Iohannis, informat sau dezinformat?

Semne diacritice

Știrea că președintele României, Klaus Iohannis, și-a amânat vizita oficială la Chișinău a fost întâmpinată cu satisfacție și chiar triumf de către susținători și admiratorii lui Mihai Ghimpu. Se crede că, astfel, Iohannis „întoarce spatele” lui Filat și Lupu, care resping condițiile PL și sunt pe cale de a anunța formarea unui Guvern minoritar, cu sprijinul comuniștilor. Deși Filat neagă categoric o eventuală alianță cu PCRM, un Guvern minoritar nu va putea supraviețui fără sprijinul acestui partid, dacă PL nu se răzgândește între timp să participe la guvernare. Voronin se pronunță și el categoric împotrivă „oficializării” relației cu PLDM și PD, dar că se simte obligat să susțină activitatea Parlamentului și a viitoarei guvernări. Până când? Nu se știe...

Dl Ghimpu consideră că e vorba de o coaliție mascată, decisă de la bun început, între PLDM, PD și PCRM, iar negocierile cu PL sunt doar un simulacru, un spectacol de ochii lumii. La rândul său, PLDM acuză PL-ul de același lucru: de simulare a negocierilor, de înaintare intenționată a unor condiții inacceptabile, pentru a rămâne în opoziție. Unii comentatori îi încurajează pe liberali să nu cedeze nimic, din considerentul că peste patru ani ei ar putea deveni cel mai mare partid proeuropean. Probabil, sub influența acestei idei facile, dubioase, dl Ghimpu a declarat că nu se știe dacă PL-ului îi este mai convenabil să participe la guvernare sau să rămână în opoziție.

Se poate admite, este explicabilă din mai multe motive, nu numai doctrinare, o preferință pentru PCRM în loc de PL din partea democraților lui Lupu. În primul rând, comuniștii nu pun în pericol relația R. Moldova cu Rusia, pe care liderii PD continuă să o venereze ca pe un „partener strategic”, făcând abstracție de agresiunea împotriva Ucrainei, de embargourile și alte acțiuni dușmănoase împotriva Republicii Moldova. Există și un interes mai special, cu bătaie lungă, față de partidul-mamă al lui Lupu și care se îndreaptă către perioada post-Voronin: absorbția PCRM de către PD (la care s-a referit Petru Bogatu). O relație strânsă cu PCRM este premisa obligatorie, terenul pe care se poate realiza un asemenea vis grandios. Poziția intransigentă a liberalilor îi avantajează pe democrați. De aceea, se poate spune că PL joacă în folosul PD, conștient sau inconștient.

Spre deosebire de PD, PLDM are doar de pierdut într-o coaliție, fie și neformală, cu PCRM. Și nu de aceea că Filat a promis cândva o „Moldovă fără comuniști”. S-a spus, nu o singură dată, că PLDM deține o parte din votul unionist. Acum, după recensământul din 2014, avem și o dovadă: numărul persoanelor care s-au declarat de naționalitate română nu este de 9 la sută, cât a obținut PL la alegerile din 30 noiembrie, ci de 23,2%. Ceea ce înseamnă că PLDM ar putea avea o bază electorală unionistă mult mai largă decât PL. Acești votanți vor fi dezamăgiți, dacă se va adeveri că liderii PLDM au ales în mod premeditat să se asocieze cu PCRM, în loc de PL. Apoi, într-o coaliție cu PD și PCRM, liberal-democrații riscă să fie „împinși” pe planul doi, să nu mai fie „motorul” integrării europene.

Așa că nu Filat, ci Ghimpu trebuie să demonstreze că joacă cinstit, că nu trișează. Dacă crede cu adevărat că liberal-democrații și democrații joacă teatru, liderul PL poate verifica ușor acest lucru renunțând la condiția partajării funcției de președinte al R. Moldova, care, conform declarațiilor reprezentanților PLDM și PD, este cauza principală a blocajului. Dacă PL nu dorește la modul sincer și principial ca „descendenții lui Stalin, Beria și Troțki” să ajungă din nou la „butoanele” administrației Republicii Moldova, el le poate bara foarte simplu accesul, ocupându-le locul. Pentru aceasta e suficient să renunțe la condiția care împinge Republica Moldova spre o criză politică de tipul celei din 2009 și 2010. Se vede, însă, că obținerea unui post înalt pentru dl Ghimpu este o preocupare mai importantă decât lupta cu pericolul comunist. Poate că Iohannis e mai bine informat decât cred cei care îl manipulează pe liderul liberal.