Ce ascunde parada de necrofilie din mass-media?

Prezentul continuu

Două evenimente sensibilizează opinia publică în ultimele ore: moartea deputatului Ion Butmalai şi negocierile în vederea formării noii coaliţii de guvernământ. Voi stărui asupra ambelor subiecte. Dar nu atât pentru a le dibui dedesubturile, cât pentru a arăta cum au apărut ele în oglinda mass-media.

Dispariţia lui Ion Butmalai

Moartea năprasnică a deputatului PLDM a picat ca un trăsnet. Tragedia însă, pe lângă legitimele regrete şi compasiuni, a scos în evidenţă deficitul de profesionism şi partizanatul deşănţat al presei de la Chişinău.

În loc să anunţe că deputatul PLDM a fost găsit mort prin împuşcare, mai multe portaluri şi televiziuni s-au apucat să lanseze din capul locului cele mai năucitoare ipoteze, prezentându-le drept nişte cvasicertitudini. Să dea vina pe foştii colegi de partid sau de Parlament. Să numere datoriile pe care le-ar avea deputatul etc. Unii susţineau că s-a sinucis, alţii, dimpotrivă, insinuau că ar fi fost asasinat.

Această paradă de necrofilie trezeşte scârbă, dar şi suspiciuni. Vrând-nevrând, te bate gândul că unele surse de informare manipulează în mod deliberat opinia publică în tentativa de a induce o anumită interpretare acestui episod trist.

Unde mai pui că Ion Butmalai, după cum afirmă mai multe persoane care îl cunoşteau bine, se afla într-o perioadă mai dificilă a vieţii. Poate chiar „într-o stare de criză internă”, după cum mărturiseşte Oazu Nantoi.

În campania electorală recent consumată, Renato Usatîi, precum se ştie, susţinea că Butmalai ar putea candida pe listele Partidului „Patria”. Sunt situaţii care trebuie lămurite.

Totul e posibil. S-ar putea să fie şi suicid, şi omor din culpă. Nici asasinatul nu ar trebui scos din calcul.

Să lăsăm ancheta să-şi facă treaba, iar societatea civilă - să monitorizeze investigaţiile pentru a se asigura că adevărul despre acest caz va triumfa. E nevoie de răbdare şi decenţă.

Presupuneri pe baza unor fapte cunoscute pot fi anunţate, bineînţeles. Dar de aici şi până a dansa tontoroiul pe marginea unei gropi abia săpate e mult prea departe.

Moare de grija PLDM

Şi modul în care au fost reflectate în mass-media posibilele discuţii în contradictoriu de la vârful PLDM de asemenea atestă că la Chişinău străluceşte prin absenţă jurnalismul de informare. Şi chiar cel de opinie.

Există însă din abundenţă propagandă, intoxicare şi dezinformare. De două zile o parte a presei moare iar de grija PLDM. Câteva site-uri publică fără istov ştiri prefabricate care miros a acţiuni insidioase, menite să dezorienteze şi să demoralizeze.

Nu-i exclus ca în PLDM să existe păreri divergente asupra posturilor-cheie pe care urmează să le aleagă partidul în negocierile cu PDM şi PL. Acest lucru îl dă de înţeles, de altfel, istoricul şi analistul politic Anatol Ţăranu, un apropiat al liberal-democraţilor.

Însă modul în care sunt relatate lucrurile în mass-media este halucinant. Chiar provocator.

În primul rând, mai multe instituţii de presă au strecurat în ştirile lor afirmaţia, fără a aduce vreo probă mai de Doamne ajută, cum că Vlad Filat caută „să-i dea în gât” lui Iurie Leancă. În al doilea rând, se susţine cum că liderul PLDM şi-ar fi şantajat colegii cu demisia, iar partidul este în prag să se rupă în urma conflictului cu premierul în exerciţiu.

Şi mai grav e că toate acestea sunt prezentate drept un dezastru vecin cu genocidul. Ca un lucru ruşinos. De parcă nu ar fi normal să existe disensiuni într-un partid. De parcă demisia ar fi o crimă.

Mai pe scurt, cineva a dorit să instaureze o atmosferă aproape irespirabilă în spaţiul public pentru a-i determina pe suporterii noii coaliţii proeuropene în curs de formare să înceapă a geme, deşi încă nimic nu-i doare. S-a creat impresia că anumite forţe din afara Partidului Liberal Democrat pun presiune pe Vlad Filat pentru a-l determina să renunţe la poziţia sa.

Un jurnalism înregimentat politic

Comentariile şi atitudinile critice pe marginea unor situaţii încâlcite sunt, desigur, binevenite. Chiar indispensabile. Dar ele nu trebuie să îmbrace forma unor ştiri cusute cu aţă albă care se dovedesc a fi nişte amestecuri otrăvitoare de semiadevăruri şi speculaţii pe cât de abuzive, pe atât de răutăcioase.

Departe de mine gândul de a da sfaturi PLDM-ului pentru ce post-cheie să opteze – cel de prim-ministru sau cel de preşedinte al Parlamentului. Cert este că această formaţiune are suficient spaţiu de manevră pentru a avea la îndemână mai multe soluţii.

Mi se par exagerate scenariile apocaliptice din mass-media, potrivit cărora o alegere mai puţin aşteptată pe care ar putea să o facă liberal-democraţii ar echivala cu o cădere în prăpastie fără şansă de scăpare. E o sechelă sovietică să cataloghezi divergenţele dintr-un partid ca fiind un iminent pericol de dezintegrare.

Să fiu bine înţeles. Nu fac procese de conştiinţă colegilor de breaslă.

Oricum ai da însă, prestaţia multor instituţii media trădează o înregimentare politică penibilă. Aceste zile au demonstrat o dată în plus că ele construiesc o lume paralelă care adesea nu are nimic în comun cu realitatea propriu-zisă.