OPINIE // SURPRIZĂ şi singularitate sociologică la Chişinău: femeile şi victimizarea au adus candidatul proeuropean în turul doi

Alegerile locale anticipate la nivelul oraşului Chişinău au predat lecţii fără precedent atotcunoscătorilor, dar şi ucenicilor vrăjitori care vehiculează şi planifică fără a ţine cont de realităţile din jur, de cetăţeni şi de aspiraţiile lor. Evenimentele sunt calificate de sociologi drept singularităţi şi evoluţii unice.

Excepţionalismul a caracterizat întotdeauna Republica Moldova, de la un celebru sondaj făcut de Vasile Dâncu şi al său IRES, prima şi ultima încercare pe teren, care aducea o eroare de 19% pentru Partidul Comuniştilor între sondaj şi rezultate.

Ei bine, turul I de duminică a produs rezultate la fel de spectaculoase şi erori majore faţă de toate sondajele, de aceeaşi magnitudine, de această dată schimbând şi ordinea competitorilor.

Alegeri la Chişinău: geopolitica şi polarizarea UE versus Rusia şi lipsa de coeziune a dreptei

Duminică a avut loc primul tur al alegerilor locale anticipate pentru Chişinău, oraşul Bălţi şi alte cinci localităţi din Republica Moldova. Rezultatele marchează elemente importante şi lecţii învăţate pentru toţi competitorii.

Reprezentantul PSRM, Ion Ceban se va înfrunta cu candidatul opoziţiei pro-europene din stradă, Andrei Năstase. Dar poate cel mai important este faptul că liniile bătăliei geopolitice Est-Vest se menţin chiar şi într-o înfruntare pentru doar un an la primăria Chişinăului. Postura de gospodar şi cea de independent nu au jucat un rol, mai ales când eşti la mijlocul înfruntării între pro-ruşi şi pro-europeni.

Prezenţa la vot şi capacitatea de mobilizare este, de asemenea relevantă. Vorbim despre o prezenţă mică la vot, cu suburbiile pro-româneşti şi pro-europene mai puţin reprezentate astăzi. Miza nu s-a simţit, partidele nu au avut naraţiuni serioase, au încercat să evite pe deplin discuţia geopolitică la sfatul unor consilieri de campanie neinspiraţi. Doar Igor Dodon, ca purtător secundar de mesaj pentru candidatul socialist şi capacitatea de mobilizare l-a menţinut pe primul loc, chiar dacă imaginea sa excesivă şi ostentativ pro-rusă a devenit jenantă.

Pe linia pro-europeană a contat absenţa oricărei confruntări Est-Vest, dar şi pierderea de voturi prin încăpăţânarea de a face o alianţă mare pentru alegerile generale cu ceilalţi jucători unionişti, pro-români şi pro-europeni. De aici poziţia a doua. La care putem adăuga şi alegerea nepotrivită a candidatului.

Dar polarizarea politică a jucat un rol important în perspectivă. Şi se anunţă surprize majore şi către toamnă, prin prisma visurilor, evaluărilor greşite şi a sondajelor manipulatoare lansate de anumiţi jucători. Dar aici se va vota pe alte reguli, şi cu prezenţa PDM în cursă, partid la guvernare care a preferat să aibă evaluarea pentru testul candidatului independent de această dată. Miza majoră a cursei e câştigarea Chişinăului.

Preluarea oraşului de către pro-europeni e o lansare importantă în campania generală viitoare. Arată şi perspectiva şi detenta viitoare pentru alegerile generale, dar şi perspective de circumscripţii câştigate în Chişinău. Totuşi e necesară evitarea pierderii de voturi la celelalte componente de dreapta. Pentru că la votul mixt, în varianta câştigătorul ia tot, orice vot risipit chiar la jucători minori nu e de ajutor pentru Câştigarea circumscripţiilor. Deja alianţele sunt necesare. A merge fără aliaţi mai departe înseamnă să ratezi Chişinăul şi să i-l oferi lui Ion Ceban, candidatul socialiştilor pro-ruşi.

Cu costurile de rigoare. Cât de matură va fi evaluarea celor din platforma pro-europeană, urmează să vedem. De aceea e importantă maturitatea Maiei Sandu şi formula potrivită pentru echilibrul între dorinţa purităţii şi a formulei Alba ca Zăpada şi realismul candidaturii şi alegerilor în Republica Moldova, în contextul regulilor prezente. Actuala campanie a anunţat multe elemente complicate şi nepotrivite care, repetate, pot periclita valabilitatea şi corectitudinea alegerilor generale.

La nivel financiar, discrepanţa de tratament între diferiţii candidaţi electorali e evidentă. Retragerea din cursă a candidatului partidului pro-rus Shor a împins în sus candidatura lui Ion Ceban, cu plusul de voturi, dar finanţarea externă nesancţionată e tratată diferit: Sancţionator la Partidul Shor, foarte strict la opoziţia pro-europeană, foarte lax în ceea ce priveşte partidul Preşedintelui Dodon, PSRM, pro-rus.

La nivelul mediatic, situaţia e la fel de dezavantajoasă opoziţiei pro-europene din stradă, chiar dacă beneficiază de al treilea post ca audienţă, şi susţinerea celui de-al cincilea, ProTV în sondajul privind sursa de informaţii politice a cetăţenilor. Trustul mediatic al lui Vlad Plahotniuc încă nedescentralizat real, împreună cu nou formatul trust al lui Igor Dodon şi al soţiei sale domină audiovizualul şi, cu precădere, piaţa de publicitate pe care o preiau aproape complet. În plus Consiliul Audiovizualului e de decor, cu monitorizări secvenţiale şi orientate, ignorând mass media dominantă, care declară că nu face campanie, precum şi pe cea pro-rusă.

Dacă mai adăugăm utilizarea resurselor administrative, acuzaţiile care vizează anumite ţinte, de opoziţie cu precădere, anchetele în scop de a deturna, transfera sau demobiliza actori care să candideze, avem o frescă deplină a unor apucături care trebuie revizuite fundamental pentru ca dosarul electoral al Republicii Moldova să nu fie alterat fundamental.

Deja votul mixt a determinat probleme majore şi nemulţumirile profunde ale UE. Sunt necesare schimbări fundamentale la nivelul administrării proceselor şi a reformelor justiţiei, cu precădere promovările şi numirile judecătorilor şi procurorilor, procese ce trebuie scoase de sub controlul politic sau al ierarhiilor de vârstă, absolute din sistemul judecătoresc din Republica Moldova.

Inedit, surpriză, singularitate, excepţionalism

Mai întâi, putem spune despre scrutin că e inedit şi a constituit o surpriză absolută. Mai întâi necalificarea Silviei Radu în Turul II, apoi scorul neaşteptat al lui Andrei Năstase, de două ori mai mult decât scorurile sale cele mai bune din campanie. Mai mult, trendurile la 10 zile înainte de alegeri, când s-au efectuat ultimele sondaje, arătau clar o scădere a lui Andrei Năstase împins spre 14% din opţiunile la vot şi a lui Valeriu Munteanu - ultimul pornind de la un 10% al lui Dorin Chirtoacă, fostul primar, coleg de partid şi susţinător deschis şi 7.5% susţinere pentru el însuşi, căzând spre 2%. O campanie proastă, apariţia candidatului unionist al PUN, Constantin Codreanu şi singularităţile repetate care au marcat scrutinul de duminică au dus la un scor care anunţă ieşirea definitivă din competiţie şi schimbarea de ierarhie a partidelor unioniste cu ridicarea unui nou vârf şi cu un nou imbold pe linie unionistă.

Dar poate cel mai important, actuala campanie s-a soldat cu lansarea unei noi responsabilităţi de a coaliza toată suflarea pro-europeană, pro-românească şi unionistă pentru a câştiga alegerile la capitală de data aceasta pentru Andrei Năstase.

La nivelul candidaţilor şi a naraţiunilor, le putem situa la capitolul „moartea pasiunii”. Previzibile, inerte, fără atractivitate, fără capacitatea de a stârni emoţie. Vechile teme prezentate neconvingători, candidaţi care nu stârnesc nici ropote de aplauze, nici înjurături reprobabile. Sociologic, ar fi trebuit să fie o campanie plată şi rezultate anticipabile în funcţie de capacitatea de mobilizare. Însă răspunsul votanţilor a fost incredibil. Cine spune că a anticipat logic, raţional rezultatele să ştiţi că minte. E cu adevărat o singularitate şi o surpriză.

M-am uitat ulterior la motivele factuale care ar fi putut determina o asemenea evoluţie. Puţine perspective credibile şi evenimente notabile. Sociologic, prezenţa slabă la vot, vârsta medie a votanţilor majoritari, cu preponderenţă dimineaţa – peste 55 de ani – şi preponderenţa femeilor, cu 12% mai multe decât bărbaţii. Nivelul slab al prezenţei la urne datorat lipsei de miză percepută şi lipsei de emoţie din campanie, 35,53%, mai poate explica diferenţele, dar nu la această magnitudine.

Despre actele ce ar fi determinat acţiunea de a ieşi la vot a femeilor în favoarea lui Andrei Năstase a fost un gest de publicare a unei discuţii private a acestuia cu mama sa şi victimizarea în consecinţă. Deci un vot de sancţiune faţă de un atac insalubru şi inutil, care l-a umanizat pe candidatul bătăios în stradă al opoziţiei pro-europene. Dar şi efectul one time show.

Nu se repetă acţiunea şi peste două săptămâni, deci atenţie mare la calcule. Un asemenea atac a avut loc şi la adresa candidatului PUN, Constantin Codreanu, într-o emisiune TV, cu rezultatul blocării creşterii sale şi a unei relative plafonări pe final de campanie care i-a retezat nivelul de 6,5-8% din sondaje şi l-a ridicat pe celălalt candidat pe acelaşi segment unionist, Valeriu Munteanu, care şi-a revenit în final de campanie la 3,5% (maximum atins prin sondajele reale).

Dar tot o situaţie conjuncturală, schimbarea a fost făcută definitiv între vechiul partid unionist şi cel relansat, iar drumul PL e implacabil. Cu un Valeriu Munteanu recuperabil.

Lecţii învăţate. Nevoia coeziunii dreptei pe platformă şi a alegerii potrivite a candidaţilor acceptabili

Deci nici acţiunile efective, de impact emoţional, nu pot justifica în mod obiectiv, pe deplin, rezultatele neaşteptate de duminică. Rămâne să acceptăm cele petrecute şi reieşite din vot şi să tragem învăţămintele, respectiv să identificăm perspectivele pentru turul doi. Aici Ion Ceban pleacă cu prima şansă, pe dimensiunea mobilizării curente, acceptând o prezenţă mai redusă la vot.

Mobilizarea de peste 50%, care ar acorda o şansă dreptei unite, e greu de prognozat. Lucrăm cel mult cu votanţii deja mobilizaţi de diferiţii competitori prezenţi. Şi cu ce se poate atrage de pericolul pro-rus pentru a substitui ce nu vine la vot.

Pe de altă parte, deja PUN şi PL au anunţat susţinerea pentru Andrei Năstase. Un pas mare, un semnal important. O negociere cu Silvia Radu şi un anunţ din partea sa e necesar, ca şi un proiect politic cu relevanţă strategică, cu alonjă de viitor, despre care mai vorbeam în trecut, pentru generale.

Într-adevăr, şansa cuceririi Chişinăului e una unică, şi nu se poate realiza decât prin fuziunea forţelor dreptei pro-europene, pro-româneşti şi unioniste. Nu e simplu, dar tocmai susţinerea necondiţionată a principalilor candidaţi ai unioniştilor e un bun pas înainte. Şi singura şansă de perspectivă. Revin lui Andrei Năstase să-şi asume programul de unificare, să-şi metamorfozeze credibil credenţialele şi postura de om responsabil şi echilibrat, care are un discurs inclusiv pentru toate categoriile de votanţi pe care doreşte să le atragă.

Perspectiva unificării dreptei se poate face în câţiva paşi şi are relevanţă şi pentru alegerile generale. Generează mişcare, naşte încredere şi speranţă şi permite ca să nu se risipească voturile. Fireşte că asta presupune responsabilitate şi realism. E cazul ca Maia Sandu să demonstreze maturitate şi asumarea lecţiilor învăţate şi să treacă la gesturile curajoase ale coagulării dreptei, prin absorbţie, prin fuziuni sau prin liste comune, în varianta unei alianţe mai largi decât cea prezentă. Două metamorfoze foarte complicate ale liderilor opoziţiei proeuropene din stradă, unul lider de facto al coaliţiei, altul candidat la Primăria Chişinău.

Mai întâi pentru alegerile locale la Chişinău, metamorfoza trebuie să fie şi credibilă, şi substanţială. Şi a candidatului, Andrei Năstase, care nu trebuie să cadă în capcana autosuficienţei şi megalomaniei unui rezultat major, de impact, dar nesperat şi nescontat, cu posibilitatea de a nu se repeta în două săptămâni, ci să rămână în limitele unei campanii de jucător umil faţă de electoratul care l-a adus aici şi pregătit să-l servească. Dar şi o schimbare a liderului PAS, partidul cel mai relevant, vorbim aici de Maia Sandu, care trebuie să-şi flexibilizeze poziţia suficient cât să poate atrage un spectru mai larg de public şi votanţi, cu riscul înghiţirii broaştelor vii pe care le presupun dezbaterile şi negocierile cu anumite personaje politice, şi nu într-atât încât să devină neprizabilă în ochii propriului electorat sau pierzându-şi verticalitatea şi aura de înălţime morală. Doar că mult mai realistă şi mai adecvată momentului, tipului de scrutin care vine şi perspectivei electorale.

O încercare relevantă şi greu de estimat că ar fi posibilă. Ba cu cotă de pariuri relevantă împotrivă. Dar şi cu beneficii majore, dacă e făcută profesionist şi la timp.

Alegeri în două tururi pe circumscripţii şi nişa democraţilor

Alegerile reprezintă lecţii învăţate şi pentru democraţi. Varianta independenţilor ajută doar pentru a altera anumite posturi dominante, dar pe votul mixt nu aduce multe beneficii. Din contra, pe varianta curentă, PSRM câştigă majoritatea covârşitoare la viitoarele alegeri. Am spus-o şi repetat-o de la apariţia ideii variantei de scrutin. De aceea revenirea la gândirea modificării acum a sistemului electoral către vot mixt în două tururi trebuie să aibă loc, la fel cu revizuirea unor reguli egale şi corecte care să nu pericliteze scrutinul generalelor din toamnă.

PDM îşi are rolul lui şi nişa lui. Poate culege voturile stângii şi a unor grupuri ale minorităţilor inclusiv ruse, dar europene, aşa cum poate valorifica resursele sale superioare financiare şi mediatice. Echilibrul trebuie constituit dar devine clar tuturor celor de la guvernare, cred eu, că perspectiva câştigurilor electorale visate e departe şi că se joacă la scoruri mici şi complicate. Iar perspectiva unei poziţii dominante în viitorul parlament rămâne o utopie, în timp ce varianta opoziţiei pro-europene care preia întâietatea unei coaliţii e foarte probabilă. O opoziţie care trebuie să conştientizeze, măcar pe tăcute, nevoia reciprocă de susţinere şi rolul complementar al celor doi actori.

Nu-i vorba că ambele părţi, şi opoziţia pro-europeană din stradă, şi puterea declarat pro-europeană, poate vedea foarte clar cât de mult contează alegerea potrivită a candidatului trimis în cursă. Cum va putea Andrei Năstase să preia electoratul Silviei Radu? În ce proporţie? Greu, cu strategii de mobilizare substanţiale şi cu deschidere şi multă muncă. Sau poate deloc. Dar exerciţiul trebuie dus până la capăt. Şi prin identificarea reală a duşmanului primordial, socialiştii pro-ruşi şi anti-europeni, şi prin construirea mesajului geopolitic polarizant, capabil să stârnească măcar emoţia din construcţia duşmanului major şi dominant al fostei metropole, care ameninţă să preia din nou controlul dominant.

Fireşte că, în generale, mai joacă pe stânga Partidul Shor (dacă nu va fi din nou eliminat) şi PCRM. Fiecare cu propriile şanse, pe care sondajele le plasează peste prag. Fiecare cu propria zestre. Dar coagularea dreptei şi fărâmiţarea stângii pot avea şi strategii de succes în viitor, alături de alegerea unor personalităţi coezive, echilibrate, cu discurs inclusiv dar şi vizibile electoral, care să poată stârni emoţie prin charismă şi mesaj şi care să mobilizeze votanţii să vină la urne. Cu mesaje şi acţiuni făcute având în prim plan spectrul înfrângerii majore, dar şi nevoia de realism şi responsabilitate.

Iulian Chifu, adevarul.ro