SFATURILE nutriționistului Tamara Șchiopu // Eu si E-urile din jurul meu


Mai ieri am cumpărat o „Limonadă” în supermarket, iar când am citit ingredientele pe etichetă am descoperit că băutura nu conține nici lămâi, nici zahăr. Or, reţeta clasică de limonadă conține suc de lămâie proaspăt stors, zahăr şi apă. Nimic complicat. Limonada cumpărată însă conţinea şapte agenţi E şi apă. I-am zis mamei mele despre asta, iar ea mi-a mărturisit că nu a auzit niciodată de E-uri.
Şi atunci m-am întrebat: „Oare câtă lume în ţara noastră nu a auzit de E-uri? Iar dacă a și auzit, câţi înţeleg sensul lor”?
E-urile din alimente şi băuturi sau aditivii sunt substanţe adăugate în alimentele produse în cantităţi mari şi au de obicei funcţia de a prelungi termenul de valabilitate, intensificând culoarea, mirosul sau textura produsului.
Cele mai gustoase produse şi băuturi sunt cele făcute în condiţii de casă, însă în condiţii industriale producătorii recurg la utilizarea acestor substanţe, fie ele naturale, artificiale sau sintetice.
De ce se numesc E-uri? Simplu. Ele fac parte din Sistemul European de Securitate Alimentară. „E” provine de la Europa.
În natură sunt foarte multe substanţe care servesc în calitate de conservanţi, aromatizatori şi coloranţi, însă extragerea lor în cantităţi mari este costisitoare.
Folosirea aditivilor sintetici a început încă prin 1961, iar în prezent există o clasificare internaţională a lor, după funcţie. Dacă veţi studia eticheta unui produs alimentar prelucrat, mai curând veţi vedea unul sau câteva E-uri înscrise şi fiecare dintre ele are un număr din trei-patru cifre. De exemplu, E120, E345 etc.
Mai jos vă aduc o explicaţie simplă a acestor numere enigmatice de pe etichete.
Numere E |
Funcţia |
Exemplu în gospodărie |
E100-199 |
Coloranţi |
Coji de ceapă |
E200-299 |
Conservanţi |
Oţetul, sarea |













































































