Iubiri celebre // Monarhul cu cel mai tragic destin

Sânge albastru // Drama reginei

Este catalogată drept o femeie răpitor de frumoasă şi inteligentă. A devenit regină a Scoției pe când avea doar o săptămână. La nouă luni a fost încoronată. A fost omorâtă prin decapitare, după 20 de ani de încarcerare, fiind acuzată de conspirație și trădare. Puține femei au dreptul la mai multă indul­gență decât Maria Stuart.

Căsătorie

Parlamentul scoțian aprobă căsătoria dintre Maria (6 ani) și Francisc (3 ani) pentru a uni Scoția cu Franța. Astfel, scoţienii îşi alegeau ca aliat o naţiune catolică.

Maria a fost un copil frumos și, mai târziu, o femeie izbitor de atractivă, în timp ce Francisc era bâlbâit și foarte scund. La vârsta de 16 ani s-a căsătorit cu Delfinul Francisc.

După moartea tatălui, Francisc devine rege al Franței, iar Maria regină regent a Franței. Din nefericire, tânărul ei soţ moare la doar un an după urcarea pe tron și Maria se întoarce în Scoţia.

Regină a Scoției

Crescută în Franța, aducea în Scoția tinerețe, grație, poezie. Găsește violență, fanatism și ură. Cu o răbdare sur­prinzătoare la o tânără de optsprezece ani, câștigă treptat teren. Văduvă şi dezamăgită de popor, acceptă să împace catolicismul cu protestantismul.

Pericol pentru bărbați

Se implică în multe legături amoroase. Are ceva fermecător care îi face pe bărbaţi să îi cadă în mreje. Un lord a fost decapitat pentru că atentase la castitatea ei. Bileţelele desfrânate ale unui soldat au fost interceptate la curte.

Un poet se ascundea adesea în dormitorul ei, în speranţa de a-şi declara iubirea. A fost şi acesta executat.

Altă căsătorie

Orbită de instincte, este incapabilă să vadă realitatea. Își alege un soţ din nobilimea britanică - Darnley, verișorul ei primar, un suflet josnic cu o inimă lașă, încrezut și lacom. Din cauza lui, Maria începe să piardă încrederea şi susţinerea nobililor.

Darnley îl ucide pe Rizzio, secretarul privat al Mariei, un mic muzicant italian, despre care se zvonea că ar fi amantul şi tatăl copului pe care îl purta în pântec.

Moartea lui Darnley

În timp ce îl naşte pe James, situația ei devine insuportabilă. Îl ura pe Darnley și îl iubea pe cel mai groaznic din­tre seniori pe care toată Scoția îl disprețuia. Ajunge la concluzia că, pentru binele ţării, Darnley trebuie înlăturat. Bothwell, viitorul ei soț, pregătește uciderea regelui.

Revolta populară

Trei luni mai târziu, se căsătorește cu asasinul bărbatului său. Papa, Spania, Franța, toți prietenii o părăsesc pe Maria. Scandalizează nu numai Scoţia, ci şi restul Europei.

Ostatică a rebelilor, este luată prizonieră și forţată să abdice în favoarea fiului său în vârstă de un an. După zece luni de captivitate, fuge în Anglia.

Prizoniera Elisabetei

În loc de ajutor, Elisabeta o închide între pereţii altei închisori, acuzând-o de uciderea propriului soţ. În realitate, se temea de Maria, pe care catolicii o considerau adevărata moştenitoare a tronului Angliei.

După 18 ani de prizonierat, își pierde toate privilegiile. În ultima sa plimbare, folosește un diamant pentru a scrijeli un mesaj de rămas-bun, semn că realizează că sfârşitul se apropie.

Suferinţa Mariei era cu atât mai mare cu cât fiul său (19 ani), Regele James al Scoţiei, o ura. Fiind crescut de inamicii mamei sale, era convins că Maria i-a omorât tatăl pentru a se căsători cu amantul său. Scrisorile pe care i le scria Maria niciodată n-au ajuns la el.

Catolică și pe eșafod

Este adusă în faţa justiţiei. Continuă să calce mândru şi apăsat, având o ţinută perfectă. Este condamnată la moarte prin decapitare.

Trei sute de curioşi s-au strâns pentru a fi martori la decapitarea reginei. Pentru ca pleava să nu o declare martiră, se dă ordin ca, după execuţie, toate obiectele ei să fie arse, ca nu cumva să devină obiecte sfinte.

Regina Scoţiei era la fel de determinată de a-şi reafirma credinţa catolică. Urcând pe eşafod, spune rugăciuni în engleză, rugându-se pentru popor, pentru fiul şi verişoara sa. Apoi, aplecându-se își aranjează părul şi rostește de câteva ori „În mâinile Tale mă las, Doamne”, până când călăul îi întrerupe rugăciunea cu lama sa rece.