Iubiri celebre // „Marele duşman al castităţii şi al căsătoriei”
Sânge albastru // Carol al II-lea al Angliei şi „haremul” său
Deşi în timpul domniei lui, asupra Londrei s-a abătut o epidemie de ciumă îngrozitoare, un imens incendiu a distrus două treimi din oraş, iar o flotă olandeză a dat foc navelor engleze, regele îşi trăia cu uşurinţă viaţa, inclusiv pe cea amoroasă. A fost poreclit „regele vesel” pentru cultul plăcerii pe care îl adoptase. Iar moravurile curtenilor le-au imitat pe cele ale regelui.
Uşurare generală
Regimul instaurat de Carol al II-lea a evoluat spre un echilibru politic şi spre garantarea libertăţii de conştiinţă. După un deceniu de represiune, viaţa culturală a Angliei a înflorit. A fost un patron al artelor şi un adept al toleranţei religioase. O parte din istorici susţin că regele ar fi fost, în secret, un romano-catolic.
Soţie
Carol al II-lea s-a căsătorit cu Catharine de Braganza, fiica regelui Portugaliei. Au avut două ceremonii – una catolică oficiată în secret, urmată de una publică, anglicană. Catherine a rămas însărcinată şi a pierdut sarcina de cel puţin două ori. Nu a reuşit să nască un moştenitor, însă soţii au rămas prieteni pe tot parcursul vieţii. Carol a respins ferm ideea de a divorţa de Catherine, chiar şi atunci când Parlamentul a exercitat o presiune asupra lui pentru a da naştere sau de a declara un succesor protestant.
Până la sosirea Catherinei în Anglia, băutura naţională a englezilor era berea. Ea a introdus obiceiul de a bea ceai.
Amante
Carol a avut copii în afara căsătoriei. A recunoscut în mod public 14 dintre ei de la şapte femei diferite. Rivalitatea dintre amantele sale, i-a făcut regelui uneori viaţa foarte dificilă.
Una dintre primele mari pasiuni a fost Lucy Walter despre care se spunea că a fost căsătorită în secret cu el. Însă regele a făcut o declaraţie oficială că nu a fost niciodată căsătorit cu nimeni în afară de regina Catherine. Lucy i-a născut primul copil, viitorul Duce de Monmouth, pe care regele i l-a luat din cauza modului de viaţă depravat a mamei sale. Aceasta moare în sărăcie lucie.
Următoarea amantă a fost Barbara Palmer, femeie de o frumuseţe excepţională, căsătorită cu Roger Palmer, chelar la curtea regelui. Cinci copii născuţi de aceasta au fost recunoscuţi de rege. Ea însă nu a fost fidelă regelui, a avut şi alţi iubiţi, de aceea Carol a pus la îndoială paternitatea sa în privinţa unor copii ai ei.
Altă amantă a fost Moll Davis, curtezană şi actriţă de reputaţie. Se spune că regele era foarte îndrăgostit de ea pentru aspectul fizic şi nu-l interesa provenienţa ei socială şi nici meseria. I-a făcut multe cadouri scumpe, printre altele o casă, un inel în valoare de £ 600 şi o alocaţie de 1.000 £ pe an. Moll i-a născut lui Carol al II-lea pe celebra Lady Mary Tudor.
Nell Gwynn. A fost fermecat de frumuseţea, inteligenţa, umorul şi generozitatea ei. Relaţia cu ea nu l-a obosit niciodată. Lipsită de lacomie, a primit cele mai mici alocaţii din partea lui.
Înainte de moartea sa, Carol îl ruga pe fratele său, moştenitorul tronului, să „n-o lase pe săraca Nell să moară de foame”. Au avut o relaţie timp de şaptesprezece ani şi i-a născut regelui doi fii. Nell a fost singura amantă regală din istoria Angliei care a atras simpatia populară.
Louise de Kéroualle, domnişoară de onoare în suita surorii lui Carol, a fost o altă amantă. I-a născut un fiu. Natură foarte puternică, l-a influenţat mult pe rege până la sfârşitul vieţii lui. Louise a avut înţelepciunea de a fi întotdeauna aliată cu regina.
Regele moare
A suferit un atac de apoplexie. Moare după patru zile, la vârsta de 54 de ani. Pe patul de moarte, pentru prima oară, a cerut să fie chemat un preot catolic şi primeşte prima şi ultima miruire.
Deşi a avut multe şi diverse amante, doar trei femei au fost în gândurile regelui pe patul de moarte: Regina, Nell şi Louise.
FOTO // Cel mai COSTISITOR proiect de infrastructură rutieră din raionul Orhei a fost finalizat: Leagă satele Tabăra și Vatici
Fonduri facultative de pensii, în R. Moldova
Banca Națională a Moldovei a încheiat un memorandum de înțelegere cu banca centrală a Ungariei