Nicolae Enciu // 31 august 1989, Ziua Limbii Române: Ce a scris „Literatura și Arta”, stindardul luptei pentru limba română și alfabetul latin, pe parcursul întregului an 1989, pentru a pregăti „ziua ce va lumina un veac”

Grigore Vieru: „Pe pământ străvechi și magic / Numai dânsa ni-i stăpână; Limba neamului meu dacic, / Limba noastră cea română”

„Literatura și Arta”

1 ianuarie 1989

Săptămânalul „Literatura și Arta” – tirajul căruia înregistrase un salt spectaculos de la 7 mii la 77.127 de exemplare – publică o scrisoare deschisă a Plenarei Comitetului de conducere a Uniunii Scriitorilor din 23 decembrie 1988, prin care cere să fie luate măsurile necesare față de activitatea ziarului „Sovetskaia Moldavia”, „care reflectă în mod tendențios starea de lucruri în domeniul limbii, ceea ce induce în eroare cititorul de limbă rusă și stimulează învrăjbirea dintre națiuni”.

Nicolae Dabija: „Ce dorim noi, scriitorii moldoveni? Ca rușii să învețe în școli rusești, ca ucrainenii să aibă școlile lor, ca bulgarii și găgăuzii să studieze în clase bulgărești și găgăuzești, ca evreii să poată și ei studia limba lor în școli. Dar ca și cele 63,7 procente de moldoveni să se simtă acasă pe pământul părinților lor, limba moldovenească să aibă drepturi depline, să fie folosită nu doar la scos sfeclă sau la bucătărie, ci și în grădinițe, instituții superioare, la cursurile de șoferi ori tractoriști”.

5 ianuarie 1989

S. Grossu, prim-secretarul CC al PCM, „Timpul acțiunilor concrete”: „Limba moldovenească face parte, fără doar și poate, din grupul romanic de limbi. Fiind o limbă originală și autohtonă, ea a servit din timpurile străvechi și servește și azi poporul care i-a dat denumirea. Totodată, pe parcursul secolelor, limba moldovenească se folosește de chirilița pe care și-a însușit-o profund populația ținutului, s-a îmbinat organic în grafia altor popoare sovietice și permite să fie folosite toate valorile lor spirituale”.

La ședința Comisiei interdepartamentale. Acad. Andrei Lupan, scriitor al poporului din RSSM: „Limba lui Eminescu, a lui Creangă și a celorlalți maeștri s-a transformat, în uzul curent al vorbirii, într-un fel de jargon. A decreta limba literară moldovenească drept limbă de stat înseamnă a o lua sub protecția statului. În ceea ce privește trecerea la grafia latină, aceasta nu este o ambiție, ci un act dictat de necesitatea obiectivă a dezvoltării limbii”.

26 ianuarie 1989

Hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM despre pregătirea proiectelor de legi ale RSSM cu privire la funcționarea limbilor de pe teritoriul republicii: „Consiliul de Miniștri al RSSM să desfășoare experimentul de editare a unei părți a tirajului săptămânalului „Literatura și Arta”, a operelor unor clasici ai literaturii moldovenești cu folosirea grafiei latine”.

Tribuna cititorului (203 semnături): „Avem istorici, dar nu și cărți de istorie! Noi nu dispunem de o operă istorică de sinteză ce ne-ar prezenta un tablou amplu și veridic al trecutului. Nu avem de unde citi nici măcar despre cele mai importante evenimente ale acestui trecut”.

2 februarie 1989

În conformitate cu rezoluția Comitetului de conducere a Uniunii Scriitorilor din 23 decembrie 1988, a început lucrul la noua publicație cu caractere latine „Glasul”.

Ion Ciocanu, Al miilea argument: „Oamenii ajunși la conducerea republicii au fost și mai sunt manipulați de niște sfetnici, cărora limba moldovenească le stă în gât, de au izgonit-o din toate sferele unde ea ar fi putut să se dezvolte și poate chiar să... înflorească”.

9 februarie 1989

„Un bilanț nedefinitiv” („Literatura și Arta”): Conform unui bilanț prealabil, la redacția săptămânalului „Literatura și Arta” erau depuse 177.000 de semnături în sprijinul decretării „limbii moldovenești” drept limbă de stat în RSSM și reintroducerii alfabetului latin.

Este publicat proiectul Programului de lucrări privind studierea și pregătirea pentru editare a moștenirii literar-artistice și științifice a oamenilor de cultură ai Moldovei din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre (pentru perioada de până la anul 2005 și în continuare), elaborat de Secția de științe sociale a Academiei de Științe a RSSM.

23 februarie 1989

Ion Druță, Spiridon Vangheli, Grigore Vieru, Să oferim valorilor de excepție locul pe care-l merită: „Susținem cu toată inima înaintarea lui Mihai Cimpoi la titlul de membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei”.

Alexandru Donos, Lecție de democrație? (Ce se întâmplă duminicile la Chișinău): „Conducerea republicii să-și aplece mai des urechea la glasul poporului, la cerințele lui, să nu se teamă de un dialog deschis cu masele, să le explice de ce, bunăoară, se tărăgănează chestiunea referitoare la statutul și grafia limbii moldovenești, să reacționeze prompt la încălcările ce se fac în cadrul campaniei preelectorale”.

„Literatura și Arta”: „Nu e tocmai clar de ce sunt necesare două proiecte de legi – unul privind statutul limbii moldovenești și altul privind funcționarea limbilor moldovenească, rusă și a celorlalte limbi de pe teritoriul RSSM. Nu ar fi oare mai cu cale să se pregătească o singură lege – Legea cu privire la limba de stat a RSS Moldovenești?”.

Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM. Protestul colaboratorilor științifici ai Academiei de Științe a RSSM: „Trezește nedumerire faptul că de la soluționarea problemelor-cheie ale limbii moldovenești a fost îndepărtat în mod intenționat Institutul de limbă și literatură al Academiei de Științe a RSSM, care în virtutea funcțiilor și sarcinilor sale e dator să participe la această muncă”.

2 martie 1989

Comitetul de conducere a Uniunii Scriitorilor din Moldova, Scrisoare deschisă către Biroul CC al PCM: „Primul număr al publicației „Glasul” este deja pregătit pentru tipar. Ca organizație oficială, în conformitate cu statutul nostru, avem toate drepturile la o asemenea publicație. Cerem cu toată răspunderea și seriozitatea să se înlăture piedicile ce ni se creează la fiece pas în rezolvarea problemei privitoare la tipărirea publicației, mai ales că temeiurile juridice pentru interdicția ei lipsesc”.

Comunicat informativ Cu privire la plenara CC al PCM: „Plenara l-a exclus din componența membrilor CC al PCM pe fostul secretar al doilea al CC al PCM, V.I. Smirnov, ca persoană care s-a compromis pe când lucra în calitate de șef al sectorului pentru republicile din Asia Mijlocie al CC al PCUS și care a comis denaturări în politica de cadre”.

Dinu Mihail, Statalitatea limbii în condițiile restructurării: „Norma juridică care este în curs de elaborare ar trebui să ia sub ocrotire funcționarea și, deci, dezvoltarea limbii moldovenești și găgăuză, - a doua, desigur, în localitățile cu populație preponderent găgăuză, precum și să garanteze pentru toți cetățenii de alte limbi exercitarea nestingherită a drepturilor lor firești consfințite în Constituția țării și a republicii”.

9 martie 1989

La Colegiul Ministerului Culturii. Limba maternă în școala de specialitate. Svetlana Târțău, șefa direcției instituțiilor de învățământ: „Până în prezent, școlile din sistemul ministerului nu acordau atenția cuvenită limbii în care învățau studenții și elevii. Înmatricularea tinerilor avea un caracter spontan. Majoritatea – iar în unele cazuri toate disciplinele – erau predate în limba rusă. Nimeni nu dirija acest proces”.

Vladimir Beșleagă, Acum ori niciodată!: „Putem pieri cu mult succes ca națiune și ca popor, chiar având decretată limba maternă drept limbă de stat, dacă nu vom lucra cu toții pentru schimbarea sistemului politic, social, economic, dacă nu vom obține să ieșim de sub dictatul ministerelor și departamentelor centrale, care au acaparat aproape în întregime economia republicii, așa încât și biata noastră conducere republicană nu este în stare a întreprinde decât foarte puțin pe teritoriul pe care pretinde că l-ar dirigui”.

16 martie 1989

Este publicată varianta de proiect a Uniunii Scriitorilor „Limba de stat: principii de funcționare” (autori: V. Ciubotaru, D. Mihail, E. Mândâcanu, Gr. Cincilei, V. Captari, M. Ghimpu, V. Tihonov, V. Bahnaru, C. Tănase, B. Miron, N. Costin, V. Mândâcanu): „Propunem ca Sovietul Suprem al RSSM să hotărască a completa Constituția (Legea fundamentală) a RSSM cu art. 70¹, având următorul conținut: «Art. 70¹. Limba de stat a RSS Moldovenești este limba poporului care a dat nume republicii sub forma ei literară pe baza grafiei latine. Modul de folosire a limbii de stat și a altor limbi se stabilește prin lege»”.

23 martie 1989

Anatol Eremia, Reglementarea onomasticii moldovenești și introducerea terminologiilor uzuale în toate sferele de activitate: „Chișinăul numără astăzi circa 670 de străzi, stradele, bulevarde și piețe. Dintre acestea numai 12 poartă nume moldovenești propriu-zise, provenite de la apelative: str. Izvoarelor, str. Murelor, str. Podgorenilor, str. Salcâmilor, str. Florilor, str. Frumoasa ș.a. Avem și câteva zeci de denumiri formate de la nume de persoane, ce țin de istoria, știința și cultura noastră: Negruzzi, Alecsandri, Eminescu, Creangă, Lazo, Frunze, Kotovski, Ștefan cel Mare. Celelalte, în marea lor majoritate, sunt formații de limbă rusă și au un caracter general, de largă răspândire, în sensul că pot fi întâlnite în orice oraș din URSS. Sub acest aspect, Chișinăul nu-și are fața sa proprie”.

30 martie 1989

Adresarea Uniunii Scriitorilor din Moldova către cetățenii Moldovei sovietice: „2. USM consideră că principala ei sarcină rezidă în a ajuta propriul popor, care a fost supus unui proces distrugător de deznaționalizare, să-și redobândească specificul național și conștiința națională. Problema statutului de limbă de stat al limbii moldovenești și a folosirii alfabetului latin pentru această limbă nu poate fi un obiect de vrajbă între diferite grupuri etnice, nu poate servi drept cauză a îngrijorării pentru păturile populației de alte limbi, fiindcă fiecare popor este liber să-și rezolve problemele așa cum crede el de cuviință, iar problema limbii este un aspect al drepturilor fundamentale ale fiecărui popor. 3. USM susține năzuințele legitime ale minorităților naționale, care locuiesc pe teritoriul republicii noastre, în particular ale găgăuzilor, care, de asemenea, au fost supuși acelorași procese distrugătoare, în ceea ce privește păstrarea specificului național și redobândirea conștiinței naționale. 4. USM nu pune problema schimbării frontierelor și nici a schimbării orânduirii de stat, dar cere încetarea imediată a migrației populației în republica noastră și, dacă guvernul nu este în stare să ia chestiunea în cauză sub controlul său, pentru a curma acest proces, vom pune problema cetățeniei RSS Moldovenești”.

A.M. Dârul, A.I. Ciobanu, N.G. Mătcaș, I.Z. Dumeniuc, Noțiuni elementare privind scrierea cu caractere latine (Consultație).

Aurelian Silvestru, Între minciună și adevăr: „A propos de trezirea demnității naționale... E o dezmorțire, deși întârziată, dar absolut necesară, chiar dacă multora, nu se știe de ce, nu le place când omul încearcă să salveze și să ocrotească ceea ce, la prima vedere, s-ar părea că îi aparține numai lui. La Moscova, M. Gorbaciov îndeamnă direct organele republicane de resort să nu tărăgăneze lucrurile, să rezolve operativ și fără teamă problemele legate de limbile și culturile naționale. La Chișinău, însă, se elaborează «teze» care sfidează opinia publică, care desconsideră părerea specialiștilor, care bat pasul pe loc”.

6 aprilie 1989

Ion Druță, Ion Const. Ciobanu, Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Ion Hadârcă, Dumitru Matcovschi, Mihai Cimpoi, Scrisoare către alegători: „Noi, scriitorii-deputați, exprimăm cordiale mulțumiri tuturor celor care au fost alături de noi cu gândul și sufletul pe tot parcursul campaniei electorale. Numai suflecându-ne mânecile, numai prin fapte concrete ne vom putea mișca înainte; ne așteaptă zile de muncă intensă spre a realiza ceea ce ne-am propus cu multă hotărâre. Vom lupta în continuare pentru a reinstaura în viața socială adevărul, pentru a ne însănătoși conștiința, pământul, natura, limba, cultura”.

O nouă rubrică: Glasuri din infern: „1940, 1941, 1949... Trebuie să restabilim adevărul despre acești ani și să-l aducem la cunoștința opiniei publice în toată plinătatea sa. Este o datorie morală și civică a noastră față de noi înșine, dacă tindem să supraviețuim în viitorul copiilor noștri, și o datorie față de strămoși – să-i smulgem din uitare pe acei care au fost goniți pe drumul Siberiei, care drum era sinonim cu moartea. Odată cu restabilirea plenară a adevărului despre acești ani trebuie să purcedem să înveșnicim jertfa lor de sânge în piatră de monument, întru veșnică pomenire”.

Hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM: A pune în discuție publică proiectele Legilor RSSM „Cu privire la statutul limbii de stat a RSSM” și „Cu privire la funcționarea limbilor vorbite de pe teritoriul RSSM”.

25 mai 1989

Hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM Despre proiectul Legii RSSM „Cu privire la trecerea scrisului limbii moldovenești la grafia latină” (proiect).

Legea RSSM „Cu privire la trecerea scrisului limbii moldovenești la grafia latină” (proiect).

Comentariu la proiectul Legii RSSM „Cu privire la trecerea scrisului limbii moldovenești la grafia latină”: „Literele latine au o lățime mai mică cu aproximativ 11 % în comparație cu cele slave, ceea ce dă în medie o economie de 1 coală la fiecare 10 coli de tipar. Prin urmare, o carte de 10 coli de tipar cu scris slav, trecută la caracterele latine, va avea 9 coli de tipar. Aceasta înseamnă că va fi asigurată o economie de hârtie, cerneală tipografică, metal ș.a.”.

Oaspetele „L.A.” – prim-ministrul RSSM: „Prezența lui I.P. Calin, prim-ministrul RSSM, membru al Biroului CC al PCM, la o întâlnire de câteva ore cu colectivul „L.A.” s-a dovedit a fi de real folos pentru ambele părți. S-a vorbit sincer, deschis despre poziția „L.A.” în problemele de limbă, alfabet, istorie, ecologie, migrațiune, valorificarea patrimoniului național, eficiența publicității. Intențiile aparatului birocratic de a strangula transparența și restructurarea au devenit evidente și agresive. Tot mai des sunt supuși persecuțiilor redactorii și ziariștii care scot la suprafață și divulgă corupția, mafia, uzurparea puterii de către unii funcționari ce se împotrivesc politicii de astăzi a partidului”.

1 iunie 1989

Hotărârea Congresului deputaților poporului ai URSS: „A-l lege în postul de Președinte al Sovietului Suprem al URSS pe tov. Gorbaciov M.S. A-l alege pe tov. Lukianov A.I. în funcția de prim-locțiitor al Președintelui Sovietului Suprem al URSS”.

15 iunie 1989

Oleg Reniță, Învierea: „După decenii de rătăcire și nedreptate ne reîntoarcem iarăși la veșmântul ființei noastre, reînnodăm firul rupt al vremurilor și ne îndreptăm coloana vertebrală. Refuzăm să trăim mai departe cu memoria amputată și rădăcinile tăiate. De astăzi ornicele încep o altă numărătoare a timpului, de astăzi pornim să ne scriem singuri istoria. Nu mai avem dreptul la erori. Să ne înarmăm cu răbdare și voință și să nu uităm nici pe o clipă că unica salvare a noastră este Cartea. S-o deschidem și să găsim semnificația buchilor noi. Fii binevenit, la tine acasă, alfabet latin!”.

Constantin Tănase, Într-un ceas bun!: „Revenirea la propriul veșmânt grafic și pe această vatră romanică va însemna, pe lângă semnificațiile istorice și culturale, și un omagiu adus atâtor generații de cărturari și lingviști români, care au creat și pentru noi, cei născuți dincoace de Prut, un alfabet perfect – adevărată coloană a infinitului a culturii noastre”.

20 iulie 1989

„Cu privire la evenimentele care au avut loc în ultimul timp în orașul Chișinău” / Hotărârea Biroului CC al PCM și Consiliului de Miniștri al RSSM: „Din partea orășenilor și locuitorilor republicii a trezit o indignare întemeiată zădărnicirea sărbătoririi zilei de 28 iunie – Ziua eliberării Basarabiei și reunirii ei cu URSS, a concertului festiv de la palatul „Octombrie”, încercările unor huligani de a profana Drapelul de stat al republicii. Cu toate măsurile întreprinse la 9 iulie, ca rezultat al tulburării ordinii publice, a fost zădărnicit mitingul autorizat al mișcării internaționaliste „Edinstvo” din Piața Victoriei. Activiștii frontului popular ignoră în întregime realizările Moldovei în toate sferele dezvoltării economice și social-culturale în familia frățească a republicilor sovietice, în declarațiile lor se face simțită nostalgia după viața populației ținutului în anii de ocupație a României regale. La manifestările organizate de adepții acestui front răsună unele lozinci iresponsabile de a fi revizuită semnificația datelor și evenimentelor istorice importante din viața poporului moldovenesc, sunt formulate pretenții teritoriale, apar tot mai des drapele tricolore și alte simboluri, care nu corespund Constituției RSSM”.

Constantin Tănase, Vasile Ciocanu, Istorici împotriva istoriei: „Curios lucru, cum ar putea alfabetul latin, care-i privește exclusiv pe moldoveni, să tensioneze relațiile naționale în republică? Ce are de pierdut în urma acestei treceri populația rusofonă a republicii? Ce ar avea de pierdut în urma acestei treceri popoarele slave (ca bulgarii, iugoslavii, polonezii)? Cum poate oare să poarte această revenire „caracter anti-moldovenesc”? Dacă astăzi, de exemplu, limba rusă ar folosi alfabetul latin și s-ar pune problema revenirii la grafia cu care și-a scris Pușkin opera nemuritoare, ar purta oare această trecere „caracter anti-rusesc”?”.

27 iulie 1989

Alecu Reniță: „Despre rolul nefast jucat de agenția ATEM în dezinformarea populației din republică s-a vorbit cu lux de amănunte de nenumărate ori, dar ea, se vede, ca și Nina Andreeva, nu poate renunța la principii. În plus, ATEM-ul obligă presa republicană și raională. RTVM-ul umple cu „oficios” eterul și paginile ziarelor din Moldova. Că avem nevoie și de unele materiale oficiale, nu punem la îndoială. Însă atunci când unul și același articol, adeseori insignifiant, este retipărit de majoritatea organelor de informare publică, e încă o dovadă că cineva e interesat ca lumea întreagă să aibă acces la o informație standard, să gândească standard și să interpreteze standard procesele din societate”.

Alecu Reniță, Rezoluția mitingului popular care a avut loc la 23 iulie în orașul Chișinău: „Participanții la miting constată că tergiversarea premeditată a rezolvării problemelor vitale ce țin de soarta limbii moldovenești constituie un factor de destabilizare cu repercusiuni neprevăzute pentru situația politică din republică. Participanții la miting insistă ca Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM să comunice oficial, până la 28 iulie 1989, data când va avea loc sesiunea Sovietului Suprem al RSSM, la care vor pune în discuție legile cu privire la limba de stat și grafia latină. Cei prezenți insistă să se dea un răspuns concret la rezoluția mitingului Frontului popular din 2 mai 1989, cu privire la transmiterea în direct a menționatei sesiuni, organizarea ei în zi de odihnă și votarea nominală a proiectelor de legi”.

3 august 1989

Ion Buga, Pământ strămoșesc / Dreptul la istorie: „Urmând îndemnul restructurării de a spune adevărul deplin, oricât de amar ar fi, Congresul deputaților poporului al URSS, în hotărârea sa, a atras atenția în mod deosebit asupra problemei naționale, una dintre cele mai acute „care ne-au rămas ca moștenire grea de la timpurile de samavolnicii și nelegiuiri”. Tot în hotărâre s-a accentuat că „față de o serie de națiuni și poporații dreptatea n-a fost nici până acum restabilită”. Avem tot temeiul să afirmăm că aceasta se referă și la poporul moldovenesc, care până azi mai continuă să fie dezmembrat ca urmare a trunchierii teritoriilor lui naționale în anul 1940. Drept bază a acestei fărădelegi a servit concepția geopolitică stalinistă eronată, expusă în nota sovietică din 26 iunie 1940. Această notă este, de fapt, o realizare directă a punctului 3 al Pactului Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939. E straniu și semnificativ faptul că în tot textul notei, care până în prezent nu este publicat integral în republică, în genere nu se pomenește nici un cuvânt despre moldoveni și nici despre RASS Moldovenească”.

Uniunea Scriitorilor din Moldova, Frontul Popular din Moldova, Stimați deputați ai Sovietului Suprem al RSSM: „Ca și oricare popor, avem și noi dreptul ca în spațiul politico-geografic ce ni l-a hărăzit destinul să avem limba noastră de stat. Suntem convinși că acest lucru nu va leza interesele reprezentanților acelor națiuni ce au propriile formațiuni statale în cadrul URSS. Orice formulări ambigue în Legea cu privire la limba de stat nu vor face decât să fixeze actuala stare de lucruri, care este catastrofală pentru limba moldovenească, și să agraveze și mai mult relațiile interetnice. Suntem de părere, de asemenea, că nu pot fi adoptate norme juridice, care ar dicta folosirea limbilor în contactele cu reprezentanții diferitelor naționalități, deoarece aceasta contravine dreptului persoanei la alegerea liberă a limbii de comunicare. Într-o societate civilizată, limba de comunicare nu poate fi impusă prin lege”.

10 august 1989

În preajma plenarei CC al PCUS privind problema națională: „În ultima zi a lunii mai, cârmuirea Dumei Frontului popular din Letonia s-a adresat către toți membrii FPL cu apelul de a discuta chestiunea privind posibilitatea de realizare a suveranității republicii în afara statalității URSS. Subtextul care până acum era bănuit în acțiunile unor mișcări sociale din țările baltice, în una din republici a fost «divulgat» prin cuvânt”.

Ion Țurcanu, August ʼ39 în istorie și actualitate: „Instaurarea puterii sovietice de factură stalinist-brejnevistă nu a avut darul de a aduce poporului basarabean dreptate și condițiile necesare pentru prosperitate și progres. Căci a fost dezorganizată economia – mai cu seamă prin lichidarea gospodăriilor agricole mai solide, a fost distrusă intelectualitatea locală, în număr mare pentru acele vremuri, s-a spulberat într-o clipă sistemul de învățământ pe atunci destul de bine organizat și cât se poate de eficient sub raportul nivelului de pregătire al elevilor și studenților, au fost lichidate mai toate instituțiile de artă, au fost serios păgubite și instituțiile de cult, clerul, aproape absent după acea istorică dată, a fost pus în afara legii etc. Într-un cuvânt, tot ce ținea de mersul normal al lucrurilor într-o colectivitate umană a fost întors pe dos – în sensul tragic al cuvântului. Omul nu mai avea nici o orientare, nici un reper și nu avea niciodată siguranța că putea el însuși influența cumva asupra propriului său destin. Dar culmea precarității vieții basarabeanului «eliberat» au făcut-o represiunile, în special omorurile și deportările, despre care abia acum începe să relateze și încă destul de timid presa republicană”.

17 august 1989

Grigore Vieru, Limba noastră cea română: „Sărut vatra și-al ei nume / Care veșnic ne adună. / Vatra ce-a născut pe lume / Limba noastră cea română. // Cânt a Patriei ființă / Și-a ei rodnică țărână / Ce-a născut în suferință / Limba noastră cea română // Pe pământ străvechi și magic / Numai dânsa ni-i stăpână / Limba neamului meu dacic, / Limba noastră cea română // În al lumilor tezaur / Pururea o să rămână / Limba doinelor de aur, / Limba noastră cea română”.

Uniunea ziariștilor din RSSM, Adresare către deputații Sovietului Suprem al RSSM: „A sosit ora deciziilor cardinale, ora acțiunilor energice și pentru dumneavoastră. La sfârșitul lui august urmează să vă pronunțați în cadrul sesiunii asupra destinului dramatic al mult-pătimitei limbi moldovenești. De aceea, stimați deputați, ziua lucrărilor Sesiunii Sovietului Suprem al RSSM va trebui să devină un eveniment istoric, de cotitură în destinele poporului moldovenesc”.

24 august 1989

Legea RSSM Cu privire la statutul limbii de stat a RSSM (proiect): „A completa Constituția (Legea Fundamentală) RSSM cu art. 70¹ având următorul conținut: «Art. 70¹. Limba de stat a RSSM este limba moldovenească care e folosită în viața politică, economică, socială și culturală și se folosește pe baza grafiei latine»”.

Legea RSSM Cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSSM: „RSSM asigură condiții pentru folosirea și dezvoltarea limbii ruse ca limbă de comunicare între națiuni pentru popoarele URSS, precum și a limbilor populației de alte naționalități care locuiesc în republică”.

31 august 1989

Sesiunea a XIII-a a Sovietului Suprem al RSSM de legislatura a XI-a. Comunica informativ: „În ziua de 29 august s-a deschis la Chișinău Sesiunea a XIII-a a Sovietului Suprem al RSSM de legislatura a XI-a. Ea a fost deschisă de I.C. Cioban, Președintele Sovietului Suprem al RSSM. Este prezentată spre aprobare următoarea ordine de zi: 1. Situația social-politică din republică; 2. Proiectele de legi ale RSSM «Cu privire la revenirea limbii moldovenești la grafia latină»; «Cu privire la statutul limbii de stat a RSSM» și «Cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSSM»; 3. Proiectul programului complex de stat pentru asigurarea funcționării limbilor pe teritoriul RSSM; 4. Aprobarea Decretelor Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM. Deputatul J.V. Donscaia, reprezentant din partea grupului de deputați din Bender, a propus să fie examinată prima chestiune de pe ordinea de zi, apoi lucrările sesiunii să fie suspendate. Pentru a continua discutarea pe larg a proiectului de legi cu privire la limbă, în numele grupului de deputați din Tiraspol a fost făcută propunerea de a suspenda lucrările Sesiunii. Cu majoritatea de voturi aceste propuneri au fost respinse. Pentru ele au votat 43 de deputați, din cei 341 sosiți la sesiune, 3 deputați s-au abținut. Ordinea de zi este aprobată”.

Boris Vieru, Ora astrală a neamului: „Nimic mai măreț și mai înălțător nu le-a fost dat ochilor noștri să vadă decât această mișcare de mase imense de oameni, nimic mai curat și mai cutremurător de conștiință decât această curgere nesfârșită a neamului, îndreptat cu un singur gând și o singură vrere, prin drumurile Hânceștilor și Strășenilor, Tighinei și Orheiului către inima capitalei din dimineața zilei de neuitat – ziua de 27 august 1989. Ochii noștri, deprinși în acest secol al violenței doar cu imaginea mișcării unor imense armate, adică a forței brutale, adică a puterii agresive și a expansiunii, adică a gândului rău și necurat, văzut-a în această zi că este cu putință și o altfel de mișcare: mișcarea unui popor cu bunătatea în inimă și cu Domnul în suflet, mișcarea gândului neîntinat și a vrerii pașnice. Circa 750 mii de oameni întruchipau întreaga suflare moldovenească, oprită aici în așteptarea deschiderii Forului Suprem al Dreptății”.

Ziua ce va lumina un veac: „În legătură cu marele pericol care planează asupra pământului, Marea Adunare Națională hotărăște: „1. Să fie reîntors neîntârziat țăranilor pământul, răpit în mod violent. 2. Să fie perfecționată legislația în vigoare cu privire la proprietatea asupra pământului și să fie rezolvată problema stabilirii proprietății republicii asupra pământului în raport cu URSS”.

Documentul final al Marii Adunări Naționale din 27 august 1989: „Despre suveranitatea statală și despre dreptul nostru la viitor”: „1. Suveranitatea național-statală a RSSM trebuie să fie realizată pe deplin. Limbii naționale care dă denumirea republicii i se acordă statut de limbă de stat. Suveranitatea statului și a poporului înseamnă și dreptul la istorie, în care scop e necesar: să fie reevaluată și oglindită în lumina adevărului istoria poporului nostru din cele mai vechi timpuri până astăzi; să fie restabilite: numele istoric al poporului nostru pe care el l-a purtat de-a lungul veacurilor – numele de Român – și denumirea limbii lui – Limba Română; să fie repuse în drepturile lor însemnele naționale ale poporului nostru: drapelul tricolor (albastru-galben-roșu) și stema istorică a Moldovei (capul de zimbru, cu steaua cuprinsă între coarne, soarele de partea dreaptă și luna – la stânga)”.

7 septembrie 1989

Bună dimineața, moldoveni: 31 august 1989 – Limbă de stat și grafie latină.

Alecu Reniță, „E actul energic al întregii națiuni”: „Sesiunea a XIII-a e prima din istoria RSSM care a făcut un act de dreptate poporului moldovenesc, în primul rând prin consfințirea în Constituția Republicii a limbii de stat și a Alfabetului latin. Cred că actualul Parlament a făcut totul din ceea ce se putea face. Legiferarea limbii moldovenești drept limbă de stat și de comunicare interetnică pe teritoriul RSSM, reîntoarcerea la grafia latină este actul energic și victoria întregului popor moldovenesc!”.

Documentar realizat pentru Ziarul NAȚIONAL, în baza materialelor publicate în „Literatura și Arta” pe parcursul anului 1989, de către Nicolae Enciu, doctor habilitat în istorie, cercetător științific principal, Institutul de Istorie al Universității de Stat din Moldova