DOCUMENTE CIA // Iată de ce au flămânzit românii în comunism

România nu avea un an prea grozav din punct de vedere al producției de cereale în 1984, potrivit unor documente CIA, iar acest lucru fusese deja sesizat de oficialii americani, care deja pregăteau măsuri economice pentru a putea exporta grâne către noi. Pentru că am fost forțați să ne plătim datoriile către vest, românii au făcut foame în ultimii ani de comunism deoarece, o bună parte din cereale trebuiau să meargă către datorii. Din lipsa cerealelor, a scăzut și producția de carne, potrivit documentelor declasificate de CIA, luna trecută.

„Bazat pe analizele noastre legate de vreme, credem că planurile Europei de Est de a produce aproape 117 milioane de tone metrice de cereale sunt imposibil de atins. Chiar și cu o vreme favorabilă, producția are slabe șanse să ajungă la 99 de milioane de tone metrice, din cauza secetei și a însămânțării slabe”, se arată în documentele CIA.

Aceștia făcuseră deja un calcul bazat pe estimările lor din care le rezulta că țările din regiunea noastră vor importa circa opt milioane de tone metrice de cereale. Cu toate acestea, li se menționa oficialilor din SUA să facă o creditare mai atractivă pentru țările din Europa de Est altfel acestea nu vor cumpăra mai multe cereale din SUA.

„Producția de grâne din Europa de Est are o medie de 96 de milioane de tone metrice pe an, dar majoritatea țărilor din regiune nu produc destul cât să se autosusțină. Țările importatoare de cereale – Cehoslovacia, Polonia și Germania de Est – au un sezon de cultură mai scurt, 60% din producțiile lor totale provenind din recoltele de iarnă. Țările sudice precum România, Bulgaria, Ungaria și Iugoslavia sunt exportatoare nete de cereale”, se mai arată în document. Aici se mai notează că doar Ungaria este un exportator net, restul celorlalte state sunt și importatoare, iar asta din cauza că producțiile anuale fluctuează destul de mult.

Flămânzire contra datorii externe

„Producția Europei de Est este un factor cheie în eforturile regiunii de a trece prin problemele economice. Ca răspuns la forțarea financiară la care au fost supuse în 1981 și 1982, țările și-au redus importurile de la 17 milioane de tone, în primii ani din 1980 la opt milioane de tone în 1983 și 1984. Au făcut acest lucru, cu prețul stagnării producției de carne, creșterii prețurilor la mâncare, raționalizare selectivă, tăieri alimentare locale și cozi lungi de așteptare pentru consumatori”, se arată în documentele CIA.

În plus, țările est-europene au ales să exporte grânele în detrimentul consumului domestic doar pentru a îmbunătăți balanțele comerciale externe, se arată în document. „Tentativele regimurilor din aceste țări de a mări producția de cereale pentru a elimina importurile au eșuat. O scădere a producției de cereale în acest an se va traduce prin importuri mărite pentru Europa de Est, depinzând de fiecare țară în parte în găsirea unei soluții de finanțare fără a crește și mai mult tensiunile în rândul populațiilor care sunt stoarse și mai mult”, potrivit documentului.

Legat de finanțare, se notează în document că în perioada 1981 – 1983 a fost o criză financiară majoră în raportul comercial dintre țările est-europene și vest. Din acest motiv, creditarea dinspre vest s-a diminuat foarte mult, astfel că regimurile din regiune au dat mai mare importanță plății datoriilor decât consumului de cereale pentru populație.

Cine primea bani pentru mâncare

Potrivit documentelor, Germenia de Est și Ungaria par să se bucure de climatul de creditare. Băncile vestice, incluzând aici și câteva din SUA, s-au arătat a fi mai dispuse să împrumute Germania de Est pentru ca această țară să poată cumpăra cereale. În martie 1984, compania de stat pentru achiziția de cereale a Ungariei a primit un împrumut de 135 de milioane de dolari de la băncile vestice pentru a putea recurge la importuri. Din cauza imaginilor lor de buni platnici, Cehoslovacia și Bulgaria vor putea apela la alte credite pentru achiziția de produse agricole. Polonia și România, pe de altă parte, au șanse foarte mari să nu facă nici o îmbunătățire în acordarea de credite.

Analiză pe țări

Potrivit estimărilor făcute de americani, România avea o țintă nerealistică atunci când a anunțat că va produce în 1984 o recoltă de cereale de 29 de milioane de tone și asta din cauza că avea o suprafață de cultură mult prea mică pentru a se ajunge la ținta respectivă. În schimb, Bulgaria și-a menținut și în 1984 ținta de „peste 10 milioane de tone”. Iugoslavia și-a mărit ținta de producție până la 19 milioane de tone, în timp ce Ungaria a majorat foarte puțin ținta la 15 milioane de tone.

Iată documentul recent făcut public de CIA: