Personajul influent din administrația SUA care blochează sistematic ajutorul pentru Ucraina. „Nimic nu-l întărâtă pe Putin mai tare decât slăbiciunea și ezitarea”

Un reputat specialist în economia țărilor din Europa de Est publică o analiză complexă a situației ajutorului militar acordat de SUA Ucrainei de la începutul invaziei Rusiei.

Anders Åslund este cercetător senior la Stockholm Free World Forum și profesor adjunct la Universitatea Georgetown. De-a lungul carierei a consiliat atât guvernul rus, cât și pe cel ucrainean.

Åslund a redactat o analiză pentru publicația Kyiv Post, în care prezintă amănunte de culise despre negocierile purtate în SUA pentru a stabili ajutorul militar acordat Ucrainei.

Expertul sintetizează istoria relațiilor SUA-Ucraina-Rusia din ultimele trei decenii, evidențiind greșelile uriașe făcute de toți președinții instalați în această perioadă la Washington.

"După doi ani de război foarte sângeros provocat de Rusia în Ucraina, Statele Unite, ca singură superputere și principal furnizor de arme al Ucrainei, trebuie să își reevalueze acțiunile.

Ucraina a oprit cu succes invazia Rusiei, dar nu a reușit să elibereze poporul aflat sub ocupația rusă. Occidentul ar fi putut face mult mai mult. Este timpul să vă întrebați ce a greșit și ce ar trebui să facă în plus. Statele Unite trebuie să precizeze o strategie clară cu privire la Ucraina și Rusia.

Statele Unite au fost generoase, dar este un interes fundamental al securității naționale a SUA să oprească agresiunea Rusiei, deoarece în continuare este prea probabil să atace membrii NATO. În mod ciudat, Statele Unite nu și-au formulat până acum un obiectiv clar, ci au afirmat doar vag că „vor sprijini Ucraina atât timp cât este nevoie”.

De ce a ținut cele mai importante arme strategice și, în schimb, a alimentat cu țârâita armata ucraineană? Acest lucru a costat viețile a mii de bărbați și femei. De ce nu a trimis Statelor Unite rezervele de arme, astfel încât Ucraina să fi putut câștiga rapid în 2023? De ce să permită rușilor răgaz să-și construiască apărarea?

Întorcându-se în 1991, Statele Unite au atacat Ucraina (n.r. - după declararea indepedenței) la fiecare pas, în ciuda prietenei afișate. În august 1991, președintele George H.W. Bush a avertizat împotriva independenței Ucrainei în parlamentul ucrainean.

După prăbușirea Uniunii Sovietice, secretarul de stat James Baker a instigat politica de concentrare în Rusia a tuturor armelor nucleare din regiune.

Administrația Clinton a continuat această politică, obligând Ucraina să semneze Memorandumul de la Budapesta din decembrie 1994, în care Ucraina promitea să cedeze Rusiei toate armele, rachetele și bombardierele sale nucleare.

Statele Unite, Regatul Unit și Rusia au oferit „asigurări de securitate”, pe care niciuna nu le-a onorat ulterior. Viziunea dominantă actuală referitoare la conflictul declanșat de Putin este că Rusia nu ar fi atacat niciodată dacă Ucraina ar fi rămas a treia cea mai mare putere nucleară din lume.

În vreme ce Clinton a avut speranțe rezonabile pentru o dezvoltare democratică a Rusiei sub președintele Boris Elțîn, nicio persoană serioasă nu putea crede asta despre Vladimir Putin, dar George W. Bush l-a lăudat pe Putin fără sfârșit.

În septembrie 2003, el a spus: „Respect viziunea președintelui Putin pentru Rusia: o țară în pace în granițele sale, cu vecinii săi și cu lumea, o țară în care prosperă democrația, libertatea și statul de drept”.

Până în 2007, Bush a continuat să-l laude pe Putin. În iulie 2007, el a declarat: „Un lucru pe care l-am aflat despre Vladimir Putin este că este consecvent, transparent, cinstit... Știu că întotdeauna îmi spune adevărul”. Acest lucru s-a întâmplat după ce Putin a declarat efectiv război Occidentului la München, în februarie 2007.

Expertul principal al lui Bush pentru Rusia în Consiliul de Securitate Națională al SUA a fost Thomas Graham, care continuă să-l aprecieze pe Putin.

În august 2008, Putin a atacat Georgia democratică, dar Bush nici măcar nu a vorbit despre impunerea de sancțiuni Rusiei.

În continuare, președintele Barack Obama și-a început „resetarea” cu Rusia, iar președintele Dmitri Medvedev a devenit unul dintre liderii săi străini preferați. Astăzi, Medvedev militează pentru genocidul ucrainenilor.

Obama nu a reușit să înțeleagă semnificația invaziei Crimeei de către Rusia în februarie 2014 și a anexării acesteia în martie 2014, respingând Rusia ca putere regională. El a refuzat participarea Statelor Unite la negocierile care au urmat de la Minsk, lăsând asta în seama Germaniei și Franței, care aveau o poziție limitată față de Rusia.

Obama măcar a impus o mulțime de sancțiuni Rusiei, inclusiv celor mai apropiați prieteni ai lui Putin, dar a refuzat să livreze Ucrainei arme „letale”, în ciuda insistenței din partea majorității liderilor administrației sale, în special a vicepreședintelui Joe Biden.

Președintele Donald Trump a fost preocupat în principal de problemele personale din Ucraina și nu a reușit să formuleze nicio politică. Administrația sa a livrat rachete portabile Javelin, dar chiar și sancțiunile aplicate Rusiei de Obama au stagnat.

Pe 12 iulie 2021, președintele Vladimir Putin a publicat un articol prin care neagă existența națiunii ucrainene, făcând evident că pregătește o invazie a Ucrainei.

Agențiile de informații din SUA și Marea Britanie au înțeles și au spus acest lucru public, în timp ce serviciile germane și franceze au trăit în negare.

Armata ucraineană a înțeles, în timp ce președintele ucrainean și biroul său nu au înțeles. Statele Unite, Marea Britanie și Canada au asistat Ucraina militar, dar la scară limitată.

După invazia pe scară largă a Rusiei și răspunsul militar neașteptat de eficient al Ucrainei, s-ar fi așteptat ca Occidentul să fi livrat Ucrainei toate armele relevante cât mai curând posibil, adică rachete de lungă distanță, avioane de luptă și tancuri de luptă serioase. În mod ciudat, acest lucru nu s-a întâmplat.

Un obstacol major a fost consilierul american pentru securitate națională, Jake Sullivan, căruia i-a fost frică de-a lungul timpului să nu-l „provoce” pe Putin la un război nuclear sau la al treilea război mondial, fără să-și dea seama că nimic nu-l întârâtă pe Putin mai tare ca slăbiciunea și ezitarea.

Sullivan s-a opus, în aprilie 2021, libertății de navigație a navelor americane în Marea Neagră, facilitând blocarea porturilor ucrainene de către Putin de la începutul lui 2022.

S-a opus sau a amânat toate livrările SUA de arme relevante către Ucraina, temându-se să nu-l provoace pe Putin. Dacă președintele Biden vrea să câștige războiul din Ucraina, trebuie să adopte o strategie de a se ridica în față lui Putin, care pare să fie instinctul său de bază.

În primul rând, Statele Unite trebuie să declare că scopul lor este ca Ucraina să câștige.

În cele din urmă, Biden a făcut-o într-un sfârșit, dar trebuie să facă din aceasta politica principală a SUA.

Un corolar al tuturor faptelor expuse aici este că Rusia trebuie învinsă.

După cum tocmai a declarat la Davos ministrul de externe al Marii Britanii, David Cameron, Putin este ca Hitler în anii 1930. El trebuie oprit. Casa Albă trebuie să renunțe la teama de destabilizare a Rusiei. Deși ar putea fi lipsit de înțelepciune să se ceară schimbarea regimului la Moscova, aceasta ar trebui recunoscută ca fiind binevenită.

În mod inadmisibil, Casa Albă a interzis Ucrainei să folosească arme americane pentru a ataca bazele rusești din Rusia, din care Ucraina este atacată zilnic. Astfel, Statele Unite i-au obligat pe ucraineni să lupte cu brațele legate la spate. Din fericire, ucrainenii au dezvoltat acum multe drone cu care pot ataca Rusia.

Regatul Unit și majoritatea celorlalte țări donatoare de arme în Ucraina nu impun astfel de constrângeri ciudate. Ucraina ar trebui să aibă permisiunea să atace orice țintă militară rusă cu orice arme occidentale.

Un motiv important pentru care războiul a devenit foarte costisitor în vieți și bani este că principalii furnizori occidentali de arme, Statele Unite și Germania, au refuzat să ofere Ucrainei armele care pot duce la victoria ei, provocând moartea și mutilarea mult prea multor oameni buni din Ucraina. SUA și Germania ar trebui să livreze ATACMS și, respectiv, rachete de croazieră de lungă distanță Taurus, în cantitățile necesare. Regatul Unit și Franța și-au livrat rachetele de croazieră, dar nu sunt suficiente.

Eminenții generali în retragere Ben Hodges și Philip Breedlove au declarat că controlul podurilor către Crimeea este probabil să decidă războiul. Prin urmare, Statele Unite ar trebui să permită Ucrainei să distrugă podul Kerci.

Numeroși generali americani au declarat că nu putem duce un război fără a obține mai întâi superioritatea aeriană. Cu toate acestea, Casa Albă a refuzat mai întâi și apoi a amânat livrarea de avioane F-16 Ucrainei, în timp ce Irakul și multe alte țări au primit o mulțime.

O astfel de politică nu poate fi justificată din punct de vedere moral. Este inacceptabil că Rusia bombardează zilnic întreaga Ucraină. Oferă Ucrainei ceea ce are nevoie pentru a atinge superioritatea aeriană!

Ucraina a reușit să recapete controlul asupra transportului maritim din Marea Neagră. Regatul Unit și Norvegia au susținut-o în acest sens, dar și Statele Unite ar trebui să contribuie. Transportul maritim la Marea Neagră este crucial pentru economia ucraineană.

Putin și dictatura sa cleptocratică sunt jos, dar nu sunt încă terminați. Statele Unite trebuie să ofere Ucrainei instrumentele pentru a putea învinge Rusia. Statele Unite pot determina rezultatul războiului din Ucraina prin aprovizionarea cu arme relevante.

Președintele Biden are instincte bune, așa cum a arătat în discursul său de la Varșovia în martie 2022, afirmând despre Putin: „Pentru numele lui Dumnezeu, acest om nu poate rămâne la putere”. Staful său a întors spatele acestei perspective clare. Președintele ar fi bine să se elibereze de acești profeți mincinoși", scrie Anders Åslund în editorial, potrizit ziare.com.