Pentru cine votăm la alegeri? Iurie Leancă: cu guvernarea sau în opoziție?

Iurie Leancă este candidatul Partidului Popular European din Moldova (PPEM) înregistrat de CEC cu nr. 3 în cursa prezidențială. Este diplomat de carieră, angajat la MAE din 1991 în diferite funcții. În perioada 2001–2005 și apoi 2007–2009, a fost vicepreședintele companiei petroliere moldovenești „Ascom Group” a miliardarului Stati. În 2009 aderă la PLDM și devine ministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova. În 2013-2014 este prim-ministru. În 2015 părăsește PLDM și fondează PPEM.

În opoziție sau cu guvernarea?

Formula activității politice a PPEM condus de Iurie Leancă este una ambiguă. Semnele de întrebare au apărut chiar din momentul ieșirii acestuia din PLDM și fondării unui proiect nou. Pe de o parte, PPEM s-a declarat în opoziția actualei guvernări, pe de altă parte semnează pe 29 iulie un acord cu aceasta. Iurie Leancă s-a referit la Acordul de parteneriat cu Coaliţia de guvernare, menţionând că acest Acord politic vizează modernizarea Republicii Moldova şi integrarea ei europeană. În opinia sa, integrarea europeană nu este doar o opţiune geopolitică, ci un proiect care va permite lupta cu flagelurile sistemice. Iurie Leancă a mai spus că o obsesie a sa este ca, până la expirarea mandatului acestui Parlament – anul 2018, să fie create toate premisele necesare pentru a depune cerere de aderarea la Uniunea Europeană[1].

Straniu acest parteneriat dintre o majoritate „social-democrată” (formată de PD cu susținerea PL și a fracțiunii de transfugi din PLDM și PCRM) cu doi deputați PPEM. Aceste două voturi nu schimbau în niciun fel raportul de forțe. Mai mulți experți au acreditat ideea că acordul a fost o mutare la anticipare a lui Plahotniuc pentru a zădărnici înaintarea candidatului unic de centru dreapta din partea PPDA, PAS, PLDM și PPEM (sugerată de partenerii din Germania). În schimb, Iurie Leancă a primit postul decorativ de președinte al Comitetului parlamentar pentru integrarea europeană.

De remarcat că fracțiunea PPEM din Consiliul Municipal Chișinău este în opoziție față de primarul liberal Dorin Chirtoacă și promovează activ inițierea referendumului privind demiterea acestuia. Acest fapt a stârnit chiar animozități și schimb de replici dure între Iurie Leancă și Mihai Ghimpu, ultimul chiar și-a retras semnătura de pe acordul de parteneriat cu PPEM. „Având în vedere că PPEM nici până azi nu a anun­țat că se retrage din ali­anța tacită pe care o are cu PSRM, PN și PCRM în Con­si­liul Muni­ci­pal Chi­și­nău, Mihai Ghimpu, pre­șe­din­tele PL, anunță că, înce­pând cu ziua de astăzi, 5 sep­tem­brie, își retrage sem­nă­tura de pe Acor­dul de cola­bo­rare cu PPEM. Este bla­ma­bil fap­tul că Iurie Leancă a mers la Bru­xe­l­les, Bucu­rești și Sofia și a vor­bit des­pre inte­grare euro­peană, iar la Chi­și­nău s-a aliat cu par­ti­dele proruse, care sunt antinaționale și antieuropene”, se arată în comu­ni­ca­tul de presă emis de PL[2]. Or, retragerea PL din acest acord (ca și semnarea acestuia) nu a avut niciun fel de consecințe. Ceea ce demonstrează o dată în plus caracterul virtual al acordului, care a fost mai degrabă o scuză pentru PPEM și Leancă.

Totuși, PPEM și Leancă insistă în continuare că se află în opoziției și doar „garantează (cu trei deputați?!) continuarea parcursului proeuropean”. Situația devine cu totul bizară, dacă ne amintim că Iurie Leancă a făcut parte din guvernările precedente împreună cu majoritatea din actuala guvernare. Iar în calitatea de prim-ministru a contribuit la jaful miliardului.

Jaful miliardului și „un simplu prim-ministru”

Astfel, în 22 iulie 2014, Guvernul Leancă îşi angaja răspunderea pentru un pachet de 11 legi, invocând blocajul care apăruse în procesul de examinare a acestora la nivelul comisiilor parlamentare, dar şi necesitatea de onorare a angajamentelor guvernării faţă de partenerii externi şi faţă de cetăţeni. În acel pachet, sub noţiunea frumoasă „necesitatea asigurării transparenţei în sectorul financiar-bancar” se ascundea şi prevederea ce avea ulterior să fie pusă la baza acoperii găurii lăsate de „furtul miliardului” în sistemul bancar din contul banilor publici. Or, după ce anterior comuniştii, în timpul guvernării lor, au stabilit că statul nu poate să-şi asume consecinţele financiare pentru problemele din sectorul financiar-bancar, Guvernul Leancă a stabilit exact contrariul.

Ulterior, această prevedere a fost folosită pentru acordarea celor trei bănci cu probleme a unui împrumut de aproape un miliard de dolari din banii Băncii Naţionale a Moldovei[3]. A doua asumare de răspundere a Guvernului Leancă are loc în 25 septembrie și se materializează în Legea nr. 187 din 28.09.2014 care vine cu completări și modificări[4]. Ambele asumări pregătesc terenul legislativ și fac posibilă apariția Hotărârii secrete de Guvern din 13 noiembrie 2014 care prevede acordarea unor credite de urgență celor trei bănci aflate sub administrarea specială a Băncii Naționale a Moldovei. Potrivit documentului, Banca de Economii, Banca Socială și Unibank au primit credite de urgență de la BNM, garanția de stat fiind oferită de Guvern, în sumă totală de 9,5 miliarde de lei, la propunerea Comitetului Național de Stabilitate Financiară[5].

Ce s-a întâmplat ulterior cu acești bani, știm din raportul „Kroll”. Culmea cinismului e că hotărârea respectivă se numește „Cu privire la asigurarea stabilității macroeconomice în contextual conjuncturii regionale”. Cum s-a asigurat stabilitatea macroeconomică, am văzut cu toții – leul s-a prăbușit cu 34% sărăcind peste 90% din populația țării, iar PIB per capita a scăzut, potrivit datelor FMI, de la $ 2 244 în 2014 la $ 1803 în 2015 și va mai scădea în 2016 până la $ 1712[6]. Așa au fost șterși cu buretele cinci ani de creștere economică. Iar în următorii 25 de ani, cetățenii țării vor achita cu procente miliardul furat de hoți, oferit de BNM și garantat de Guvern.

Leancă și capturarea sistemului politic

Despre legăturile politice (și nu doar) ale lui Leancă cu Plahotniuc și PD s-a scris și s-a comentat mult. Premierul Iurie Leancă a participatla lansarea candidaturii pentru funcția de președinte a omologului său român, Victor Ponta, pe care l-a asigurat de toată susținerea sa în cursa pentru prezidențiale. El a spus că a dorit să fie aproape de Victor Ponta în cadrul acestui eveniment important al lansării candidaturii şi a adăugat că îl leagă o prietenie frumoasă de acesta, dar şi „viziuni comune, de a face lucruri bune[7]”. De remarcat că, pe atunci, Leancă era încă membru PLDM care, făcând parte din PPE, a susținut candidatura lui Klaus Iohannis. Acest gest a fost calificat de observatori ca mai mult decât o gafă politică a premierului, având în vedere parteneriatul dintre PD și PSD, dar și prietenia dintre Ponta și Plahotniuc.

Totuși, am dori să privim evoluția politică a candidatului și din alt punct de vedere. Până în 2013 am avut un sistem politic cu două partide mari PLDM și PCRM, câteva mai mici – PD, PL, PSRM. Acum avem un sistem absolut distorsionat, care nu reflectă voința alegătorului, cu o majoritate parlamentară de adunătură, unde cea mai mare fracțiune e a transfugilor, iar partidele de la guvernare nu adună nici 10% din susținerea populației. Cu un PD cvasi-monopolist la guvernare și un PL irelevant, iar PCRM și PLDM practic distruse. Cum s-a putut întâmpla așa ceva, dincolo de șantajul și cumpărarea deputaților?

Și aici este relevantă istoria relațiilor lui Leancă cu PLDM. În ajunul alegerilor parlamentare din noiembrie 2014, se mediatiza pe larg (în special în presa afiliată lui Plahotniuc) conflictul dintre Filat și Leancă privind cine va fi nr.1 în lista electorală PLDM. Atunci, Filat a rămas totuși cap de listă în schimbul dreptului de veto al lui Leancă asupra celorlalți candidați. Astfel, sub falsul pretext de epurare a listelor de persoane, asupra cărora ar plana suspiciuni de integritate (încă o construcție propagandistică inventată), din listele PLDM au fost excluși Dorin Recean, Ion Butmalai ș.a. Deloc surprinzător că mulți din cei asupra cărora nu planau suspiciuni au plecat ulterior din PLDM și au aderat la majoritatea controlată de PD.

Exact același scenariu a fost folosit și în cazul PCRM. Doar că Voronin a făcut-o cu mâna lui, din poziția președintelui unui partid pe care l-a creat și (cum crede el) are dreptul să-l îngroape.
Resurse

·Rating

Iuriel Leancă înregistrează un rating de 2,6% (4,1% din cei deciși). Acesta a căzut constant de la maximumul de 10% în aprilie 2014, când deținea funcția de prim-ministru, ceea ce sugerează că a fost mai mult ratingul funcției și nu cel personal.

PPEM are practic același rating 3,0% (4,6% din cei deciși)[8].

Încercările de a umfla cumva ratingul candidatului prin procedeul transferului de imagine (fotografii cu Angela Merkel) nu salvează situația, pe motiv că ambii au ratinguri mici. Nici alegerea denumirii partidului – PPEM, care trebuia să se asocieze cu PPE-ul european, nu a produs efecte.

Ambele rezultate fiind relativ modeste, această campanie electorală va trebui să demonstreze dacă proiectul politic Iurie Leancă și PPEM are viitor.

·Financiare

PPEM dispune de resurse financiare limitate. Deși a fost susținut de la lansare de anumite fonduri europene, totuși această asistență este insuficientă pentru a face concurență cu corporațiile de business care fac parte din cartelurile politice PD și PL.

·Mediatice

Iurie Leancă nu dispune de mass-media pe care o controlează. La momentul ieșirii din PLDM și creării PPEM, a fost promovat intens de holdingul lui Plahotniuc, inclusiv de Realitatea TV. În campanie, cu siguranță va avea toată susținerea acestora, în special pe subiectele care se înscriu în scenariile guvernării.

Concluzii

Putem afirma că această campanie va fi una hotărâtoare pentru viitorul politic al lui Iurie Leancăși PPEM. Lansându-se ca un proiect proeuropean de alternativă, acesta trebuia să acumuleze simpatiile celor dezamăgiți de guvernările precedente. Totuși, rezultatul pe moment e mult sub așteptările inițiale.

*Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului „Consolidarea statului de drept şi democratic: contribuţia societăţii civile” susţinut financiar de Ambasada Olandei prin Programul Fondului de responsabilitate. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia finanţatorilor.