Stiri

„Dorul Basarabiei”, un vis împlinit pentru Ion Paladi

Monden 05.05.2013 15:12 Vizualizări

2752 Autor: Ziarul National

„Dorul Basarabiei”, un vis împlinit pentru Ion Paladi

INTERVIU // Revenit dintr-un turneu prin mai multe ţări, artistul ne-a povestit cum le-a topit inimile moldovenilor din Paris

Ion Paladi, ai cucerit un public larg cu „Dorul Basarabiei”. Care sunt povestea şi mesajul piesei?

Ideea piesei îmi apăruse mai demult, odată ce am început să trec Prutul ca să merg la spectacole în România. Mi-o imaginam deja: patriotică, cu un mesaj profund despre neamul nostru, de unde venim, cine suntem şi încotro mergem. Mă bucur mult că „Dorul Basarabiei” a ajuns la inimile oamenilor.

Povestea acestui videoclip este despre doi copii: Ion din România şi Maria din Basarabia, care se jucau de mici copii pe podul de la Ungheni. Au crescut şi între ei s-a înfiripat un sentiment frumos, dar soarta vitregă a Basarabiei i-a despărţit, iar Maria, însărcinată fiind, a ajuns în Siberia. După zeci de ani, protagoniștii se reîntâlnesc pe peronul gării. Băiatul Mariei este mare deja şi seamănă leit cu tatăl său.

Eşti tot mai des plecat la concerte şi emisiuni în România. A fost greu să câştigi încrederea şi afecţiunea publicului de acolo?

Este adevărat, cu timpul, în agenda mea au apărut tot mai multe invitaţii de peste Prut. Să ştiţi că nu a fost deloc uşor să ajung să cânt pe scenele din România. Pentru asta trebuie răbdare, muncă şi, desigur, un repertoriu frumos. Plus că şi peste Prut sunt o mulţime de artişti talentaţi. Recunosc că nu m-aş fi descurcat de unul singur, fără o echipă de profesionişti alături. Iar când mai ai şi un album imprimat cu Orchestra „Lăutarii”, melodii frumoase şi voinţă de muncă, atunci totul îţi reuşeşte.

E diferit publicul de acolo faţă de cel din Republica Moldova?

Mi-e greu să fac diferența dintre publicul de la noi şi cel din România, pentru că şi de o parte, şi de alta a Prutului eu mă simt acasă, iar publicul mă răsfaţă mereu cu dragoste şi căldură.

Ai cântat recent alături de Sofia Vicoveanca, o artistă desăvârşită. Cum este ea, dincolo de scenă?

Mi-am dorit foarte mult ca în turneul „Dorul Basarabiei” să fie anume doamna Sofia Vicoveanca şi mă bucur că a avut posibilitatea să vină şi la Chisinau, şi la Iaşi, dar şi la Paris.

În afară de faptul că este o mare artistă, aşa cum o cunoaşte toată lumea, pot să vă spun că este şi un om cu suflet mare. O doamnă frumoasă, simplă, modestă, care are o dragoste aparte pentru Basarabia. Aceasta am simţit-o şi atunci când am vorbit pentru prima dată cu ea la telefon şi mi-a spus că are mari emoţii şi că abia aşteaptă reîntâlnirea cu publicul basarabean, după 15 ani de când nu a mai fost aici.

Turneul „Dorul Basarabiei" a ajuns recent şi la Paris. Cum aţi fost întâmpinaţi de moldovenii de acolo?

Concertul de la Paris a fost unul de memorabil, sunt sigur că nu îl voi uita vreodată. A fost unul de vis, cu un public foarte primitor şi cald, care nu înceta să aplaude şi să cânte ridicat în picioare.

Mă bucur, de asemenea, că la acest spectacol au venit nu doar moldoveni şi români, ci şi mulţi francezi. Publicul era setos de cântecul nostru de acasă, erau spectatori care nu-şi mai văzuseră familiile de decenii întregi.

Ce concert de până acum ţi-a rămas cel mai mult în memorie?

Desigur că este vorba de primul meu concert solo, „Pe mine mă cheamă Ion” din 2009, dar şi turneul „Dorul Basarabiei” va rămâne o amintire frumoasă pentru toată viaţa.

La ce lucrezi acum?

Pregătesc un album nou care va apărea foarte curând. Acesta va include melodii noi, dar şi hituri mai vechi, care nu au fost incluse pe primul meu CD. Anul acesta voi filma şi un videoclip nou şi probabil că în toamnă turneul „Dorul Basarabiei” va continua în România şi în alte state europene.

Declari mereu că maestrul Botgros este „tatăl" tău spiritual. Ce relaţie ai cu el?

Sunt încântat că fac parte din această familie frumoasă. Chiar în aceste zile au fost la noi în ospeţie maestrul Nicolae Botgros şi doamna Lidia. Avem o relaţie frumoasă, de familie. Am declarat nu o dată că maestrul Botgros este ca un tată pentru mine, un tată din punct de vedere artistic, pentru că de fiecare dată când am nevoie de un sfat, de o îndrumare, de un ajutor, îmi răspunde cu mult drag şi mă îndreaptă pe drumul cel corect.

Cum eşti acasă, lângă soţia ta? Ce va place să faceţi în puţinul timp liber pe care îl aveţi?

Cred că sunt un soţ bun, așa cum şi-a dorit Veronica, soţia mea. Dar nu sunt perfect, pentru că mai am multe de învăţat. Sunt iubitor, grijuliu, îmi place să-mi răsfăţ soţia, s-o ajut la cumpărături şi la curăţenie. În timpul liber gătim ceva delicios, încercăm reţete noi, ieşim la shopping sau la plimbare în oraş sau mergem la iarbă verde cu finii şi prietenii.

Realizările curg una după alta. Barza când vine?

Nu ştiu de ce, dar barza ajunge greu la noi, cred că are prea multe solicitări (zâmbeşte). Dacă pe plan profesional lucrurile merg frumos şi bine, pot spune că sunt aproape un om împlinit, îmi mai lipseşte doar un copilaş.

Interviu realizat de Stela RUSESCU

Prietenii tăi merită să știe ASTA!