„Un șirag de piatră rară…” la Zaim. O destinație turistică sau un loc de pelerinaj?
Pentru a nu lăsa să se aștearnă „colbul uităii” peste memoria istorică, spirituală, identitară, să mergem, după călătorii la mare ori la munte, și în satele basarabene unde vom redescoperi rădăcini ale noastre de care mai au grijă oameni ai locului. Zaimul de lângă Căușeni e una dintre localitățile unde ne regăsim și unde am putea merge în pelerinaj, pentru că aici a copilărit preotul și poetul care a scris „Limba noastră”, Alexei Mateevici.
Îi simțim prezența, înainte de toate, în Casa-Muzeu „Alexei Mateevici”, o instituție muzeală-cheie din Republica Moldova. Casa a fost construită de preotul Mihail Mateevici, tatăl lui Alexei, lângă biserica locală sătească. Gospodăria de la Zaim, înconjurată de un gard de piatră şi având poartă mare de lemn, păstrează cu sfinţenie istoria familiei Mateevici. Autorul imnului „Limba noastră” a locuit aici din 1893 până în 1907.
Casa părintească a lui Alexei Mateevici a devenit muzeu pe 26 martie 1988, la 100 de ani de la naşterea poetului. Muzeul conține peste 7000 de exponate și a avut numeroși vizitatori de-a lungul anilor. „Aici vin şi ţărani, şi academicieni. Cifra de vizitatori ajunge anual până la 5.000”,spune Ion Găină, cel care a fondat muzeul.În perioada sovietică, această casă a servit drept maternitate a satului. „Aici s-au născut jumătate de locuitori din Zaim şi, credeţi-mă,că nu a murit nicio mamă şi niciun copil", afirmă directorul instituţiei.
În anii 2022-2023, vin și mulți vizitatori ucraineni, pentru a-i cinsti memoria lui Alexei Mateevici, știind că el a studiat la Academia Teologică din Kiev pe care a absolvit-o în 1914 – în același an el s-a căsătorit cu ucraineanca Teodora Novițchi, ea urmându-l după căsătorie la Chișinău.
Împreună cu muzeograful Maia Gănă, ghid bine informat și inspirat, Ion Găină e o gazdă ospitalieră pentru toți vizitatorii.
Menționăm și contribuția pedagogilor de la Liceul Teoretic „Alexei Mateevici”, a elevilor, a educatorilor de la grădinița „Andrieș”, a intelectualilor din Zaim la păstrarea patrimoniului local, precum și a șefei Bibliotecii din Zaim, Nina Munteanu, care a amenajat o sală de muzeu etnografic în spațiul Casei de Cultură. De asemenea, este de remarcat și implicarea în viața culturală a primarului interimar de la Zaim, Igor Petracov care, deși tânăr (28 de ani), a inițiat câteva proiecte internaționale importante pentru dezvoltarea comunei.
Veți vedea frumoasele peisaje, case, străzi, biserica, muzeul de la Zaim dacă veți merge încolo, măcar pe final de vacanță. Astfel îl ținem viu în sufletele noastre pe cel care a creat unul din cele mai frumoase poeme dedicate limbii române,
Preotul poet Alexei Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari – d. 13 august 1917, Chişinău) este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuţi în Basarabia. Este primul copil al preotului Mihail Mateevici, originar de prin părţile Sorocii, căsătorit cu Nadejda (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga din Căuşeni.
În 1897 Alexei este înscris de părinţi la Școala Spirituală (Duhovnicească) din Chişinău, pe care o termină în 1902, „cu privilegii”. Îşi urmează studiile la Seminarul Teologic, iar mai tîrziu devine student la Academia Teologică din Kiev, pe care o absolveşte în 1914. În 1917 plăsmuieşte poezia „Limba noastră”, pe care a citit-o pentru prima dată pe 18 iunie 1917 la Congresul profesorilor moldoveni din Chișinău. La 13 august 1917 (la vârsta de numai 29 de ani), întors de pe front unde s-a îmbolnăvit de tifos exantematic, se stinge din viaţă la spitalul nr.1 din Chişinău şi este înmormântat la cimitirul central de pe strada Armenească.
Telefonul te SPIONEAZĂ în secret: cele TREI setări ascunse pe care trebuie să le dezactivezi de urgență pentru a-ți proteja confidențialitatea
Patru morţi și peste 200 de răniți, după ce o mașină a intrat în mulțime la un târg de Crăciun din Germania: Autoritățile R. Moldova încearcă sa afle dacă printre victime sunt și cetățeni moldoveni
Aura Șova, primele declarații, după ce a câștigat sezonul 12 Vocea României. Ce va face cu premiul cel mare: „Mie nu îmi lipsește nimic. Am un acoperiș deasupra capului, am ce să mănânc”