Iubiri celebre // Călători în Paradis

sursa: google.ro

Mari scriitori ai Evului Mediu // Dante Alighieri și muza sa

Poet şi filosof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu, Dante Alighieri este autorul „Divinei Comedii”, capodoperă a literaturii universale.

„Îngerul” lui Dante

Pe Beatrice Portinari Dante a văzut-o prima dată când aceasta avea, ca şi el, aproape nouă ani. Văzând-o, viitorul poet a fost răpit de o dragoste înflăcărată, care nu se va stinge niciodată. Era de frumuseţea îngerilor şi ea a fost flacăra care a aprins marele incendiu al poeziei. Pentru ea, pentru a o preamări, Dante a ieşit „din ceata celor mulţi” şi şi-a ţinut solemnul legământ de a scrie despre ea lucruri care n-au mai fost scrise vreodată despre o femeie, pe lume.

Prima întâlnire

Giovanni Boccaccio, biograful lui Dante, evocă în culori vii marea întâlnire dintre cei doi copii. Era în luna mai, când cerul revarsa asupra pământului lumina şi florile, când florentinii sărbătoreau zilele primăverii. În casa familiei Portinari, oaspete mic alături de tatăl său, Dante o vede pe Beatrice mai frumoasă decât orice înger de pe frescele mănăstirilor. Şi, cu toate că era doar un copil, „cu atâta dragoste i-a primit în inimă chipul, încât, din ziua aceea mai înainte, niciodată, cât timp a trăit, nu l-a mai părăsit…”.

Întâlnirea cu Beatrice, la nouă ani, este evenimentul capital al copilăriei lui Dante şi de la care izvorăşte întregul curs al fluviului vieţii sale.

Nouă ani mai târziu

...Avea s-o zărească din nou, îmbrăcată în alb, trecând pe drum, între două femei. Ochii ei s-au întors către adolescentul înfiorat de dragoste şi de aşteptare şi s-au aplecat uşor, salutându-l. Retras în solitudinea camerei sale, gândindu-se profund la ea, Dante este atins de aripa poeziei şi scrie, la 18 ani, primele sale versuri.

Soția altuia

O va revedea la o sărbătoare florentină şi este emoţionat până la leşin. Poate şi pentru faptul că acum Beatrice Portinari era soţia lui Simone dei Bardi, un bancher bătrân, care nu a reușit însă niciodată să-i câștige inima. Nu se ştie nimic despre viaţa lui Beatrice, a cărei căsătorie fusese probabil provocată de interese financiare.

Tragedia morții

După moartea tatălui lui Beatrice, Dante are presimţirea morţii fetei. Aceasta se va întâmpla, fatal, în iunie 1290, când ea împlinise numai 24 de ani!

După moartea ei, Dante este covârşit de durere, sfârşit, pe ţărmurile morţii şi el. Îşi caută mângâierea în studiul filosofiei şi în poezie, exaltând, pentru eternitate, amintirea iubirii. O va regăsi pe Beatrice în grădinile Paradisului, în „Divina Comedie”, una dintre cele mai mari capodopere ale umanității.

Nemurirea

Dante s-a căsătorit cu o tânără pe nume Gemma, cu care a avut o căsnicie pașnică și mai mulți copii. Intrigile numeroase au avut drept consecință izgonirea poetului din cetate, în ceea ce urma să fie un lung și dureros exil, sursă de inspirație pentru chinurile infernului.

Cât despre prima, marea lui iubire – a transformat-o într-una dintre cele mai importante capodopere ale umanității. Dacă lui Gemma Dante i-a dăruit niște fii iubitori și o căsnicie caldă, lui Beatrice i-a dăruit nemurirea, transformând-o într-una dintre cele mai frumoase figuri ale literaturii.