Nicolae Negru // Război și Pace, Strategia Smintitului, Alegeri
Semne diacritice
1 003 de zile și nopți de război în Ucraina. Un război pe care Putin l-a început – să nu uităm! - dintr-un impuls revanșard, un capriciu de fapt, fără o analiză temeinică a potențialului militar ucrainean, a posibilelor consecințe, fără o studiere adecvată a realităților ucrainene, a spiritului și moralului ucrainean, ca operație militară specială cu scopul de a ocupa în câteva zile Kievul, a-l aresta pe președintele Zelenski și pe membrii guvernului ucrainean proeuropean și a instala un guvern marionetă prorus.
Era o operație în stil sovietic, ca cea din Ungaria anului 1956 sau Cehoslovacia anului 1968, sau Afganistanul anului 1979, numai că majoritatea parașutiștilor ruși desantați pe aeroportul de lângă Kiev nu au reușit să aterizeze, întâmpinați cu tiruri de mitraliere în aer. Abia după ce s-a văzut că ucrainenii pot opune rezistență armatei ruse, Occidentul le-a venit în ajutor, cu prudență totuși, treptat, să nu-l supere prea tare pe Putin, care a amenințat de la bun început că oricine se va implica în „operația militară specială” de „demilitarizare și denazificare” a Ucrainei va suporta consecințe nemaivăzute.
Din păcate, Organizația Națiunilor Unite, concepută să „mențină pacea și securitatea internațională”, cât și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa și-au demonstrat impotența, Rusia, ca unul dintre fondatorii acestor organizații, având la îndemână pârghii de blocare a tuturor deciziilor neconvenabile ei. Parteneriatul „fără limite” cu China, aflată în ascensiune economică, urmărind propriile scopuri hegemonice, îi ajută lui Putin să contracareze sancțiunile și acțiunile de izolare a Rusiei, întreprinse de Occident. Războiul ruso-ucrainean s-a transformat, de fapt, într-o confruntare globală pentru o nouă ordine mondială bazată pe dreptul forței, nu forța dreptului (internațional), o ordine în care Moscova și Beijingul își vor reclama dreptul la „sfere de influențe”, de dominație, proporționale potențialului militar, inclusiv nuclear, aflat la dispoziție.
În logica acestui efort irațional, monstruos, se ignoră sutele de mii de vieți omenești pierdute, imensele distrugeri materiale și daune ecologice. Rănit în orgoliul său de proporțiile „măreței Rusii”, pornit să înfrângă cu orice preț rezistența ucrainenilor, vrând să sperie Occidentul și să-l determine să nu mai acorde ajutor militar Ucrainei, Putin a schimbat doctrina nucleară a Rusiei, simplificând condițiile de aplicare a armei nucleare și trage asupra orașelor ucrainene cu rachete balistice intercontinentale.
„Ori îmi cedați Ucraina, să o stăpânesc eu, după pofta mea, ori vă distrug pe toți. La ce bun să existe lumea, dacă nu mi se va supune mie, dacă Rusia va fi înfrântă și nu va putea obține teritoriul Ucrainei!” – urlă Putin în agonie. Și se găsesc lideri, deloc puțini la număr, care zic - „Haideți să-i facem pe plac, să încheiem un deal: să-și ia ceea ce a ocupat până acum, dar să lase în relativă libertate partea neocupată, să existe alături de Rusia și o Ucraina suverană, independentă și democratică!”.
Însă Putin vrea mai mult. Dacă Occidentul se sperie și cedează șantajului, pentru a evita un război mondial, Putin va face următorul pas: „Dați-mi și cealaltă bucată a Ucrainei, NATO să se retragă la linia anului 1997....”. Vă mai amintiți cum a început, de fapt, războiul? La început a fost ultimatumul din decembrie 2021, în care Putin cerea să i se cedeze întreg spațiul controlat cândva de Uniunea Sovietică... Dacă este tratat ca un smintit și i se cedează teritoriul ucrainean, el va continua să aplice strategia smintitului pentru a reface Imperiul Rus de cândva.
Ucraina e ca un stăvilar în fața urgiei imperiale ruse, de rezistența ei depinde dacă lumea liberă, dacă pacea europeană va mai putea exista în forma de azi. Iar rezistența Ucrainei, la rândul său, depinde de ajutorul pe care îl va obține din partea Occidentului colectiv.
De aceea, în alegerile, și prezidențiale, și parlamentare, nu votați candidați care spun că nu vor ajuta Ucraina și că acesta nu e un gest pro-Rusia. Ba este! A nu acorda ajutor ucrainenilor înseamnă a expune nu numai Republica Moldova, ci și România întreagă pericolului de reocupare de către Rusia. Ieșiți la vot, să nu acceptăm căderea României în cursa unor falși patrioți, idioți utili sau scule putiniste. La urne!
De ce votul util înseamnă Nicolae Ciucă și nu Lasconi sau Geoană
INTERVIU // Iurie Ciocan, pentru Gândul: „Președintele României trebuie ales inclusiv cu un suport masiv din partea cetățenilor români din R. Moldova”
Adrian Dupu, vot la Chișinău pentru prezidențialele din România: „Am votat cu gândul la R. Moldova, pentru că îmi doresc un președinte care să iubească și R. Moldova la fel de mult cum iubește România, care a demonstrat că îi pasă de R. Moldova”