Portughezii s-au mobilizat exemplar după ce Payet l-a accidentat pe Ronaldo şi sunt noii CAMPIONI ai Europei

Gazda, echipă ajunsă în finală pe un culoar favorabil, cu noroc şi cu arbitraje bune? Sau Portugalia, cea care abia cu Ţara Galilor în semifinale a reuşit să câştige un meci la EURO 2016? Imposibil de adunat argumante doar în favoarea unei singure echipe, însă băieţii lui Didier Deschamps aveau avantajul clar al valorii.

Portugalia e cu iniţiativa, însă fără nicio posibilitate reală de a depăşi centrul terenului, unul aglomerat de francezi. Singura variantă, pasa genială a lui Cedric către Nani, peste toată defensiva francezilor, însă Nani ratează ţinta după o preluare excelentă. Totuşi, mingea îi ascultă mai mult pe francezi. Payet centrează bine, Griezmann îşi înalţă cât poate toţi cei 175 de centimetri, loveşte mingea cu capul şi Rui Patricio face un efort de Spiderman să o scoată din vinclu. Tot Payet punctează pentru francezi şubrezind genunchiul stâng al lui Cristino Ronaldo cu o intrare dură, inutilă, pe care arbitrul nu o sancţionează. Câteva minute mai târziu, CR7 se aşează în fund pe teren şi începe să plângă, semn că finala pentru el e gata. Durerea e prea mare, bandajele şi kelenul nu fac altceva decât să amâne momentul schimbării. În minutul 25, Ronaldo e schimbat cu Quaresma în aplauzele Stade de France. Schimbarea bulversează jocul Portugaliei, însă nici Franţa nu se simte prea bine. Contrele lui Quaresma se opresc în piciorul nehotărât al lui Adrien Silva, Cedric îl controlează la coaste pe Payet, iar Rui Patricio e pe fază la fiecare minge centrată de fotbalistul lui West Ham. Prima repriză se termină cenuşiu.

Momeala lui Deschamps

Jocul tactic inteligent al lui Deschamps, motivul pentru care Germania i-a căzut atât de uşor pradă Franţei, apare şi contra lusitanilor.

Victima Portugalia, fără Ronaldo, nu e hăituită. E lăsată să paseze, să încerce să iasă din defensivă, să creadă că poate şi altceva, nu doar anti-joc. Când portughezii cred că echilibrează, Coman centrează de pe stânga pe capul lui Griezmann, Raphael doarme, iar fotbalistul lui Atletico Madrid trimite (tot) cu capul 5 centimetri peste poartă. Minutele trec şi Franţa ia problema în mână. Cu Coman în locul somnolentului Payet, viteza creşte şi mingile în careu se înmulţesc. Fonte e aproape să facă o prostie în propriul careu, dar renunţă în ultima fracţiune de secundă să îl mai ”înţepe” pe Coman, iar Rui Patricio e din nou excelent în faţa lui Giroud. Fotbalul dispare din nou, apar contrele Portugaliei şi şansa irosită de Joao Mario, însă primele 90 de minute nu pot stabili regina Europei, mărturie stă bara lui Gignac din ultimele secunde.

Mâna lui Eder, apoi piciorul lui Eder

Prelungirile de la EURO sunt, cu mici excepţii, cele 30 de minute în care fotbaliştii se străduiesc să nu primească gol pentru a decide jocul la loviturile de departajare. Excepţia e finala. Eder produce doza de emoţii a primei reprize, atunci când îl face pe Lloris erou cu un ”cap” din şase metri pe care portarul lui Tottenham îl scoate cu vârful mănuşilor. Repriza a doua începe cu un nou şoc. Arbitrul dă henţ pentru Portugalia la o fază la care Eder atinge mingea cu mâna, iar Raphael trimite în transversală de la 20 de metri. Imediat, se face linişte pe Stade de France. Eder prinde un şut de excepţie de la 25 de metri, Lloris nu are ce face, şi plasa se scutură! Gol, victorie, Portugalia e noua campioană a Europei.

Prosport.ro