Nicolae Negru // De ce România trebuie să ajute Republica Moldova?
Semne diacritice
Vai, vai, vai... Moscova își manifestă din nou insatisfacția față de modul „nedemocratic” în care este tratată opoziția în Republica Moldova. Firește, fără să scape din vedere atitudinea Chișinăului față de „spețoperația” militară pe care o desfășoară Rusia în Ucraina.
„Noi, firește, urmărim și vedem cum, pe de o parte, actuala conducere a Republicii Moldova încearcă să promoveze o agendă antirusă, să promoveze ideea despre primejdia efemeră, face tot posibilul ca să se distanțeze politic și prin alte metode de ideea oricărei interacțiuni cu Rusia”, iar, pe de cealaltă parte, autoritățile Republicii Moldova „întreprind acțiuni destul de dure, care cu greu se potrivesc noțiunii de democrație, referitor la partidele de opoziție”, a declarat, pentru TASS, Dmitri Peskov, secretarul de presă al președintelui rus.
„Este imposibil să fii de acord cu aceasta, fiindcă e în contradicție absolută cu însăși ideea de proces democratic, de concurență democratică a forțelor politice”, a mai explicat la modul serios dl Peskov.
Stăpâniți-vă râsul, stimați cititori, chiar dacă vă pare amuzantă grija Moscovei pentru democrația noastră, mai amuzantă ar fi putut fi doar grija pentru consumul de votcă pe plaiul mioritic în detrimentul soldului demografic. Însă nu e de glumă. Nu contează de unde o fi auzit gaspadin Peskov despre „proces democratic”, „concurență democratică” (posibil, de la fiică-sa, stabilită cu traiul în SUA) și nici faptul că reprezintă un regim care își împușcă opozanții lângă zidul Kremlinului sau, pur și simplu, îi extermină cu „Noviciok”, iar pe cei mai rezistenți, care supraviețuiesc. îi bagă în Gulagul reciclat. Contează De Ce anume se agită Moscova în legătură cu procesele penale intentate lui Dodon, Tauber și altor politicieni de la Chișinău!
Doar nu e pentru prima dată când procurorii dau iama în politicienii noștri din opoziție. Înainte de Dodon, 13 foști deputați suspectați de „îmbogățire ilicită” au fost percheziționați, iar o parte din ei reținuți de CNA, dar Moscova nu s-a prea deranjat până nu demult, nu și-a manifestat atitudinea, băgându-și nasul unde nu-i fierbe oala. De ce dar și-a pierdut cumpătul acum? Fiindcă sunt vizați politicieni proruși?
E și asta, desigur, dar nu numai. Mult mai grav, privind de pe zidul Kremlinului, pare faptul că de data aceasta procurorii s-au apucat de problema finanțării partidelor și s-ar putea ajunge la interzicerea unora dintre ele, dacă se dovedește că sunt întreținute cu bani furați sau sunt finanțate de FSB. Deși Peskov vorbește despre democrație, însănătoșirea sistemului nostru democratic nu convine Moscovei, altul e scopul ei: statu-quo, să nu să se schimbe nimic esențial, fiindcă un sistem partinic sănătos o lipsește de o pârghie de influență asupra politicii interne și externe a Republicii Moldova, o pârghie poate nu mai puțin importantă decât pârghia Gazpromului, căci e mai puțin vizibilă.
Cum ar destabiliza ea Republica Moldova, cum ar ține guvernarea în șah continuu, dacă Dodon e băgat la închisoare, iar Șor, Platon, Plahotniuc nu vor mai putea plăti și dirija de peste mări și țări răsturnarea guvernării PAS? Moscova poate închide robinetul conductei de gaz, poate opri Centrala de la Cuciurgan, există Tiraspolul, Comratul, care pot contribui la scenariul diversionist, dar rolul decisiv le revine totuși cetățenilor flămânzi și înghețați, „maselor” dezamăgite, disperate, doritoare de „viața nouă”, promisă de Voronin (la rugămintea lui Ilan Șor, consultat de Doru Petruți), care să iasă în stradă „cu furcile”, la chemarea lui Dodon (căci cine altul, dacă nu un absolvent al „Sorbonei” de la Petricani își mai poate imagina cetățeni cu furcile prin Chișinău, atacând „Bastilia” - penitenciarul 13?).
Prin „agenda antirusă” atribuită Chișinăului, Peskov „picură” în paharul aceluiași „narativ” că Occidentul transformă Republica Moldova în „a doua Ucraină”, că actuala guvernare nu ar fi independentă (Dodon și tovarășii săi promovează cu zel acest mesaj), că „tiranicei” Maiei Sandu nu i s-ar permite să meargă la Moscova, ca să se întâlnească cu Putin, pentru a obține un preț mai bun la gazele naturale livrate de Gazporm (după cum lui Zelenski nu i s-ar permite să capituleze, să se așeze la masa negocierilor și să accepte că teritoriile ocupate de armata rusă sunt ale Rusiei).
Nu pare întâmplătoare nici „scurgerea” pe care Serghei Șoigu, mâna dreaptă a lui Putin, a făcut-o ieri în prezența generalilor ruși: că prin „spețoperația” din Ucraina începe de fapt refacerea Uniunii Sovietice. Este un mesaj adresat nostalgicilor, „coloanei a cincea” din statele vecine, ca ea să fie pregătită să se implice.
În acest context, capătă sens și zilnicele amenințări cu bombe pe teritoriul Republicii Moldova. Într-adevăr, pare o bătaie de joc, o demonstrație zilnică a neputinței instituțiilor statale, se creează un fundal de agresiune la adresa guvernării, de vulnerabilitate a acesteia, care să-i provoace, să-i încurajeze pe cei nemulțumiți.
Există mai multe semne că la Chișinău se coace ceva. Fiți de acord că o „revoluție” care să răstoarne guvernul „antirus”, „neindependent” și să instaleze altul care să ceară aderarea la „Rusia istorică” ar drege un pic imaginea lui Putin, sluțită din cauza „spețoperației” criminale din Ucraina.
„De ce România trebuie să ajute Republica Moldova?” - se întreabă tocmai acum George Damian, un respectabil jurnalist și istoric de peste Prut, enumerând o serie de „păcate” ale actualei guvernări, care nu o fac diferită, din punctul său de vedere, de celelalte, moldoveniste.
„Ca să nu fie reocupată de Rusia”, este răspunsul nostru.
Patru morţi și peste 200 de răniți, după ce o mașină a intrat în mulțime la un târg de Crăciun din Germania: Autoritățile R. Moldova încearcă sa afle dacă printre victime sunt și cetățeni moldoveni
Aura Șova, primele declarații, după ce a câștigat sezonul 12 Vocea României. Ce va face cu premiul cel mare: „Mie nu îmi lipsește nimic. Am un acoperiș deasupra capului, am ce să mănânc”
Maia Sandu le cere ambasadorilor să contribuie la atragerea investițiilor strategice în sectoare de producere, agricultură, energie verde și tehnologiile informaționale: ,,Aderarea la UE, prioritatea primordială a politicii externe"