Nicolae Negru // Anul 2023, așteptări și posibilități

Actualitate 06.01.2023 09:25 Vizualizări

6038 Autor: Nicolae Negru

Nicolae Negru // Anul 2023, așteptări și posibilități

Semne diacritice

Piatra de încercare a oricărui analist, futurolog la acest început de an e răspunsul la întrebarea: se va încheia sau nu războiul ruso-ucrainean în 2023? Și cum se va încheia, dacă se va încheia? Va ceda Rusia, își va retrage trupele de pe teritoriile ocupate sau își va dicta condițiile de pace ca învingătoare în confruntarea militară cu Ucraina? Fizionomia Europei și a întregii lumi va fi modelată de rezistența și curajul ucrainenilor, dar și de volumul și ritmul ajutorului care li se va acorda. Vestea bună e că Occidentul nu va opri acest ajutor, ci îl va extinde. Resursele enorme ale Rusiei determină Occidentul colectiv să mobilizeze treptat resursele sale nu mai puține.
Nicicând perspectiva nu a fost acoperită cu o ceață atât de deasă ca azi. Viitorul apropiat e mai opac ca niciodată, depinzând de un singur om, irațional, frustrat, bântuit de obsesiile sale istorice, geopolitice, incapabil să-și recunoască greșelile. Și, cu cât durează mai mult, probabilitatea încheierii războiului devine tot mai mică. Putin se împotmolește tot mai tare în „mlaștina” propriilor decizii, pășind pe un drum care duce în impas. Vor ieși rușii să protesteze împotriva războiului sau vor merge supuși la „abatorul” din Ucraina? Unii vor ieși, dar majoritatea care vede realitatea așa cum o descriu propagandiștii se vor supune. Putin este „totul” pentru ei. Nu va fi prima dată în istorie când vor fi folosiți drept „carne de tun”.
În Occident există teama că, pus la zid, Putin poate folosi arma nucleară, de aceea livrarea de armament către Ucraina se va face în continuare cu prudență, cu „măsură”, unii dorind să-i ofere Rusiei posibilitatea să iasă onorabil din acest război. Dar nu există o altă cale „onorabilă” pentru Putin, decât capitularea Ucrainei. Va încerca Occidentul să preseze Kievul pentru a-l determina să facă niște concesii teritoriale? E puțin probabil. S-ar compromite prea mult. Nu ar opri, ci ar amâna războiul. Ar fi un semn de decadență, de degradare morală. Cum s-ar simți cetățeanul occidental, dacă poliția l-ar obliga să-i cedeze hoțului o parte din bunurile care i s-au furat, ca prădătorul să nu se simtă umilit? Războiul de uzură este forma pe care o îmbracă nehotărârea, frica Occidentului de sminteala lui Putin.
Vor reuși ucrainenii să spargă liniile de apărare construite de militarii ruși pe teritoriul Ucrainei, să-i alunge pe ocupanți dincolo de frontierele anului 1991? Cred că da, geniul lor militar va mai uimi lumea. În războiul de uzură ucrainenii sunt cei care plătesc prețul maxim, ei suferă cel mai mult. Și, orice ar spune Putin, „dreptatea morală și istorică” e de partea Ucrainei, nu a Rusiei. Aceasta admite tacit și China, aliatul „fără limite” al Rusiei.
Cu ajutorul României, UE, SUA, al altor state, guvernarea PAS va face față crizei energetice, cetățenii Republicii Moldova nu vor îngheța și vor avea curent electric în această iarnă. Și Tiraspolul este interesat în continuarea acordului „curent electric pentru gaz”, înțelegând că, odată cu retragerea armatei ruse spre est, perspectivele existenței sale „independente” devin tot mai iluzorii, mai sumbre.
Moscova va încerca să pună în brațele Chișinăului „geamantanul fără toartă” al Transnistriei, așa încât să poată limita și opri „deriva” Republicii Moldova spre vest, dar nu îi va reuși, căci guvernarea PAS înțelege riscurile unei reglementări pripite, după scenarii vechi, a problemei transnistrene.
Vor continua eforturile de activizare a coloanei a cincea în Republica Moldova, însă, odată cu înfrângerile suferite de armata rusă pe frontul ucrainean, va scădea și potențialul și zelul forțelor proruse locale. Partidul Șor va fi scos în afara legii, iar membrii PSRM și chiar PCRM vor face gesturi de distanțare de Rusia, inclusiv prin aderarea la MAN, condus de Ion Ceban.
Reforma întârziată în justiție va depăși etapa verificării procurorilor și judecătorilor, dar aceasta nu va aduce în mod automat rezultatele așteptate de cetățeni. Până la „dezoligarhizarea” completă și recuperarea miliardului furat din sistemul bancar mai este, iar aceasta ar putea întârzia la rândul său începerea negocierilor de aderare a Republicii Moldova la UE.
Parlamentul va ține cont, în sfârșit, de decizia Curții Constituționale din 5 decembrie 2013, în care a constatat că limba oficială a Republicii Moldova este limba română, așa cum e fixat în Declarația de Independență ce face corp comun cu Legea Supremă și are întâietate din punct de vedere constituțional. Articolul 13 din Constituție va fi modificat, eliminându-se una dintre consecințele Pactului Molotov-Ribbentrop.