acţionar. De funcţionari de rang mai de jos se vor ocupa poliţia şi procuraturile locale.

Astăzi, când Comisia de la Veneţia a dat aviz pozitiv proiectului noii Legi cu privire la reformarea Procuraturii, este momentul să se elaboreze conceptul unei instituţii de tip european care s-ar ocupa doar de combaterea corupţiei şi crimei organizate la nivel înalt. Ar fi vorba de analogul DNA şi DIICOT din România.

Având în vedere dimensiunile Republicii Moldova, nu cred că dincoace de Prut ar fi nevoie de două structuri de acest fel. Ar fi destul să avem una şi bună. Dar neapărat reunită sub un singur acoperiş al Procuraturii Generale.

Noua organizaţie anticorupţie nu trebuie să fie nici poliţie, după cum este azi CNA, dar nici doar procuratură anticorupţie. Aidoma FBI, aceasta ar urma să cumuleze funcţiile poliţieneşti cu cele de anchetă judiciară şi, totodată, să aibă stabilitatea şi atribuţiile unui minister public.