Aproape de Polul Nord

Vis împlinit // Margareta Anton este printre primii o sută de moldoveni care au obținut permis de muncă și de ședere în Norvegia, țara cu cel mai înalt nivel de viață din lume

În urmă cu nouă ani, și-a luat inima în dinți, a scris cerere de concediere de la locul de muncă pe care îl avea în R. Moldova și, împreună cu soțul, au plecat la cules căpșune în Norvegia.

„Prietenii făceau glume pe seama noastră. Ziceau că mai degrabă mergem la vânat urși polari, decât la cules căpșune. Cine putea să creadă că o țară nordică exporta căpșune și avea nevoie de multe brațe de muncă!”, își amintește Margareta Anton ocazia de care a profitat pentru a-și îndeplini un vis mai vechi de a pleca peste hotare. Pe atunci, Margareta se gândea să revină acasă de îndată ce vor aduna bani pentru a-și procura o locuință în R. Moldova. Norvegia, însă, i-a cucerit!

Șansa vieții

Astăzi, Margareta Anton este consultant/îndrumător fiscal în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din Norvegia, oficiul din Førde. „E un job provocator și exigent, dar în același timp îmi oferă posibilități deosebite de dezvoltare. Nu trece zi fără să învăț ceva”, vorbește ea cu încântare despre postul de muncă pe care îl are deja de cinci ani.

Și soțul său și-a găsit serviciul pe care și-l dorea. Este contabil într-o companie norvegiană.

Până a ajunge aici, au fost însă patru ani în care au avut de înfruntat greutăți. „Inițial, munceam în Norvegia doar în sezonul cald, la sere, în turism. Apoi a venit marea șansă. În ianuarie 2008, chiar de ziua mea, mi-au telefonat de la Ambasada Norvegiei din România și m-au anunțat că mă regăsesc printre primii o sută de moldoveni care au obținut permis de muncă și de ședere în Norvegia”, își amintește ea de momentul care i-a decis viitorul.

„E greu să fii sărac într-o țară atât de bogată”

Despre norvegieni, Margareta afirmă că sunt onești și prietenoși, doar că după ce reușești să le obții încrederea. „Statul funcționează în interesul cetățenilor săi. Medicina este gratuită, modelul norvegian al sistemului de administrare fiscală este că toți achită după posibilități sau, cu cât venitul brut e mai mare, cu atât impozitele sunt mai mari, în schimb toți beneficiază de susținere după necesități, școala este gratuită, grădinița - aproape gratis. E greu să fii sărac într-o țară atât de bogată. Dar asta nu înseamnă că norvegienii sunt lipsiți de probleme. Există și în Norvegia sărăcie. Sunt și aici oameni care profită de ajutorul statului, a început să îi afecteze și pe ei economia tenebră și lenea. Au loc multe cazuri de sinucideri în rândurile adolescenților și abuzuri sexuale asupra copiilor. În discursul său la trecerea dintre ani, regele a ales să vorbească despre comportamentul dintre copii și tineri care se insultă reciproc atât pe rețelele de socializare, cât și când se întâlnesc pe viu”, descrie Margareta poporul norvegian cu toate virtuțile și problemele sale.

Tarabe fără vânzători și camere video

Există însă câteva lucruri în Norvegia care au impresionat-o în mod deosebit. „Am avut nevoie de mult timp pentru a mă obișnui cu tarabele de pe marginea drumurilor, cu lăzi ce conțin cutiuțe mici cu legume și fructe, pe care le cumperi autodeservindu-te. Iei cât îți trebuie și lași banii într-o lădiță. Nu există nici vânzător, nici camere video. Se mizează doar pe conștiința omului”, afirmă Margareta.

Un alt lucru care a surprins-o este că norvegienii nu se lasă intimidați de ploaie. „Faptul că plouă nu îi împiedică să muncească în aer liber, să facă sport, să-și lase copiii să se joace afară. Ei spun: Nu există timp nepotrivit, ci haine nepotrivite”, ne explică ea.

De asemenea, în Norvegia, spune Margareta, se mizează mult pe managementul la distanță. „Spre exemplu, șeful meu se află într-un oficiu la 200 km distanță de oficiul în care lucrez eu. Comunicăm telefonic sau pe e-mail de câte ori e nevoie, video - o dată în săptămână, dar ne întâlnim de 3-4 ori pe an. Pentru angajator contează rezultatele finale pe care le obțin, iar eu am libertatea de a-mi planifica ziua de muncă așa cum îmi doresc, fără a fi verificată la fiecare mișcare”, spune moldoveanca.

Patrioți printre străini

Chiar dacă viața în țara cu cel mai înalt nivel de trai din lume o încântă, Margareta recunoaște că trăiește și astăzi intens despărțirea de R. Moldova. Pentru a păstra o părticică de baștină în familia sa, ea și-a învățat copiii să vorbească în graiul moldovenesc și să iubească R. Moldova.

„Sunt mândră că iubesc baștina părinților lor. Ambii vorbesc româna, doar că nu pe cea de la București, ci ducele grai din Moldova, și nu pentru că se vor întoarce în Moldova. O limbă, mai întâi de toate, înseamnă apartenență și identitate, apoi cultură și tradiții și, nu în ultimul rând, inteligență”, afirmă Margareta.

Copiii Margaretei preferă întotdeauna vacanțele la baștina părinților și se declară indignați de faptul că norvegienii știu atât de puțin despre țara noastră.

„Noi încercăm să le spunem mai multe. Am condus două grupe de turiști norvegieni într-o excursie în R. Moldova. Au venit impresionați, spunând că s-au întors în timp. La ei așa era cu 50 de ani în urmă”, zâmbește cea care se consideră o „ambasadoare” a R. Moldova în Norvegia.

Moldova, cu gust amar

Cei nouă ani de viață în străinătate i-au schimbat concepțiile de viață. „Astăzi, nu mai pot înțelege petrecerile de zile mari pe care se cheltuiește o avere, iar invitații sunt indirect „obligați” să sponsorizeze sărbătoarea prin așa-zisele plicuri-cadouri”, recunoaște Margareta.

„Moldovenii se confruntă cu multe probleme, dar în special cu sărăcia și necunoașterea identității. Nu putem vorbi despre multe atunci când suntem flămânzi, goi și înghețați. Cum să fii mândru de cine ești cu burta goală, mai ales că nici nu îți cunoști rădăcinile”, conchide moldoveanca noastră din Norvegia.