Stiri

INTERVIU // Un scurtmetraj de Igor Cobileanski, în proiecție la Cannes

Social 12.05.2013 15:10 Vizualizări

1470 Autor: Ziarul National

INTERVIU // Un scurtmetraj de Igor Cobileanski, în proiecție la Cannes

Scurtmetrajul „Colecţia de arome”, semnat de regizorul Igor Cobileanski, va fi rulat la Festivalul de Film de la Cannes 2013, care se va desfăşura în perioada 15-26 mai. Filmul va fi proiectat la secţiunea „Romanian Short Waves” de la „Short Film Corner”, o secţiune non-competitivă a festivalului. În unul din rolurile principale joacă actorul Gheorghe Grâu, iar pentru rolul copilului, regizorul a organizat un casting la care au participat circa 300 de copii.

„Colecţia de arome” a trecut selecţia unui juriu, fiind acceptată la una din secţiunile festivalului. Orice juriu, după părerea mea, este subiectiv. Cum e cel de la Cannes?

Chiar dacă filmul nu participă într-o secţiune competitivă – pe mine nimeni nu mă va juriza, „Short Film Corner” este o secţiune a profesioniştilor, dar evident, orice jurizare nu este doar un pic subiectivă, ci foarte subiectivă. O bilă văzută din trei unghiuri este diferită, pentru că o parte este mai întunecoasă, alta mai luminoasă, undeva străluceşte, undeva..., dar ditamai un film, risc să zic asta, un proiect care presupune a avea elementul artistic în el. Şi acest element artistic este interpretat diferit, poate fi văzut bine sau rău. Iar atunci când trei sau zece oameni dintr-o majoritate spun că e bine, s-ar putea să nu aibă dreptate. La mijloc e un subiectivism de care ori profiţi, ori ai noroc, ori nu.

Probabil, Cannes e visul oricărui regizor...

Anual, la Cannes se expediază în jur de şapte mii de scurtmetraje. Este cel mai important festival european, dar în acelaşi timp e și cel mai snob. La Cannes nu se vând bilete ca la Festivalul de la Veneţia, bunăoară. La Cannes sunt invitaţi numai cineaştii şi presa acreditată, spectatorii obişnuiţi nu au dreptul, nemaivorbind despre rigorile de vestimentaţie (la sacou, la frac, în general) și rigorile tehnice pe care le impun (la nivel de postere, de informație). E un festival care nu achită participanţilor absolut nimic. O şedere de o zi, în perioada asta, la Cannes ajunge şi depăşeşte uşor 1000 de euro. Totul e foarte scump. Pretinde a fi un festival elitist şi bineînţeles că încearcă să-şi păstreze marca asta.

Ce înseamnă pentru un regizor participarea la un asemenea festival?

Ai nişte uşi deschise mai departe în activitatea ta. Pentru că în momentul în care specifici că filmul a fost în proiecţie la Cannes sau în cadrul altor festivaluri cu nume sonore, asta îţi oferă o anumită credibilitate în faţa producătorilor – acesta ar fi un punct. Doi: participarea la astfel de manifestări, de festivaluri îţi oferă şansa să întâlneşti producători activi, care vin şi ei pentru a lua legătura cu, hai să spunem așa, oameni noi, pentru că în lumea asta toți caută ceva nou şi atunci chiar şi o simplă convorbire, la un moment dat, un dialog neangajat, s-ar putea să trezească nişte interese mai târziu.

Despre ce este „Colecţia de arome”?

Este despre o situaţie extremă la care este adusă una dintre familiile periferice, mărginaşe ale unui cartier chişinăuian. Având-o pe mama foarte bolnavă, ei încearcă să facă rost de bani pentru a obţine nişte medicamente. Şi soluţia pe care o găsesc este una foarte periculoasă şi nestandardă, una care este la limita admisibilului şi probabil este discutabilă moralitatea pe care am putea s-o aplicăm personajelor.

E o dramă socială?

Toate filmele mele de până la „Colecţia de arome” şi „La limita de jos a cerului” (o recentă producţie – n.r.) au fost foarte apropiate de spiritul comic al filmului. Este pentru prima oară când încerc zona dramei cinematografice. Dar asta n-o fac forţat, pentru că, de când mă ştiu în lumea asta a cinemaului, am tot încercat să scriu şi drame. Cred că până la urmă aşa şi voi continua să planez asupra a două zone care îmi sunt mai mult sau mai puţin dragi – cea a dramei şi cea a comediei. Filmul romantic, de aventură, nu-mi este aproape ca trăire și spirit.

E curioasă această vecinătate oximoronică pe care o creaţi între comic şi dramatic...

Mie îmi place foarte mult genul ăsta de comi-dramă. O dramă care are multiple elemente amuzante, comice sau hazlii, dar care este dramă, în esenţă. Comicul ăsta creează într-un fel o anumită simpatie a spectatorului faţă de personaje, iar o finalitate dramatică a evoluţiei personajului sau personajelor, într-un fel sau altul, face mai pronunţată drama. Spectatorul, în momentul în care s-a îndrăgostit de personajele de pe ecran, trăieşte mai profund crizele acestora, drama lor.

La ce lucraţi în prezent?

Lucrez la două lungmetraje pe care încerc să le dezvolt şi poate încolo spre toamnă să le pot expedia unor case de producţii străine sau să găsesc un reprezentant care să le promoveze.

Interviu realizat de Aurelia Borzin

Prietenii tăi merită să știe ASTA!