Stiri

Arhiva KGB // Asta chiar nu ați știut despre Lenin!

Important 02.07.2013 14:44 Vizualizări

15019

Arhiva KGB // Asta chiar nu ați știut despre Lenin!

1919. Trotsky, Lenin, Kamenev, la Congres

Ziarul NAȚIONAL a descoperit un articol pe

Vă propunem mai jos traducerea acestui articol.

„Când au fost deschise arhivele istorice, am avut acces la documente strict secretizate. Mă interesau arhivele activiștilor de partid, așa-zișilor din „garda lui Lenin”. Am cercetat amănunțit arhivele acelor activiști care, după moartea lui Lenin, au fost represați. Am avut acces la documentele lor personale, multe din ele le-am publicat. Doar asupra unuia au fost rezerve. Acesta nu numai că era interzis de publicat, nu se permitea nici să se discute despre el. De atunci, așa și n-am putut face public tot ce-am descoperit. Probabil, din cauză că erau atât de senzaționale și neașteptate. Când încercam să-i conving pe unii redactori să le publice, mulți plecau ochii și îngăimau: „Cititorul nu este pregătit încă să afle așa ceva”. Consider, însă, că cititorul trebuie să afle tot adevărul. De aceea vă propun în continuare să facem cunoștință cu materialele descoperite de mine.

Dr. în științe istorice I. V. Sokolov

Înainte de a analiza materialele de arhivă, să derulăm evenimentele cronologice oficiale din acele timpuri: („V. I. Lenin, Biografie, 1981, ultima ediție, a VI-a ”). „La 8 iulie 1917, Aliluev și Stalin l-au condus pe Lenin în stația Razliv, unde trebuia să se ascundă în șopronul muncitorului Emilianov N. A. (Lenin se ascundea de autorități care îl căutau ca pe un delincvent). Fiindu-le frică de vecinii mic-burghezi (locuitorii vilelor sunt numiți clasă mic-burgheză, ceea ce nu le-a încurcat deloc nomenclaturiștilor imediat după Octombrie să înceapă să se facă burghezi și ei), Emilianov a arendat la kilometrul 5 un locușor după lacul Razliv, unde l-a transportat pe Lenin cu barca, pregătindu-i o colibă alăturată unui stog de fân care servea drept „dormitor pentru doi”.

De unde s-a luat Zinoviev?

Oare de frica vecinilor a trecut Lenin în colibă? Locuitorii vilelor mișunau peste tot în căutarea ciupercilor și chiar prin împrejurimile colibei. Să te ascunzi în șopron era mai sigur și din cauză că soția și copiii lui Emilianov zilnic le aduceau de ale gurii, și Lenin încălzea mâncare făcând un mic foc. Citim din biografie: „Lenin era foarte ocupat, scria articole”. Într-adevăr, el a scris câteva articole, a căror scriere necesita cinci-șapte zile. Însă Lenin a stat în colibă până pe 6 august. Citim în continuare: „Lenin se plimba, se încălzea la soare, serile se scălda în Razliv, pescuia”. Înseamnă că Lenin s-a odihnit binișor o lună, după care a plecat în Finlanda. Întrebarea principală este – dacă Lenin se odihnea, ce căuta acolo Zinoviev? De ce în biografia lui Lenin atât de detaliat sunt descrise momentele cum mergea și pe ce stradă Lenin, cum traversa un oarecare șanț; cine era alături de el în cutare moment, iar o lună întreagă petrecută împreună cu Zinoviev la Razliv era trecută cu vederea – asta m-a intrigat mult.

Materialele de arhivă din dosarul personal al lui Grigori Zinoviev, membru al Biroului Politic al CC al PC(b), primul secretar al comitetului regional de partid Petrograd: Scrisoarea lui Lenin către Grigori Zinoviev (1 iulie 1917):

„Grigori! Circumstanțele sunt de așa natură că a trebuit urgent să fug din Petrograd. Să plec departe nu este posibil. Tovarășii propun un locușor despre care spun că este absolut sigur. Dar e atât de trist să stai singur, mai ales pe așa timp... Alătură-te și vom petrece împreună zile minunate departe de toate... Dacă poți veni în intimitatea mea, telefonează-mi urgent – voi comanda să pregătească totul pentru două persoane...”. Această scrisoare este datată cu iulie 1917, când Lenin era pe cale să părăsească Petrogradul și să se stabilească împreună cu Zinoviev la Razliv, devenit mai târziu faimoasa colibă. Anume acolo relația dintre Lenin și Zinoviev a evoluat într-o anumită direcție.

Ei au petrecut împreună multe zile și probabil că acest lucru i-a sucit mințile definitiv lui Zinoviev, deoarece în septembrie el deja îi scrie lui Lenin în Finlanda: „Dragă Vova! N-o să crezi cât de dor îmi este de tine, cât de mult îmi lipsești tu și mângâierile tale... N-o să mă crezi, dar de când ai plecat nu m-am mai atins de nimeni. Poți să fii absolut sigur de sentimentele mele și fidelitatea mea față de tine. Crede-mă, de un alt bărbat, cu atât mai mult de o femeie, nu m-am atins până acum și nici nu mă voi atinge. Doar tu ești omul meu cel mai scump... Vino, nu te teme, voi organiza totul foarte bine”. Probabil, Lenin n-a răspuns la această scrisoare și Zinoviev scrie, după o săptămână, următoarele: „Dragul meu Vova! Tu nu-mi răspunzi la scrisori, probabil l-ai uitat pe Gherșle al tău... Eu, însă, am pregătit pentru noi un minunat colțișor, unde putem fi oricând vom dori. Acesta este un minunat apartament unde ne va fi bine și nimeni nu va pune piedici dragostei noastre. Va fi la fel de bine ca înainte. Îți amintești, încă la Geneva, când eram nevoiți să ne ascundem de această femeie... Nimeni nu va înțelege sentimentele noastre, dragostea noastră reciprocă... Vino mai repede, te aștept, floarea mea. Al tău Gherșeli”. La sfârșitul lui octombrie, tovarășii de partid, în sfârșit, s-au întâlnit. A avut loc rebeliunea din octombrie și Lenin s-a întors la Petrograd. Zinoviev era plecat la Moscova pentru a duce la bun sfârșit rebeliunea și acolo. De acolo îi scrie lui Lenin: „Ilici! Tot ce mi-ai poruncit am îndeplinit. Ce n-am reușit încă, o voi face... Aici este greu și complicat, dar mă încălzește gândul că peste câteva zile te voi vedea și te voi îmbrățișa. Ai grijă de cuibușorul nostru? Nu-i duci cumva încolo pe alții? Îmi fac mari griji și doar speranța în fidelitatea ta mă încălzește. Îți sărut fundulețul tău marxist. Al tău Gherșeli”.

Citind aceste scrisori, mi-au apărut două întrebări. Cine era acea femeie de care se ascundeau la Geneva Lenin și Zinoviev? Și a doua – care din ei era iubit activ și care pasiv... Cine era acea femeie, s-a clarificat repede. În 1918, Zinoviev scrie mai concret despre ea: „Vova! De fiecare dată când mă aflu departe de tine, mă chinui îngrozitor. Iată stau și-mi închipui cum mă înșeli chiar în acest minut. Te știu că ești mare răsfățat, te știu eu... Nu întotdeauna poți rezista ispitei, mai ales fiind departe de iubit. Eu, însă, nu-mi permit nimic. Dar situația ta este penibilă – trebuie să fii întotdeauna alături de Nadia. Te înțeleg, înțeleg totul... Și cât de greu este să te prefaci în fața lumii, tot înțeleg. Acum măcar este un pic mai ușor – nu trebuie să ascunzi nimic de ea. Nu ca la Geneva, când ea ne-a prins...”. Trebuie să înțelegem că atunci la Geneva, când Lenin și Zinoviev s-au iubit în pat prima dată, i-a prins Nadejda Krupskaia – soția lui Ulianov. Mai târziu, Lenin i-a deschis secretul, ea s-a resemnat cu înclinațiile lui și nu mai punea piedici acestui roman cu Zinoviev. Mai târziu a venit răspunsul și la a doua întrebare. În următoarea scrisoare către Lenin, Zinoviev îi scrie de pe front în formă de glumă: „Vova! N-a crescut prea mare fundulețul tău de când nu ne-am văzut? Degrabă revin și ne vom ocupa de curățarea drăguțului tău funduleț”. Înseamnă că Lenin era pasiv, iar Zinoviev era iubit activ. Aceasta ne confirmă și următoarea scrisoare. Este scrisă din Narva, în primăvara lui 1918, când a fost distrus Iudenici. Armata roșie s-a apropiat de granița estonă și Zinoviev se întoarce cu biruință la Petrograd. El jubilează și nu mai este precaut în expresii: „Vova, mă întorc curând și nu vei mai scăpa din îmbrățișările mele, ce n-ar zice această viperă! Dușmanul fuge de pe tot teritoriul, pe partea asta nu se va mai băga. Așa că așteaptă-mă și grăbește-te să te speli... vin degrabă”. Însă au trecut câteva luni și în relația amanților apare o fisură. Sigur că în aceste cazuri de vină este gelozia. Aflăm chiar din scrisoarea lui Lenin, adresată lui Zinoviev, pe când acesta se afla în Caucaz. Lenin îi scrie în germană: „Dragă Gherșle! Nu trebuie să te obijduiești pe mine. Simt că special te reții în Caucaz, deși situația nu o cere. Probabil ești supărat pe mine. Dar nu sunt vinovat cu nimic. Sunt niște suspiciuni prostești de ale tale. În privința mea și a lui Leiba – a fost doar o dată și nu se va mai repeta... Te aștept și ne vom împăca în minunatul nostru cuibușor”. Și semnătura în rusă: „Pentru totdeauna al tău, Vova”.

„Ilici, a venit imediat răspunsul lui Zinoviev din Vladicaucaz, Nu sunt suspiciuni prostești în privința ta și a lui Leiba. Cine n-a observat cum te învârteai în ultimul timp în jurul lui? În orice caz, ochii mei nu mă mint și eu te cunosc foarte bine ca să-mi dau seama... Eu să nu știu cum ți se aprind ochișorii când vezi un bărbat mai viril? Întotdeauna spuneai că bărbații de statură mică sunt foarte potenți. Doar nu sunt orb și am văzut foarte bine că ești gata să uiți dragostea noastră, pentru o idilă cu Leiba. Desigur, el este acum alături și-i este ușor să te seducă. Sau poate tu l-ai sedus pe el?...”. Într-adevăr, în acea vreme Leiba Troțki – comisar norodnic al flotei militare a tinerei republici – s-a aflat timp îndelungat alături de Lenin. Și se presupune că anume atunci între acești doi mari conducători au apărut sentimente reciproce. Leiba Troțki, brav comisar norodnic al apărării, înflăcărat tribun și orator, a ocupat locul lui Zinoviev în patul lui Lenin... Lenin însă continua să se îndreptățească în fața lui Grigori. Probabil simțea că legătura sa cu Troțki nu va fi de durată și că degrabă Lev Davîdovici îl va părăsi, atras de următoarea femeie. Deoarece Troțki era înclinat mai mult spre femei decât spre tovarășii săi de luptă. Doar pentru Lenin, cred că, a făcut o excepție. Și iată Lenin îi scrie lui Zinoviev: „Nu te supăra pe mine, Gherșle. Ai dreptate, într-adevăr n-am putut rezista ispitei, Leiba este un bărbat atât de brutal. Pur și simplu m-a împăienjenit cu mângâierile lui, iar eu am atâta nevoie de ele în acest moment politic atât de încordat. Mi-e foarte greu fără mângâiere, iar tu ești plecat, nesimțitule. Iată și n-am rezistat. Dar tu îmi vei ierta această mică slăbiciune, Gherșle? Întoarce-te și vei vedea câtă dragoste îți port. A ta mică Vova”. Probabil acest mic pasaj cu „A ta mică Vova” l-a liniștit definitiv pe Zinoviev. El însuși s-a convins că relația lor nu s-a rupt, doar a fost întunecată temporar de legătura lui Vova cu seducătorul Leiba. Grigori s-a avântat spre Moscova și din acel timp în arhivele personale nu s-au mai găsit astfel de scrisori. Poate iubiții au găsit o altă modalitate de legătură sau poate Zinoviev a distrus corespondența...

În curând, însă, glonțul dușmănos al „eserei” Kaplan i-a zdruncinat lui Lenin serios sănătatea și treptat relațiile lui sexuale cu Grigori s-au redus la zero. În orice caz, ultima scrisoare scrisă de mâna Nadejdei Krupskaia la mijlocul anului 1922 suna astfel: „Vă rog să nu-l mai deranjați pe soțul meu cu hărțuielile și rugămințile dvs. despre o eventuală întâlnire. E timpul să vă liniștiți. Cât credeți că pot să mai suport această nesimțire din partea dvs.! Ilici e bolnav, doar sunteți la curent și cred că este în plus să amintesc unui om matur că aceste jocuri pot să-i distrugă sănătatea lui Ilici definitiv. Vă rog să nu-l mai atrageți înspre ceea ce el cu plăcere făcea întotdeauna. Sper să înțelegeți sensul adânc al acestui mesaj. Este dictat de grija față de sănătatea soțului meu”. Nu în zadar Zinoviev în scrisorile adresate lui Lenin vorbea atât de necuviincios despre Krupskaia.

Acum ea se răzbuna. Atâția ani să fii respinsă de propriul soț din cauza amantului este foarte greu de suportat. Acum, când Lenin era bolnav și neputincios, Nadejda Konstantinova a hotărât să pună punctul pe „i”. Nu i-a mai permis lui Zinoviev întrevederi cu Lenin în lipsa ei sau a membrilor CC.

În anii ’30, după arestarea și condamnarea lui Zinoviev, aceste materiale de arhivă au ajuns în mâinile NKVD-ului și, negreșit, au fost puse pe masa lui Stalin. De ce el n-a dispus să fie distruse? Probabil din două motive. Primul – pentru el aceasta nu constituia un secret. El cunoștea bine relația Lenin-Zinoviev și Lenin-Troțki. Și nu întâmplător această atitudine neglijentă a lui Stalin față de Krupskaia. Pentru ce s-o respecte dacă era la curent că ea era, de fapt, doar un paravan pentru aventurile soțului său?

Al doilea – pe semne, Stalin a hotărât să-și păstreze aceste scrisori în cazul dacă va fi nevoie să-l compromită pe Lenin post-mortem. Dacă la o anumită etapă Stalin ar fi hotărât să renunțe la „calea leninistă” și să rămână unicul luptător nepătat al revoluției, i-ar fi fost foarte utile aceste scrisori. Așa sau altfel, arhiva s-a păstrat până în zilele noastre.

Și noi descoperim cu stupoare că Lenin a fost un ordinar homosexual.”

Autor: