Expert în probleme energetice: „Când primește factura la gaze, cetățeanul R. Moldova trebuie să fie supărat pe Kremlin, pe Putin și pe „Gazprom”, nu pe actuala guvernare”
INTERVIU // „Problemele pe care le creează „Gazprom” sunt de natură exclusiv politică, ceea ce înseamnă că trebuie să reacționezi în consecință, să ajustezi comunicarea, mesajul public”
Situația complicată în care se află R. Moldova în prezent, determinată de majorarea tarifelor la gazele naturale, este provocată intenționat de către Federația Rusă, care pedepsește, astfel, moldovenii pentru că „noi am decis cine vrem să ne guverneze, noi am decis că în capul mesei trebuie să stea legea, că nu vrem un regim autoritar și nu vrem corupți și bandiți la guvernare”.
De această părere este expertul pe probleme energetice Sergiu Tofilat, care critică, într-un interviu acordat Ziarului NAȚIONAL, și strategia de comunicare a guvernării de la Chișinău la acest subiect, una în defavoarea sa.
Ce șanse are Găgăuzia să semneze un contract direct cu „Gazprom” de livrare a gazelor naturale, cum vrea să ne „păcălească” așa-zisul lider al Transnistriei, Vadim Krasnoselski, pentru a obține licență de import al gazelor pentru „Tiraspoltransgaz”, cât de corectă este decizia de a majora tarifele la gaze retroactiv și ce soluții avem pentru a depăși dependența de gazele rusești și energia electrică transnistreană, aflați din interviul de mai jos.
Domnule Sergiu Tofilat, tarifele la gazele naturale pentru cetățeni au fost majorate recent și mai mult, cresc și nemulțumirile, între timp a scăzut prețul de achiziție a gazelor. Vrem o părere avizată de la Dvs. despre ce se întâmplă astăzi pe piața gazelor naturale.
La bursele europene, prețurile spot fluctuează în ultima lună în diapazonul de 800 – 1 000 de dolari pentru mia de metri cubi. Evident, acest lucru ne afectează și pe noi. În octombrie 2021, la negocieri, „Gazprom” a modificat unilateral formula și a spus că tot ce ne poate propune este formula ceea legată și de prețurile spot.
Acest lucru înseamnă că noi trebuie să ajustăm metodologia noastră tarifară, astfel încât tarifele să fie ajustate lunar. În caz contrar, avem probleme cu plata facturilor la gaz către „Gazprom” și riscăm să rămânem fără gaze naturale.
ANRE a majorat, la finele lunii ianuarie, până la 15,18 lei tariful pentru un metru cub de gaz consumat, iar prețul este aplicat retroactiv, începând cu 1 ianuarie 2022. Primarul Chișinăului, Ion Ceban, întors zilele trecute din Federația Rusă, a și atacat în judecată această decizie pe care o consideră ilegală și care ar crește cu 300 de milioane de lei costurile administrației publice locale pentru gazele consumate. Este această decizie ilegală, cum credeți Dvs.?
În acest caz trebuie să se pronunțe instanța de judecată. Mie mi-e greu să fac aprecieri juridice. Dar, din punctul meu de vedere, aplicarea retroactivă a unui tarif nu este corectă.
Este clar că Guvernul încearcă acum să rezolve problema deficitului de bani pe care îl are „Moldovagaz”, astfel încât tariful să acopere prețul de achiziție. Dar modul în care au fost ajustate tarifele mi se pare incorect. Așa pui în dificultate o parte din consumatori care trebuie să-și planifice cheltuielile, dar și mediul de afaceri, care ar putea înregistra piederi. Trebuie previzibilitate.
Noi înțelegem că, în situația actuală, prețurile trebuie modificate lunar. Înseamnă că trebuie de schimbat legislația și metodologia tarifară, așa încât Agenția Națională pentru Reglementare în Eenergetică (ANRE) să verifice, la începutul lunii, calculele „Moldovagaz” și să publice tariful. Costul gazului se modifică lunar, acolo nu ai ce calcula – a venit „Moldovagaz”, a prezentat factura și-i clar care-i tariful.
Prețul nu se modifică în fiecare lună, ci o dată în an – costurile de transportare, distribuție, furnizare, acestea nu se modifică. Înseamnă că, dacă avem o componentă care se schimbă și nu ai ce calcula acolo, modific-o lunar. Schimbi metodologia și o faci lunar, operativ, simplu.
S-ar putea ca șeful de la „Moldovagaz”, Vadim Ceban, să nu fie de-acord. Tocmai a anunțat că prețul de achiziție a gazelor naturale a scăzut cu circa 100 de dolari în luna februarie, până la 563 de dolari pentru mia de metri cubi, dar tarifele pentru consumatori vor rămâne neschimbate, pentru a putea lichida devierile negative ale întreprinderii care au crescut la circa două miliarde de lei...
Cel mai puțin contează ce zice Vadim Ceban. Când va fi Vadim Ceban șef la ANRE, atunci va conta.
Legea prevede că tarifele sunt stabilite de către ANRE, iar „Moldovagaz” poate înainta cereri și solicitări.
Dar cum trebuia să reacționeze autoritățile pentru a ajuta „Moldovagaz” să-și plătească datoriile față de „Gazprom”? Majorarea tarifelor trebuia aplicată din februarie și să fie una și mai mare?
Nu. Din octombire 2021 era clar deja că prețul de achiziție se va schimba lunar. Respectiv, atunci trebuia Parlamentul să schimbe legislația, iar ANRE – metodologia, așa încât ANRE-ul să aprobe tarifele lunar.
La carburanți cum se face? ANRE-ul verifică toate calculele și publică zilnic prețul-plafon. Aceasta-i unica soluție legală pe care putem s-o aplicăm - să stabilească lunar prețurile ANRE-ul până „Moldovagaz” nu o să mai acumuleze devieri negative.
Stabilirea prețurilor-plafon de către ANRE pentru carburanți nu este văzută cu ochi buni de către toată lumea, mai ales după majorările din fiecare zi ale costului benzinei și motorinei...
La carburanți e cu totul altă poveste. Abordarea de plafonare a prețurilor stabilește legătura directă dintre ce avem noi la pompă și prețul de import, cotațiile la bursă, dar nu este o metodă eficientă, pentru că marja adaosului la litru pe care-l stabilește ANRE-ul, 2,62 de lei, nu este neapărat convenabilă și pentru consumatori, și pentru petroliști.
Dacă admitem că există mediu concurențial și petroliștii concurau între ei, pentru cineva putea fi suficientă marja de 1 leu – 1,5 lei. Dar așa, ei nu au niciun fel de stimulent să concureze, a pus ANRE-ul prețul-plafon și ei pur și simplu îl afișează. Deci, acest lucru nu stimulează concurența și nu duce la reducerea măcar un pic a prețurilor.
Totodată, dacă o benzinărie vinde câte 10 tone pe zi, iar alta vinde două tone, la una s-ar putea să-i fie suficient un adaos de 1,5 lei să-și acopere costurile și să aibă și profit, iar alteia i-ar trebui cinci lei. Dacă ANRE-ul stabilește marja de 2,62 de lei per litru, toți care se încadrează sunt bine, dar cei care au costuri mai mari ce fac? Falimentează.
Aceasta-i o soluție temporară, până când se va face ordine la Consiliul Concurenței.
Acest lucru întârzie deocamdată, dar până atunci spuneți-ne, vă rugăm, cum vi se pare ultimul anunț venit de la Guvern privind compensarea primilor 500 de metri cubi de gaze consumate pentru agenții economici? Va ajuta această facilitate la stoparea creșterii prețurilor la produse, e mult, e puțin, dacă ținem cont și de ajutorul oferit tuturor consumatorilor casnici?
Cu toții ne-am pomenit într-o situație dificilă, fiindcă în toată regiunea s-au scumpit gazele. Agenții economici sunt afectați pentru că devine mai mare costul producției. Cresc cheltuielile, trebuie să mărești prețul.
Întrebarea este cât de competitivă este producția noastră în comparație cu cea din țările vecine. Nu am acum suficiente date să spun dacă noi suntem într-o situație mai bună sau mai proastă.
Dacă reieșim strict din moficarea prețului de achiziție a gazului, noi suntem cam în același trend cu țările vecine. De exemplu, noi am plătit, în noiembrie – decembrie, 450 de dolari pentru mia de metri cubi de gaze, prețul mediu cu care „Gazprom” a exportat a fost în octombrie de 443 de dolari, iar în noiembrie – 503 dolari. În principiu, noi plătim prețul mediu cu care „Gazprom” exportă gazele în alte state.
Evident că orice compensație este binevenită, dar nu cred că mărimea anunțată pentru agenții economici este suficientă pentru a ajuta businessul să treacă mai ușor peste această criză. Pentru întreprinderile mici, da, cred că este ceva consistent, iar pentru întreprinderile mijlocii și mari nu cred că face mare diferență.
Dvs. afirmați că R. Moldova nu plătește un preț prea diferit de cel mediu cu care exportă „Gazprom” gazele în alte state, însă majorările pentru cetățenii de rând din republica noastră sunt sesizabile. Acest lucru a oferit motive opoziției să acuze guvernarea de „incompetență” și de „impotență”, în timp ce guvernarea afirmă că nu ea stabilește prețurile. Ce trebuie să înțeleagă cetățeanul simplu, cel care are de achitat facturile, din această bătălie politică?
Lucrurile trebuie privite într-un context mai larg. Sectorul energetic a fost tot timpul o sursă copioasă pentru îmbogățirea ilicită a celor care-au fost la guvernare. O slăbiciune a decidenților noștri politici.
Acest lucru a fost exploatat de Federația Rusă. Prin coruperea elitelor politice, Federația Rusă a menținut schema de finanțare a separatismului.
Cum avea loc această corupere, șantajul? Se luau bani de la „Moldovagaz” și li se dădeau politicienilor?
Despre farudele de la „Moldovagaz” sunt o mulțime de studii și de investigații. Câte anchete și câți oameni condamnați pentru implicare în aceste fraude au fost din 1998 sau mai înainte și până acum? Dimpotrivă, au avut de suferit cei care au inițiat anchete la „Moldovagaz”, au efectuat audit, a fost în 2000 unul al Curții de Conturi, ANRE a făcut în 2011 niște controale - dosare penale sau atentate pentru a-i lichida fizic, așa cum i s-a întâmplat în aprilie 2012 lui Nicolae Răileanu, fost director al ANRE.
Cine-i acționar majoritar la „Moldovagaz”? „Gazprom”-ul. Ați auzit vreodată ca „Gazprom”-ul să ridice problema existenței fraudelor la „Moldovagaz”, administrare proastă? Niciodată! Ei au închis ochii la faptul că se fura la negru din „Moldovagaz”.
Și care ar fi interesul să închizi ochii la un buzunar rupt din care ți se pierd banii?
Interesul Federației Ruse era de a menține schema de finanțare a regimului separatist din Transnistria prin livrarea gazului. Cine livrează la noi gazul în regiunea transnistreană? „Moldovagaz”, conform contractului.
Totodată, scopul urmărit este menținerea R. Moldova în sfera de influență a Federației Ruse, odată ce noi avem problema dependenței de gazele rusești. Toată infrastructura critică, Centrala termoelectrică moldovenească ce ne asigură cu energie electrică, stațiile de compresare care pompează gazul sunt în Transnistria și noi depindem de ea. Inclusiv la importul de energie din Ucraina – din cinci linii, patru trec pe la stația de transformare de la „Молдавская ГРЭС”.
Iată această dependență energetică a R. Moldova de gazele rusești și de Transnistria și corupția elitelor politice de la Chișinău a fost exploatată de Federația Rusă ca să mențină republica noastră în sfera ei de influență.
Și acum ce s-a schimbat, de ne-a scumpit gazele și ne amenință cu sistarea livrărilor lună de lună?
După scrutinul parlamentar, s-a schimbat conjuctura politică și partidele proruse au pierdut alegerile. Federația Rusă încearcă să mențină statu-quo-ul, adică schema de finanțare a separatismului, numai că guvernarea de la Chișinău nu este de acord cu acest lucru.
Agenda Moscovei este clară – de a sabota acest Guvern, a submina încrederea cetățenilor și a pune toate problemele acumulate în acești 30 de ani pe spatele acestei guvernări.
Problemele le creează „Gazprom”-ul la indicația Kremlinului, iar Guvernul încearcă să le rezolve. Evident că, în câteva luni, nu poți să rezolvi problemele acumulate în 30 de ani. Pentru asta trebuie timp.
Ce soluții are actuala guvernare pentru a scăpa republica de această dependență, fiindcă Federația Rusă o să sufoce de fiecare dată R. Moldova atunci când nu o să-i convină deciziile cetățenilor acestui stat?
Obiectivul este să nu mai depindem de gazele rusești și cea mai mare problemă nu ține acum de gaz, ci de energia electrică. Noi depindem de „Молдавская ГРЭС”. Înseamnă că trebuie să construim linia de interconectare cu România, Chișinău – Vulcănești – Isaccea, ceea ce va dura circa trei ani.
Până atunci, trader-ul de stat „Energocom”, care tot are licență de import al gazului, trebuie să discute cu producătorii de gaze din întreaga lume și să caute volume, oferte pe termen mediu, nu să cumpărăm acum la prețuri spot de la bursă. Să avem un contract pe doi-trei ani și în acest caz prețul poate fi mai mic.
Acest lucru ne va permite și să ne facem niște rezerve de gaz pe o lună-două, ca să putem acoperi consumul iarna și să putem negocia cu „Gazprom” un preț mai convenabil.
E real să cumpărăm de pe piața mondială gaze la un preț mai mic decât cel oferit de Rusia? Vedem că și în Occident prețurile sunt mari...
Eu cred că merită de discutat. De pildă, SUA și Qatar-ul, care sunt cei mai mari exportatori de gaze naturale lichefiate, discută posibilitatea să crească exporturile de gaz pe piața UE, dacă brusc „Gazprom”-ul o să decidă să streseze Europa și să nu-i mai dea gaz.
Ținând cont că volumele de care avem noi nevoie sunt relativ mici, un miliard de metri cubi pe an, poate ne încadrăm și noi în această poveste.
Pe termen mediu, trebuie să investim în proiecte de eficiență energetică, astfel încât să reducem consumul de energie. Trebuie de început cu modernizarea sistemelor de încălzire din blocuri, în Chișinău și Bălți.
Sunt câteva proiecte-pilot, vreo 60 de blocuri, în care s-a schimbat sistemul de distribuție a căldurii, fiecare apartament a fost conectat la conducta din scara blocului, i s-a pus contor, ceea ce înseamnă posibilitatea de reglare a temperaturii. În primul rând, s-a mărit confortul termic, ceea ce permis reducerea cu 30 – 35% a consumului și a prețului din facturi. Dacă mai faci și izolarea termică a blocurilor, în genere poți să faci 60% economii.
Ce șanse credeți că are inițiativa lansată în Găgăuzia privind încheierea unui contract de livrare directă a gazelor în regiune între autonomia de la sudul R. Moldova și „Gazprom”?
În primul rând, când este semnat un contract, trebuie să existe o companie licențiată și, din câte știu, în Găgăuzia nu există.
Nu m-aș mira dacă Kremlinul ar decide să ofere un preț mai redus pentru Găgăuzia ca să discretiteze guvernarea. O operațiune subversivă – iată găgăuzii au putut obține, dar Guvernul de la Chișinău - nu.
Dle Tofilat, suntem încă în februarie, ne putem aștepta la alte „turbulențe” din partea „Gazprom”-ului în jurul datei de 20 sau din alte motive?
Sunt sigur că vor exista turbulențe pe toată durata mandatului actualei guvernări. Una din probleme este și faptul că Guvernul nostru încearcă să trateze problemele acestea sub aspect economic, tehnic, financiar și nu atrage atenție la latura politică.
Problemele pe care le creează „Gazprom” sunt de natură exclusiv politică, ceea ce înseamnă că trebuie să reacționezi în consecință, să ajustezi comunicarea, mesajul public.
Să te duci să i te închini lui Vladimir Putin, așa cum sugerează Igor Dodon, sau cum?
Cu închinatul, trebuie să ținem minte un lucru – Federația Rusă nu oferă reduceri la gaz pe degeaba. Exemplul Ucrainei este cel mai elocvent – în 2010, Ucraina a obținut o reducere cu 30% a prețului la gaze în schimbul prelungirii acordului de aflare a flotei ruse în Krimeea. Cu ce s-a terminat acest lucru în 2014 (anexarea Krimeii la Federația Rusă – n.r.), am văzut.
Cred că suveranitatea și independența R. Moldova costă mai scump.
De pildă, Ungaria și Serbia sunt cei mai mare avocați ai rușilor în Europa. Contractul cu Ungaria prevede condiția că gazul nu este livrat prin Ucraina, dar tocmai pe la sud, prin Marea Neagră, prin Turcia, Bulgaria, o rută de vreo patru ori mai mare. Numai ca să pedepsească Ucraina.
Nu știu care sunt acum relațiile bilaterale dintre Ucraina și Ungaria. Da, aceasta a economisit niște kopeici la gaz, dar relația cu statul vecin ți-ai stricat-o.
Și cum ar trebui să se schimbe discursul guvernării?
Președinta Maia Sandu, prim-ministra Natalia Gavrilița ne îndeamnă la solidaritate. Eu sunt de acord să mă solidarizez, fiindcă eu înțeleg problema, dar vreau să aflu care au fost condițiile politice înaintate de ruși, care au fost riscurile, de ce noi nu le-am acceptat și iată acum plătim mai scump.
Să spună cu subiect și predicat: noi n-am acceptat un preț mai mic, pentru că asta ne-ar fi costat independența și suveranitatea republicii. Măcar să spună aceste lucruri „o sursă din Guvern care a dorit să păstreze anonimatul”.
Mesajul public trebuie axat pe o chestie simplă: toate problemele, facturile majorate și toată situația aceasta complicată prin care trecem se datorează nici nu „Gazprom”-ului, dar administrației de la Kremlin și licno (personal – n.r.) lui Vladimir Putin. El ne pedepsește pe noi pentru că noi am decis cine vrem să ne guverneze, noi am decis că în capul mesei trebuie să stea legea, că nu vrem un regim autoritar și nu vrem corupți și bandiți la guvernare. Asta-i deranjează pe ruși – că cetățenii R. Moldova au decis singuri să-și aleagă soarta și nu depind de ce dictează Moscova.
Există o mare problemă de comunicare și asta, din păcate, costă scump din punct de vedere politic partidul care se află la guvernare. În afară de aceasta, se simte lipsa de experiență, chiar și în această decizie de ajustare retroactivă a tarifelor.
În mesajul public, accentul pe care trebuie să-l pună guvernarea este că problemele le creează „Gazprom”-ul, „Moldovagaz” nu are bani și nu se poate împrumuta, că are datorii, problemă creată de ani de zile de către „Gazprom”, dar Guvernul încearcă să rezolve problema.
Rezultatul comunicării publice trebuie să fie ca omul, când primește factura la gaz, să fie supărat pe Kremlin, pe Putin și pe „Gazprom”, nu pe actuala guvernare.
Dar există riscul să îngenunchem și de această dată? Vedem un embargo de 9% impus la carnea de pasăre, niște solicitări din partea Chișinăului către UE să ne lase să trimitem metale, parcă preocupați de afacerea ceea din stânga Nistrului...
Un risc pe care eu îl văd este următorul: pe 1 mai expiră, conform protocolului (semnat în octombrie 2021 de vicepremierul Andrei Spînu și șeful de la „Gazprom”, Alexei Miller – n.r.), termenul când noi trebuie să finalizăm auditul datoriei de 709 milioane de dolari la „Moldovagaz”. Anunțul licitației de selectare a companiei care va efectua auditul abia a fost publicat zilele trecute. E clar că până la 1 mai noi nu reușim.
Întrebarea este cum obținem noi prelungirea termenului? În martie va fi ședința comisiei interguvernamentale moldo-ruse și acolo trebuie de pus întrebarea, dar cred că răspunsul rușilor va fi negativ. Atunci, unica șansă a noastră este ca „Energocom”-ul să caute oferte alternative și să le pună pe masă rușilor.
Și slăbiciunea rușilor, regiunea transnistreană, poate fi exploatată. Este cert că rușii nu pot da gaz Transnistriei fără să aibă contract cu „Moldovagaz”. Lor tot le trebuie acest contract.
De ce tovarășul Krasniselski rupe cămașa de pe piept ca să obțină licență pentru „Tiraspoltransgaz”? Ca să poată semna direct cu „Gazprom” și atunci noi pierdem orice instrument de influență în procesul de negociere și asupra Transnistriei.
Krasnoselski ambalează frumos mesajul – chipurile Transnistria vrea să preia datoria la gaze a malului stâng al Nistrului (de aproape opt miliarde de dolari – n.r.). Haideți să citim contractul actual, care are o clauză ce prevede că, trimestrial, „Gazprom”, „Moldovagaz” și „Tiraspoltransgaz” vor semna contracte de cesionare a datoriei malului stâng de la „Moldovagaz” la „Tiraspoltransgaz”. Dacă așa tare vreți să preluați datoria, poftim, contractul chiar vă obligă!
La capitolul prevenirea riscurilor, guvernarea mai are mult de lucru. În situația în care te afli într-un război hibrid cu rușii, trebuie să te pregătești din timp pentru cele mai rele scenarii.
Domnule Sergiu Tofilat, vă mulțumim pentru interviu!
Nicolae Ciucă, sprijinit de VETERANII de la Nistru, din trupele speciale „Burunducii”: ,,Noi, cei care am înfruntat şi apărat în 1992 Basarabia la Nistru contra hoardelor ruseşti ce astăzi pustiesc Ucraina vă suntem alături! Cu Dumnezeu înainte!”
VIDEO // Marcel Ciolacu, anunț ISTORIC de la Budapesta: ,,România va intra în spațiul Schengen terestru din 1 ianuarie 2025"
Aproape 600 de mii de persoane au solicitat deja compensații la energie: Au mai rămas lapte zile pentru a depune cererile pe platforma compensatii.gov.md