Vă mulțumim! Moș Crăciun a fost la Fântânița! Cu văcuță, alimente, haine, bani, televizor și frigider

Generozitate // Ilieș, Andrei și Sășuca au primit în dar văcuța mult așteptată. Pe lângă ea, Moșul a descărcat din desagă dulciuri, jucării, haine, încălțăminte și electrocasnice

Campania Ziarului NAȚIONAL de ajutorare a celor trei frățiori din satul Fântânița, raionul Drochia, crescuți de mama grav bolnavă și bunica de 71 de ani a adus mai multă bunăstare în căsuța lor sărăcăcioasă. Și asta grație cititorilor noștri, oameni simpli, dar și agenți economici care au vrut să le facă sărbătorile și viața mai fericite. La un moment dat, se adunaseră patru văcuțe pentru familia Strâmbanu. Însă, văcuța, care urmează să aibă și un vițeluș în curând, a fost dăruită familiei Strâmbanu de către un cetățean de peste Prut care nu vrea să-i publicăm numele, dar care a venit încărcat de daruri pentru familia Strâmbanu. Mai mult, domnul și-a luat angajamentul să ofere o rentă lunară de o mie de lei celor trei frățiori și a promis că la Paște va reveni la ei, iar la vară va lua copiii în România, să le arate muntele și marea. Ceilalți care au vrut să cumpere văcuța nu au renunțat și le-au făcut alte daruri familiei Strâmbanu.

Moș Crăciun cel adevărat!

Moș Crăciun a fost pe 21 decembrie la Fântânița, exact în ziua în care mezinul familiei a împlinit cinci anișori. Dar pentru că Moșul nu a putut duce toate darurile odată, azi a mai plecat spre ei cu alte multe daruri prețioase.

Familia Strâmbanu nu s-a așteptat nici pentru o clipă că Moș Crăciun o să poposească în vizită. Așa cum era ziua de naștere a lui Sășuca, mama s-a gândit să îi facă un cadou memorabil. Dar pentru că nu avea bani, nu i-a luat nimic. Totuși, băiatul avea o dorință: să „se tragă” cu trenul. „Mama, hai, când mă tragi cu trenul?”, întreba băiețelul adesea. Ca să îi facă o bucurie de ziua lui, mămica a hotărât să facă o călătorie de la Drochia până la Dondușeni, ca să o viziteze și pe sora ei. Mare i-a fost bucuria lui Sășuca când a auzit sunetul roților de tren. Fericit, Sășuca nu voia să coboare din vagon la finalul călătoriei. Mama și băiețelul au poposit acasă la sora ei, într-un sat din Dondușeni. Așa că nu i-am găsit acasă. Dar Moș Crăciun a mers până acolo și i-a prins pe cei doi la o margine de drum, în timp ce așteptau mașina înapoi spre sat.

Întâlnirea cu Moş Crăciun

Săşuca l-a întâmpinat pe Moş Crăciun destul de speriat. În închipuirea micuţului, acesta ar fi trebuit să fie mic şi dolofan, cam la fel ca el. Şi, când colo, Moşul s-a dovedit a fi mare, cu o barbă lungă până la genunchi şi îmbrăcat exact ca la televizor! Săşuca a rămas perplex când l-a văzut. Moş Crăciun, cel din povestea mamei, a venit personal la el! Pentru câteva momente, copilul nu a ştiut ce să spună. Ca să fie surpriza şi mai mare, Moşul a venit cu nişte ajutoare – elfii – creaturi la fel de ciudate pentru micuţul băieţel. „Nu te teme, Săşuca, moşul e bun”, îl îndeamnă mama, şi ea la fel de surprinsă ca și Săşuca. Doar că, văzându-l pe micuţul boţişor de om înfofolit în căciulă şi fular, Moşul s-a emoţionat. Stăteau aşa: Moş Crăciun, impresionat de copilaşul cu ochi sinceri şi Săşuca, cu privirea ţintită spre Moş. „Cum te cheamă, puiule?”, a întrebat încet Moşul. „Şăşuca!!!”, a strigat vesel băieţelul, de l-au auzit două sate de împrejur. Moşul şi ajutorii lui i-au adus un tort cu o lumânare în formă de 5 şi i-au cântat „La mulţi ani!”. Băieţelul se uita la toţi ca la spectacol. „Cine să trăiască, cine să trăiască, la muuulţi aaani!”, cânta până și Moșul. Aplauze şi confeti direct în drum!. „Câţi ani ai împlinit, Şăşuca?”, face Moşul. „Trei anişori, nu… şase”, se pierde în socoteli mititelul. Îl pupă pe Moş. Gata, gheaţa a fost spartă. Odată ce Moşul s-a dovedit a fi aşa bun, Săşuca îi spune şi o poezie, despre iarnă, ger şi zăpadă.

Drumul spre văcuţă

„Am auzit că azi este ziua ta, am o surpriză pentru tine, dar trebuie să mergi cu mine să ţi-o arăt”, spune Moşul. Ochii băieţelului se aprind. O surpriză specială pentru el! Ce poate să fie? Drumul până la marea surpriză e foarte greu. Urcaţi în maşină, Săşuca şi frăţiorii lui, toţi trei, stau ca pe ace. „Doamne, Doamne, oare chiar ne-ai trimis o jiţică?”, se întreabă, în şoaptă, mama care stă alături. Entuziasmaţi, băieţeii îşi ieşeau din piele de bucurie că acuşi-acuşi apare surpriza. Ajungem la o răscruce de drumuri. Maşina o ia spre satul alăturat. „Nu ne ducem la Fântâniţa?”, strigă Ilie, care urmărea atent drumul maşinii. Mama se loveşte peste faţă. „Doamne, să fie oare surpriza aia o văcuţă?”, întreabă ea.

Văcuţa: burduhoasă şi frumoasă

Suntem în sat. Micuţii au tăcut, nu își mai dau cu părerea. E linişte şi parcă simţi cum bat cu putere cele patru inimi. Tare şi ritmic. Apoi ritmul inimilor creşte şi creşte, pentru că ne oprim în faţa unei gospodării. Mama vede repejor un grajd şi înţelege: Moş Crăciun i-a adus la o văcuţă. Fără să vrea, de pe buze i se rupe o exclamaţie uşoară. „Jiţica!”, zice femeia. Cel mic, atent la ce se întâmplă, îi fură repede cuvintele din gură. Coboară repejor din maşină, mititel cum este el, şi fuge tropăind spre portiţă. „Jiţica, jiţica, jiţica!”, strigă Săşuca. „Iiiii, ia uite, ne dă o văcuţă”, îi explică Ilieş cum stau lucrurile lui Andrei. Contrariat, băiatul nu ştie ce să facă. Moşul îi conduce pe toţi în grajd. Familia aştepta să vadă o „jiţică”, însă a dat cu ochii în ditamai vacă, care stă să fete în câteva săptămâni. Se reped să mângâie un viţeluş de alături, crezând că aia e surpriza. „Asta este văcuţa voastră”, face introducerea repede Moş Crăciun. „Oho, e burduhoasă!”, exclamă fericit Săşuca. Toată lumea izbucneşte în râs de sinceritatea copilului. Fraţii o mângâie uşor pe burta umflată. „O să o numim Florica”, propune cineva. „Nu, Victoriţa o să îi spunem, aşa o chema şi pe prima noastră vacă”, argumentează Ilieş. Mama îşi reţine cu greu lacrimile. „Vă mulţumim din tot sufletul! Doamne, nici nu ne-am gândit că o să ne faceţi aşa o surpriză!”. În ochii femei se citeşte atâta recunoştinţă, încât şi cele mai sofisticate cuvinte nu ar exprima toată mulţumirea ei. „Aş vrea să strig şi să urlu de fericire, dar mi-e ruşine că o să se sperie oamenii aceştia de mine”, spune mama.

Strigăte de fericire

Văcuţa va sta în grajdul gospodarilor până noua ei familie va pregăti un loc potrivit pentru a o aduce acasă, la Fântâniţa. Cei trei fraţi nu pot împărţi mai bine responsabilităţile: cine o să o mulgă, dar cine o să o pască? Ilieş se simte bărbatul casei şi spune că el va „răspunde” de ea, pe când Săşuca ne asigură că el poate trage văcuţa de ţâţe, ca să dea lapte. Văcuța va avea un vițeluș, iar peste două săptămâni va fi dusă la casa copiilor. „Până veți pregăti nutrețurile și spațiul necesar pentru văcuță, ea mai poate sta la noi. În februarie va avea un vițeluș. Văcuța este frumoasă și sănătoasă!”, ne-a spus gospodarul care a crescut bovina.

Profund emoţionaţi, frăţiorii credeau că aici e sfârşitul surprizei, însă au greşit. Moş Crăciun şi-a dezlegat desaga, din care au început a curge cadouri. Ilieş, Andrei şi Săşuca au încremenit. Maşinuţe de tot felul, de la poliţişti şi pompieri, până la camioane şi trenuleţe. Un set mare, mare, pentru toţi trei. Copleşiţi de jucării, băieţeii au intrat în altă lume. Ce au văzut ei pe la alţi copii nici nu se compară cu ce au primit în dar. Din desaga lui Moş Crăciun au ieşit dulciuri de tot soiul, suc, ciocolate, portocale şi banane. „Iaca acum eu o să mănânc portocale până o să mă satur”, nu îşi poate reţine bucuria Ilieş. „Lasă, mamă, să nu îți fie rău!”, îl temperează mama.

Cea mai frumoasă zi de naștere

De ziua lui, Sășuca a adunat tocmai trei torturi. Nu a mai văzut căsuța lor sărăcăcioasă de mult atâta fericire. Pentru că sunt învățați să împartă din puținul lor, Ilieș fuge pe la copiii vecinilor, să îi cheme ca să îi servească cu o felie de tort. Rămași singuri, Sășuca și Andrei se pornesc să descopere mașinuțele. I-am pierdut definitiv în lumea jucăriilor. Trenulețele, camioane, soldăței și mașinuțe erau întoarse pe toate părțile, ca să li se facă o „radiografie” completă. Mama, fericită, se grăbește să ne mulțumească: vrea să ne facă cadou o icoană – cel mai de preț dar pe care ni-l poate da. Ne mulțumește iar și iar, și iar, parcă vrând să ne asigure că a trăit cea mai fericită zi din viața familiei lor. „Doamne, ce aș da și eu să fiu copil, ca să trăiesc emoțiile pe care le trăiesc copiii mei acum!”, spune femeia. Iar Sășuca ne-a spus că ne iubește pe toți, ne-a pupat și ne-a asigurat că suntem nanii lui. „Să mai veniți pe la noi, nana Daniela și nanu Eduard!”. Atâtea emoții a trăit în ziua de 21 decembrie Sășuca, încât o să îi ajungă pentru un an întreg: călătoria cu un tren adevărat, întâlnirea cu Moș Crăciun, surprizele făcute, văcuța primită în dar, torturile cu lumânări și zecile de cadouri primite. Și ca să îi fie bucuria deplină, oamenii cu suflet mare le-au făcut un cadou pe care și l-au dorit mult: un televizor, la care să privească desene animate.

Un Moș Crăciun din România

Moș Crăciun și elfii săi au venit din România chiar de ziua lui Sășuca. Pentru darurile sale extrem de prețioase aduse familiei Strâmbanu, Moș Crăciun a fost răsplătit cu poezii, pupici, îmbrățișări și cântece.

Domnul din România cu care vorbisem inițial numai la telefon a venit îmbrăcat în costum și nu l-a dat jos până ne-am despărțit. „Ajut acești copii din inimă, nu am nevoie de publicitate”, și-a explicat Domnia Sa gestul. Moșul nostru a plâns când a citit articolul despre cei trei frățiori publicat în Ziarul NAȚIONAL.

„Mergeam într-un pelerinaj la Muntele Athos și am trecut și pe la mănăstirile din Basarabia. Vineri seară am cumpărat mai multe ziare din Chișinău, iar sâmbătă pe drum am început să le răsfoiesc. M-a impresionat foarte mult povestirea, mai ales că și noi am fost trei frați. Nu știu dacă la fel de amărâți sau poate chiar mai amărâți decât ei. Este meritul vostru că am ajuns astăzi aici”, zâmbește Moș Crăciun, omul de afaceri din România care ne-a cerut să-i păstrăm anonimatul. Micuții i-au văzut doar ochii plini de bunătate și zâmbetul sincer. De asemenea, Moșul va oferi familiei o rentă lunară de o mie de lei, iar de Paști va veni cu iepurașul la cei trei frați. „Știm cu toții că de Paști vine iepurașul, el va veni și la acești micuți, iar la vară îi vom lua în vacanță în România. Să vadă și ei muntele și marea. Eu sunt cel mai fericit astăzi. Am cinci copii, patru fete și un băiat. Voi anunța soția că îi voi aduce trei băieți, ca să egalez”, zâmbește omul de afaceri.

Mai multe acțiuni de acest gen

„Plângeam când citeam articolul. Înseamnă că mai suntem oameni. Acum mergem într-o direcție unde devenim roboți și nu mai avem sentimente. Nu ne mai gândim la suflet, acumulăm averi, schimbăm mașini, dar nu ne gândim la cei care n-au și care merită”, a mai spus Moșul, care ne-a îmbrățișat pe toți și a sărutat copilașii.

Unul dintre ajutoarele Moșului spune că nu a fost greu să găsească văcuța și că este foarte fericit pentru această faptă bună. „Am participat adesea la acțiuni de acest gen. Am adus bucurii, am văzut tristețe și familii la nevoie, iar acest caz este o întâmplare deosebită. Meritul și sufletul acestei surprize sunt ale colegului și prietenului meu, Moș Crăciunul din această zi. Am făcut astfel ca tot ce și-au dorit micuții să se îndeplinească de ziua celui mic. Era complicat să transportăm văcuța peste graniță, căci inițial ne gândeam să o aducem direct din România. Mă simțeam obligat sufletește să fiu alături de acest gest pur omenesc și plin de bunătate. Ne-au ajutat și prieteni de aici, din R. Moldova, și așa am adunat o întreagă armată de ajutoare ale lui Moș Crăciun. Am cumpărat văcuța dintr-o localitate apropiată de Fântânița, iar acum am ajuns la un final foarte fericit. Este o zi specială pentru noi, vom mai veni în Republica Moldova și vă invităm și noi în România. Le mulțumesc mult tuturor celor care ne-au ajutat să ajungem aici, în special Ziarului NAȚIONAL”, ne-a spus prietenul Moșului.

Ajutoarele Moșului

Pe lângă echipa din România, numărul ajutoarelor Moșului pentru această familie s-a ridicat la câteva zeci de persoane și agenți economici. Toate darurile sunt prețioase și ținem să vă mulțumim tuturor pentru implicare. Datorită dvs., cei trei frați au acum alimente ca să nu mai mănânce mazăre în fiecare zi, hăinuțe călduroase, o văcuță care le va da lapte în curând, un televizor, un frigider, jucării, bani și multe alte lucruri pe care nu le-au avut niciodată.

Le mulțumim Nataliei, Irinei, Elenei, lui Nicolae, Alexandru, familiei Mocanu, Tatianei și lui Marcel care pe lângă multe alte lucruri au donat și un televizor, Anastasiei Popa și Lilianei Clima de la Biblioteca Națională, Victoriei Burlaca, doamnei directoare de la Liceul „Bogdan P. Hasdeu” din Drochia, Rodica Chitic, care a mobilizat elevii și s-au dus la Fântânița cu o mașină încărcată cu daruri, Irinei Rotaru, lui Vasile, Ludmilei, Vioricăi, Aureliei și… mult mai multor oameni care au fost sensibilizați de povestea celor trei frați și au vrut să le schimbe viața.

Ținem să le mulțumim și angajaților de la Compania „Trans Oil” care au cumpărat un frigider pentru familia Strâmbanu, le-au donat o mie de lei și le-au adus multe lucruri necesare. De asemenea, salutăm disponibilitatea SA „Moldova Agroindbank” de a ajuta familia cu o sumă de bani și apreciem gestul Companiei „Bemol” care ne-a oferit motorină pentru a putea transporta toate darurile. Suntem recunoscători și organizației CCF Moldova, dar și lui Dumitru Chicu.

Există oameni în R. Moldova!

Vlada Tretiacov, manager comercial la „Trans Oil”: „Am primit un mail de la redacție, l-am citit și… am început să alerg pe la angajații noștri, de la etaj la etaj, pentru că avem o companie mare. Unii colegi au strâns lucruri, alții au dat bani. Așa am cumpărat un frigider, am adunat bani pentru medicamente”.

Irina Rotaru, Chișinău: „Această familie m-a impresionat foarte mult. Mi-au dat lacrimile când am citit articolul. Am învățat o lecție din el și din această cauză am decis să ajut acești micuți. Îi admir foarte mult. Noi ne plângem că nu ne ajunge una sau alta, dar ei se bucură cu adevărat de viață”.

Anastasia Popa de la Biblioteca Națională: „M-a impresionat foarte mult când am citit că sărmanii copii nu aveau nici chiloței pe ei și mănâncă mazăre în fiecare zi. De aceea ne-am implicat”.

Tatiana și Marcel: „Nu am vrut să rămânem într-o parte. Sperăm că, atunci când vor crește mari, vor proceda și ei la fel”.

Text de Tatiana Scutaru și Daniela Hadei

Prietenii tăi merită să știe ASTA!