Sfatul nutriționistului // Despre pâine, ceaiuri de plante și dragoste de viață

Interviu cu Natalia Matiescu, Bread. Oils. Herbs

Folosiți cât mai des pâine din făină integrală

Prima dată am cunoscut-o pe Natalia la Winter Bazaar 2015. Era alături de taraba noastră EcoLocal și oferea felioare de pâine artizanală din tot felul de semințe și făină. Mi-a oferit și mie să gust, dar în vâltoarea vânzărilor, torentului nesfârșit de trecători și căldurii neasemuite în sală nu am înțeles mai nimic. Decât faptul că Natalia are un secret anume și este profund pasionată de pâinea artizanală.

După asta am început să observ activitățile ei pe rețele sociale. Mi-au prins atenția fotografiile extraordinare, stilul artizanal, dar și pasiunea sa față de copii. Atelierele Nataliei în weekend răpesc imaginația celor mai iscusiți bucătari și fotografi. Abia aștept să merg și eu la un atelier de al ei.

Mai mult, însă, m-a surprins ambiția Nataliei de a participa la concursul ceaiurilor de plante „Polonicul de Aur” și am urmărit perseverența ei de a propune un produs absolut nou, dar și marea ei dorință de a câștiga în concurs.

Englezii au o zicală: „Where there is a will, there is a way”. Unde există dorință, există și drum. Și da, Natalia a câștigat concursul. Cu un ceai alcătuit din flori sălbatice, „Vis de albăstrele”, iar Premiul Mare a fost oferta de a propune acest ceai tuturor musafirilor prestigiosului Berd’s Design Hotel.

Astăzi discutăm cu Natalia să aflăm originea acestor pasiuni.

Natalia, de unde vine această pasiune față de pâinea artizanală?

Pâinea se leagă de copilăria mea dintr-un sătuc de pe malul Nistrului. Străbunica mea învăța lumea să coacă pâine, bunica și mama coceau foarte des. Simţeam mirosul de pâine de la cuptorul de lemne în fiecare săptămână, de obicei sâmbăta. Pe atunci nu mă întrebam despre făina albă și drojdie, dar mai târziu, preocupându-mă de sănătatea copiilor și nutriție, a trebuit să studiez.

Am început să caut făină integrală. Nu se găsea în vânzare și făceam o combinație din făină albă, irimic și tărâțe. Apoi au început căutările „botcalei” – plămădeala cu care străbunii noștri dospeau aluatul pentru pâine. După ce fermentează vinul, se culege spuma și se amestecă cu făină de porumb, după care se usucă.

Nu am fost niciodată interesată să lucrez doar ca brutar. Aveam uninteres deosebit și îmi plăcea să cunosc în detalii tot ce se petrecea în bucătăria mea. Punctul de plecare a fost curiozitatea personală, interesul față de gastronomia bunicilor, pe care le-am satisfăcut prin căutare de informații și mi-am aprofundat cunoștințele studiind la Facultatea de Biochimie, aplicându-le în bucătărie.

Mai târziu am primit propuneri de la prieteni de a face master-class-uri pentru oamenii interesați de calitatea alimentației și sănătate.

În ziua de azi, multă lume se „răzbună” pe pâine, zicând că le provoacă indigestie sau le îngrașă. Care este poziția ta?

Cu siguranță, pâinea de pe rafturile magazinelor provoacă dereglări multora. În multe brutării, procesul de preparare durează doar trei ore. Pentru a fi ușor de lucrat și a-i oferi un aspect plăcut și miez cremos, aluatul este îmbogățit cu gluten, mixuri de aditivi și coloranți.

În mod natural, prepararea pâinii poate să dureze până la 30 de ore, cu tot cu fermentarea maialei. Deci, simțiți diferența - 3 și 30 de ore? Dospirea naturală a aluatului este rezultatul unor reacții chimice, la care contribuie bacteriile și enzimele din maia și din aer, precum și mineralele din sare.

Din fermentarea naturală a aluatului cu maia rezultă o mulțime de avantaje asupra sănătății, în opoziție cu pâinea comercială ce folosește drojdia (crescută controlat în laborator).

La „Polonicul de Aur” ai participat cu ceaiuri din plante. Este o legătură între iscusința ta de brutar artizan și plantele medicinale?

Ador tot ce este legat de viață, mâna omului și natură. Este o joacă frumoasă cu ceaiurile - de a le combina după arome, culori și proprietăți. Câtă frumusețe ne înconjoară în natura! Nu pot să trec indiferentă și mă apuc să fac ceva cu ele. Permanent sunt cu buzunarele pline, dacă dau de plante în parcuri, câmpii, lanuri sau grădini. Le miros, le pipăi, le gust, le usuc și le transform...

Ceaiurile sunt o terapie cu flori și relaxare activă cu arome, culori, forme din natură. Flori, semințe, sâmburi, frunze, muguri, plante - le transform cu ajutorul unei prese manuale în ceaiuri, elixire, uleiuri, turtițe vii și proaspete destinate întineririi, echilibrării și îngrijirii organismului.

Ce a însemnat pentru tine victoria în concursul „Polonicul de Aur”?

M-am încrezut în puterile mele și în potențialul meu.

Care sunt planurile tale de viitor?

Nu îmi fac planuri. Învăț să trăiesc cu ceea ce-mi oferă viața, doar astfel îmi reușește. De fiecare dată când îmi planificam ceva, era un eșec. Viața este frumoasă când îi permit să curgă. Important este să-mi amintesc clipă de clipă, să mă joc frumos și armonios. Încerc să pun gândul, mâna și inima în fiecare lucru mărunt pe care-l fac și restul se organizează la momentul potrivit, fără efort, ușor și de la sine.

Unde pot fi procurate produsele tale?

La târguri, expoziții și la comandă.