DOC // Curtea Constituțională RESPINGE inițiativa Guvernului de modificare a Constituției, deși este de acord cu mai multe propuneri: Excluderea termenului inițial de cinci ani la numirea judecătorilor, imunitate pentru magistrați și 12 membri la CSM

Marți, 22 septembrie 2020, Curtea Constituțională a pronunțat dispozitivul Avizului nr.1 la proiectul de lege pentru modificarea și completarea Constituției (sesizarea nr. 105c/2020). Ședința Curții a avut loc cu respectarea măsurilor de prevenire a răspândirii cazurilor de infecție cu COVID-19.

Circumstanțele cauzei

La originea cauzei se află sesizarea depusă de Guvern prin care se solicită avizarea proiectului de lege pentru modificarea Constituţiei Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 33 din 22 ianuarie 2020.

Proiectul de lege pentru modificarea Constituţiei vizează aspecte ce țin de sistemul judecătoresc.

Analiza Curții

a) Cu privire la respectarea procedurii de inițiere a revizuirii Constituției

Curtea a observat că articolul 141 alin. (1) din Constituție îi permite Guvernului să inițieze revizuirea Constituției. În această cauză, Guvernul a inițiat revizuirea Constituției prin aprobarea Hotărârii Guvernului nr. 33 din 22 ianuarie 2020.

În același timp, Curtea a reținut că (i) la data înregistrării sesizării, Hotărârea Guvernului nu a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, (ii) la două luni de la înregistrarea sesizării, Guvernul a publicat Hotărârea în Monitorul Oficial fără a fi publicat și textul proiectului de lege pentru modificarea Constituției, și (iii) Hotărârea Guvernului conține prevederi introduse ulterior datei aprobării și care nu au fost aprobate de Guvern printr-o nouă hotărâre.

În aceste circumstanțe, Curtea a reținut că Guvernul nu a respectat prevederile articolelor 102 alin. (4) și 141 alin. (1) lit. c) din Constituție la inițierea revizuirii Constituției.

Totuși, pentru a preveni eventualele incertitudini la înaintarea unui viitor proiect de revizuire a Constituției, Curtea a considerat necesar să analizeze în fond prevederile proiectului înaintat.

b) Cu privire la respectarea condițiilor temporale ale revizuirii Constituției

Curtea a observat că revizuirea Constituției inițiată de Guvern nu cade sub incidența vreunei interdicții temporale prevăzute de Constituție. Prin urmare, condițiile formale prevăzute de articolele 63 alin. (3) și 142 alin. (3) din Constituție sunt îndeplinite.

c) Cu privire la respectarea condițiilor materiale ale revizuirii Constituției

I. Cu privire la excluderea termenului inițial de cinci ani de numire a judecătorilor [articolul 116 alin. (2)]

Curtea a observat că prin inițiativa de revizuire a Constituției, Guvernul propune abrogarea termenului inițial de cinci ani de numire a judecătorilor în funcție reformulând articolul 116 alin. (2): „judecătorii instanțelor judecătorești se numesc în funcţie, în condiţiile legii, până la atingerea plafonului de vârstă, de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii”.

În Avizul nr. 4 din 5 decembrie 2017 și în Avizul nr. 6 din 19 aprilie 2016 Curtea a menționat că excluderea termenului inițial de cinci ani de numire a judecătorilor urmăreşte asigurarea stabilității mandatului judecătorilor până la vârsta obligatorie de pensionare, obiectiv care este compatibil cu limitele de revizuire a Constituției.

II. Cu privire la atribuția Președintelui Republicii de a respinge o singură dată candidatura propusă de Consiliul Superior al Magistraturii [articolul 116 alin. (2)]

Curtea a observat că Guvernul propune o redacție nouă a articolului 116 alin. (2) din Constituție. Teza a II-a a acestui articol ar stabili că „Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de către Consiliul Superior al Magistraturii”.

Curtea a reținut că reglementarea în Constituție a dreptului de veto al Președintelui Republicii, care poate fi exercitat doar o singură dată la numirea judecătorilor, consolidează, pe de o parte, rolul decizional al Consiliului Superior al Magistraturii la numirea judecătorilor, și previne, pe de altă parte, situațiile în care competența Președintelui țării în această materie ar putea fi supusă modificărilor frecvente de către Parlament, prin legi organice.

În același timp, pentru că propunerea de modificare a articolului 116 alin. (2) din Constituție nu stabilește o soluție pentru situația în care Președintele Republicii ar refuza numirea repetată a judecătorului propus de Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea a reținut că acest capăt al sesizării corespunde limitelor de revizuire a Constituției în măsura în care Constituția va prevedea un mecanism care ar evita crearea unor blocaje instituționale în procedura de numire a judecătorilor, atunci când Președintele țării refuză numirea judecătorului propus în mod repetat de Consiliul Superior al Magistraturii.

III. Cu privire la procedura de numire a președinților și a vicepreședinților instanţelor judecătoreşti [articolul 116 alin. (3)]

Curtea a observat că în prezent, președinții și vicepreședinții instanţelor judecătoreşti sunt numiţi în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, pe un termen de patru ani. Prin inițiativa de revizuire a Constituției, Guvernul propune abrogarea acestei prevederi.

Examinând acest aspect al sesizării, Curtea a reținut că prin excluderea din Constituție a procedurii de numire a președinților și a vicepreședinților instanţelor judecătoreşti nu are loc o diminuare a protecției independenței judecătorilor. Aceste funcții pot fi deținute în continuare de către judecătorii care au fost numiți pe baza unei proceduri prevăzute de Constituție, în cadrul căreia Consiliul Superior al Magistraturii a jucat un rol determinant. În același timp, funcțiile de președinte și de vicepreședinte al instanţei judecătoreşti implică responsabilități administrative, iar articolul 115 alin. (4) din Constituție îi permite legislatorului să reglementeze, printr-o lege organică, organizarea instanţelor judecătoreşti. În concluzie, Curtea a reținut că acest aspect al inițiativei corespunde limitelor de revizuire a Constituției.

IV. Cu privire la procedura de numire în funcție a judecătorilor Curții Supreme de Justiție [articolul 116 alin. (4)]

Curtea a observat că, în prezent, articolul 116 alin. (4) din Constituție prevede că președintele, vicepreședinții şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de Parlament la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Ei trebuie să aibă o vechime în funcţia de judecător de cel puţin zece ani. Prin inițiativa de revizuire a Constituției, Guvernul propune abrogarea acestei prevederi.

Curtea a reținut că modul de numire a judecătorilor instanței supreme propus de Guvern consolidează rolul Consiliului Superior al Magistraturii în acest proces și, în mod prezumtiv, independența judecătorilor instanței supreme. Prin urmare, acest amendament corespunde limitelor de revizuire a Constituției.

Cu privire la excluderea cerinței referitoare la experiența de zece ani în funcția de judecător necesară pentru a accede în funcţia de judecător al Curții Supreme de Justiție, Curtea a menționat că acest amendament va permite accesul la funcția de judecător al instanței supreme și persoanelor din alte profesii juridice, inclusiv din domeniul universitar. Acest amendament nu afectează nicio valoare protejată de Constituție și, prin urmare, corespunde limitelor de revizuire.

V. Cu privire la criteriile privind numirea și transferul judecătorilor [articolul 116 alin. (5)]

Curtea a reținut că reglementarea în Constituție a criteriilor pentru numirea și cariera judecătorilor nu aduce atingere vreunei valori protejate de Constituție. Dimpotrivă, în acest mod, criteriile în discuție vor dobândi un caracter rigid, obligatoriu, cu o aplicabilitate îndelungată, contribuind astfel la dezideratul numirii în funcție a unor judecători necesari într-o societate democratică.

Referitor la reglementarea în Constituție a condiției obținerii acordului judecătorului pentru promovarea și transferul acestuia, Curtea a observat că, în prezent, acest text este conținut în articolul 116 alin. (5) din Constituție. Prin urmare, Curtea a reținut că amendamentul în discuţie corespunde limitelor de revizuire stabilite de Constituție.

VI. Cu privire la imunitatea judecătorilor [articolul 116 alin. (51)]

Curtea a constatat că Guvernul propune completarea articolului 116 din Constituție cu alineatul (51), care prevede că judecătorii beneficiază doar de imunitate funcțională în condiţiile legii.

Curtea a reținut că prin introducerea în Constituție a imunității funcționale a judecătorilor se stabilește întinderea imunității de care beneficiază judecătorii în exercitarea atribuțiilor jurisdicționale. Această noțiune reflectă echilibrul necesar între imunitate, ca mijloc de protecţie a independenţei judecătorului împotriva presiunii excesive şi a abuzului din partea puterilor statului, pe de o parte, şi faptul că judecătorul nu este mai presus de lege (responsabilitate), pe de altă parte.

Examinând respectarea limitelor materiale ale revizuirii Constituției, Curtea nu a întrevăzut vreo ingerință în valorile protejate de Constituție. Dimpotrivă, prin ridicarea imunității funcționale la nivelul Constituției, acest amendament consolidează independența judecătorilor.

VII. Cu privire la bugetul instanțelor judecătorești [articolul 121 alin. (11)]

Guvernul propune completarea articolului 121 din Constituție cu alineatul (11), care prevede că în procesul elaborării, aprobării și modificării bugetului instanțelor judecătorești se solicită avizul consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii. Consiliul Superior al Magistraturii este în drept să prezinte Parlamentului propuneri la proiectul bugetului instanțelor judecătorești.

Curtea a constatat că Guvernul propune utilizarea cuvântului „consultativ” sugerând care este forța juridică a avizului Consiliului Superior al Magistraturii privind bugetul instanțelor judecătorești. Curtea a considerat că termenul „consultativ” a fost utilizat de către Guvern, pe de o parte, pentru a evita confuziile cu privire la forța juridică a avizului Consiliului, iar pe de altă parte, pentru a recunoaște marja discreționară largă a Guvernului și a Parlamentului în procedura de elaborare și adoptare a bugetului de stat. Avizul Consiliului Superior al Magistraturii nu poate fi obligatoriu pentru autorități, deoarece proiectul bugetului instanțelor judecătorești elaborat de Consiliu se aprobă în baza consultărilor care au loc cu Guvernul și Parlamentul.

Pentru a fi îndeplinită condiția participării Consiliului Superior al Magistraturii la elaborarea și la aprobarea bugetului instanțelor judecătorești, avizul Consiliului trebuie să fie examinat de Guvern. Dacă propunerile Consiliului Superior al Magistraturii sunt respinse integral sau parțial de către Guvern, Consiliul trebuie să poată prezenta avizul în fața Parlamentului. Curtea a reținut că doar în aceste condiții articolul 121 alin. (11) poate asigura independența judecătorilor. Prin urmare, Curtea a reținut că acest amendament corespunde limitelor de revizuire a Constituției.

VIII. Cu privire la rolul Consiliului Superior al Magistraturii [articolul 1211]

Prin inițiativa de revizuire a Constituției, Guvernul propune completarea Secțiunii a 2-a din capitolul IX din Constituție cu articolul 1211, care prevede că Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei autorităţii judecătorești.

Examinând acest aspect al sesizării, Curtea a reținut că prin stabilirea la nivelul Constituției a rolului Consiliului Superior al Magistraturii nu are loc vreo ingerință în valorile protejate de Legea Supremă. Prin prevederea în discuție se reiterează rolul Consiliului stabilit anterior la articolul 1 alin. (1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, fără a se prelua din atribuțiile sau din rolul altor autorități publice. Așadar, acest amendament corespunde limitelor de revizuire a Constituției.

IX. Cu privire la componența Consiliului Superior al Magistraturii [articolul 122 alin. (1)]

Prin inițiativa de revizuire a Constituției, Guvernul propune o nouă redacție a articolului 122 din Constituție. Potrivit alineatului (1) al acestui articol, Consiliul Superior al Magistraturii este format din 12 membri: șase judecători aleși de Adunarea Generală a Judecătorilor, reprezentând toate nivelele instanțelor judecătorești, și șase persoane care se bucură de o înaltă reputație profesională și integritate personală, cu experiență în domeniul dreptului sau într-un alt domeniu relevant, care nu activează în cadrul organelor puterii legislative, executive sau judecătorești și care nu sunt afiliate politic.

Cu privire la distribuirea numerică a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii între judecători și non-judecători, Curtea a reținut că reglementarea unui număr fix al membrilor Consiliului Superior al Magistraturii reprezintă o abordare care aduce mai multă certitudine, spre deosebire de textul actual din Constituție, care prevede că Consiliul este alcătuit din judecători şi profesori titulari aleşi.

Cu referire la excluderea Președintelui Curții Supreme de Justiție din componența Consiliului Superior al Magistraturii, Curtea a observat că acest amendament nu afectează, în vreun fel, valorile constituționale, fiind în conformitate cu Recomandarea Rec(2010)12 din 17 noiembrie 2010 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei.

Prin excluderea ministrului justiției și a Procurorului General din componența Consiliului Superior al Magistraturii, amendamentul ridică standardul de protecție a independenței Consiliului, obiectiv care este compatibil cu Constituția.

Cu privire la distribuirea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii între judecători și non-judecători, în formula propusă de Guvern în proiectul de lege constituţională examinat (i.e. câte șase membri), se instituie un echilibru între condiția asigurării independenței judecătorilor și condiția evitării autoguvernării corporatiste în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. În concluzie, acest amendament nu încalcă limitele revizuirii Constituţiei.

Cu privire la cerințele pentru candidații la funcția de membru non-judecător al Consiliului Superior al Magistraturii, Curtea a reținut următoarele.

Impunerea condiției referitoare la înalta reputație profesională și integritatea personală este justificată prin rolul constituțional și prin prestigiul acestei instituții. Condiția în discuție nu produce vreo ingerință în valorile protejate de Constituție. Dimpotrivă, ea consolidează, prin calitățile personale și profesionale impuse candidaților, independența Consiliului.

Referitor la condiția experienței în domeniul dreptului sau într-un alt domeniu relevant, Curtea a reținut că Parlamentul trebuie să fixeze, prin lege organică, durata experienței în domeniile menționate.

Cu privire la cerința experienței „în domeniul dreptului”, Curtea a reținut că această formulare se referă în mod clar la profesioniștii dreptului (i.e. avocați, notari, profesori de drept etc.). Această măsură ar putea avea ca scop, așa cum sugerează Comisia de la Veneția, evitarea uniformizării Consiliului Superior al Magistraturii.

Cu referire la textul „în alt domeniu relevant”, Curtea a notat că Constituția nu conține nicio prevedere care ar interzice ca cealaltă componentă a Consiliului sau unele mandate ale acestuia să fie deținute de profesioniști din alte domenii decât dreptul. Totodată, pentru a evita aplicarea discreționară a acestui criteriu, Curtea a considerat că Parlamentul trebuie să descrie, printr-o lege organică, care sunt domeniile relevante pentru ocuparea funcției de membru non-judecător al Consiliului.

Cu privire la condiția care stabilește că candidatul nu trebuie să activeze în cadrul organelor puterii legislative, executive sau judecătorești, Curtea a reținut că nu există niciun scop legitim ca aceasta să fie aplicată în cazul tuturor angajaților autorităților în discuție. Din acest motiv, legislatorul trebuie să reglementeze la nivelul legii organice care funcții cad sub incidența condiției. Totodată, pentru a evita posibilitatea eludării acestei condiții de către Parlament, Curtea a considerat necesar ca legislatorul să nu se limiteze la activitatea din prezent a candidaților, dar să extindă această condiție și la trecutul profesional al candidaților. În partea referitoare la perioada care trebuie cuprinsă de condiție, Curtea a reținut că această chestiune ține de marja discreționară a Parlamentului.

Condiția neafilierii politice a candidaților la funcția de membru non-judecător al Consiliului Superior al Magistraturii are ca obiectiv depolitizarea activității Consiliului, obiectiv care este compatibil cu Constituția. Totuși, Curtea a reținut că textul „nu sunt afiliate politic” este vag și imprevizibil, deoarece nu le permite candidaților să anticipeze care acțiuni se încadrează în această condiție. Mai mult, chiar dacă condiția neafilierii politice va fi detaliată la nivelul legii organice, există riscul ca ea să fie aplicată în mod excesiv față de acțiuni politice nesemnificative ale candidaților. În acest sens, Curtea a reținut că pentru a atinge obiectivul depolitizării activității Consiliului este suficient ca candidații să nu fie membri de partid.

Prin urmare, Curtea a reținut că articolul 122 alin. (1) din proiectul de lege, cu excepția textului „nu sunt afiliate politic”, corespunde limitelor de revizuire a Constituției. În același timp, pentru a asigura aplicarea efectivă a acestor prevederi constituționale, Parlamentul va trebui să înlăture deficiențele constatate supra de Curte.

X. Cu privire la procedura de alegere/numire a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii [articolul 122 alineatele (2), (3) și (4)]

Articolul 122 alin. (2) din proiectul de lege prevede că procedura și condițiile de alegere, numire și încetare a mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii sunt stabilite de lege. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii pot fi revocați, în condițiile legii. Curtea a reținut că sub aspect constituțional, amendamentul nu prezintă vreo ingerință în valorile protejate de Constituție.

În același timp, Curtea a reținut că pentru selectarea celor mai calificați candidați pentru funcția de membru non-judecător al Consiliului și pentru a se evita numirile politice, este necesar ca Parlamentul să reglementeze la nivelul legii organice componența comisiei de concurs, care, pentru realizarea obiectivului stabilit prin acest amendament, trebuie să fie compus din membri care îi inspiră încredere publicului.

Cu privire la numărul de voturi necesar pentru numirea non-judecătorilor la funcția de membru al Consiliului, Curtea a reținut că acest aspect al sesizării nu produce vreo ingerință în valorile protejate de Constituție.

Cu privire la mecanismul de evitare a blocajelor la numirea membrilor non-judecători ai Consiliului, Curtea a reținut că reglementarea prin lege a mecanismului în discuție prezintă riscuri de natură constituțională. În primul rând, acesta va putea fi supus modificărilor frecvente de conjunctură datorită numărului mai mic de voturi (51 de voturi, potrivit articolului 74 alin. (1) din Constituție) comparativ cu numărul voturilor necesare în cazul legilor constituționale (67 de voturi, potrivit articolului 143 alin. (1) din Constituție). În al doilea rând, legislatorul va putea stabili, prin lege organică, un număr mai mic de voturi necesare pentru alegerea membrilor non-judecători ai Consiliului, decât cel propus de Guvern pentru procedura obișnuită (trei cincimi din numărul deputaților aleși, potrivit articolului 122 alin. (3) din proiectul de lege). În acest mod, o majoritate parlamentară va fi descurajată să ajungă la un acord cu opoziția parlamentară la numirea membrilor non-judecători ai Consiliului, preferând mai curând să eludeze procedura stabilită prin Constituție și să recurgă la mecanismul prevăzut de lege. În acest sens, procedura de numire a membrilor non-judecători ai Consiliului, propusă de Guvern în proiectul de lege, poate deveni inaplicabilă atât timp cât majoritatea parlamentară va utiliza în mod regulat mecanismul stabilit printr-o lege organică. Prin urmare, Curtea a reținut că, având în vedere faptul că mecanismul de evitare a blocajului numirii membrilor non-judecători ai Consiliului nu este reglementat în Constituție, articolul 122 alin. (4) din proiectul de lege contravine Legii Supreme.

XI. Cu privire la durata mandatului membrului Consiliului Superior al Magistraturii și la imposibilitatea acestuia de a fi ales/numit pentru două mandate [articolul 122 alin. (5)]

Prin inițiativa de revizuire a Constituției, Guvernul propune, la articolul 122 alin. (5) din proiect, ca membrii Consiliului să fie aleși sau numiți pentru un mandat de șase ani.

În primul rând, amendamentul propus de Guvern împiedică, pe de o parte, fiecare nouă componență a Parlamentului să reînnoiască componența Consiliului odată cu venirea la guvernare, iar pe de altă parte, le permite membrilor Consiliului Superior al Magistraturii numiți de Parlament să fie independenți de autoritatea care i-a numit.

În al doilea rând, Curtea a considerat că reglementarea în Constituție a duratei mandatului de membru al Consiliului face ca acest mandat să se bucure de o mai mare stabilitate. Astfel, amendamentul în discuție este compatibil cu exigențele Constituției.

De asemenea, prin inițiativa de revizuire a Constituției, Guvernul propune ca interdicția de a deține două mandate să fie reglementată la nivelul Constituției. Examinând acest aspect al sesizării, Curtea a reținut că interdicția de a deține două mandate în funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii elimină riscul că membrul ales își va direcționa întreaga activitate în Consiliu spre a fi reales. De asemenea, ea elimină eventuala părtinire în luarea deciziilor în vederea unei realegeri în funcție, determină membrii Consiliului să acționeze independent și consolidează obligația de ingratitudine față de autoritatea care i-a numit în această funcție. Reglementarea la nivelul Constituției a acestei interdicții limitează marja discreționară a legislativului. Așadar, articolul 122 alin. (5) din proiectul de lege corespunde limitelor de revizuire a Constituției.

XII. Cu privire la exercitarea atribuțiilor de către Consiliul Superior al Magistraturii [articolul 123 alin. (1)]

Prin inițiativa de revizuire a Constituției, Guvernul propune ca articolul 123 alin. (1) din Constituție să fie completat cu textul „Consiliul Superior al Magistraturii îşi exercită atribuţiile în mod direct sau prin intermediul organelor sale specializate”.

Examinând acest aspect al sesizării, Curtea a reținut că nicio prevedere din Constituție nu-i interzice legislatorului să reglementeze posibilitatea constituirii organelor specializate ale Consiliului Superior al Magistraturii, organe care au menirea să asigure eficiența activității Consiliului. Prin urmare, Curtea a considerat că includerea în Constituție a unei prevederi care permite crearea unor organe specializate ale Consiliului nu produce vreo ingerință în valorile Constituției.

XIII. Cu privire la intrarea în vigoare a legii [articolul II alin. (1)]

Articolul II alin. (1) din proiectul de lege prevede că legea intră în vigoare la expirarea a șase luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Guvernul nu a motivat necesitatea amânării cu șase luni a intrării în vigoare a amendamentelor la Constituție.

Examinând acest aspect al sesizării, Curtea a observat că articolul 76 din Constituție, care stabilește condițiile de intrare în vigoare a legilor, prevede că legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. În baza acestui articol, Parlamentul deține o marjă de discreție în materia stabilirii termenului intrării în vigoare a legilor. Totuși, chiar și în acest domeniu, marja sa este delimitată. Astfel, la stabilirea momentului intrării în vigoare a legilor, legislatorul trebuie să aibă în vedere dacă prin amânarea efectelor legii sau prin retroactivitatea ei pot fi încălcate valorile constituționale.

În această cauză, Curtea a observat că termenul de șase luni pentru intrarea în vigoare a amendamentelor la Constituție ar putea fi necesar pentru armonizarea legilor organice cu amendamentele constituționale. Totuși, în vederea sporirii independenței puterii judecătorești, care este o valoare constituțională, Curtea a considerat că termenul de intrare în vigoare a legii de modificare a Constituției, stabilit de articolul II alin. (1), în partea ce ține de abrogarea termenului inițial de cinci ani de numire a judecătorilor (i.e. articolul 116 alin. (2) din proiectul de lege), ar putea fi redus.

XIV. Cu privire la situația judecătorilor cu termenul inițial de numire în funcție neexpirat [articolul II alin. (2)]

Articolul II alin. (2) din proiectul de lege prevede că judecătorii în privința cărora la data intrării în vigoare a acesteia nu a expirat termenul inițial de numire în funcția de judecător, prin efectul legii se consideră numiți până la atingerea plafonului de vârstă.

Curtea a reținut că aceste prevederi nu afectează în vreun fel valorile Constituției. Dimpotrivă, ea asigură o trecere, prin efectul legii, de la termenul inițial de numire în funcție neexpirat la numirea până la atingerea plafonului de vârstă, fără a fi necesară parcurgerea altor proceduri suplimentare de către judecătorii în discuție. În acest mod, judecătorii cu termenul inițial de numire în funcție neexpirat vor beneficia de stabilitatea mandatului lor imediat cu intrarea în vigoare a amendamentelor la Constituție.

XV. Cu privire la situația membrilor Consiliului Superior al Magistraturii [articolul II alin. (3)]

Articolul II alin. (3) din proiectul de lege prevede că membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rândul judecătorilor în funcție la data intrării în vigoare a legii își exercită mandatul până la expirarea termenului pentru care au fost aleși, cu excepția membrilor de drept și a profesorilor titulari al căror mandat încetează la data intrării în vigoare a legii. Profesorii titulari își exercită mandatul până la numirea noilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.

Cu privire la situația membrilor Consiliului din rândul judecătorilor, Curtea a constatat că aceștia nu vor fi afectați în vreun fel de intrarea în vigoare a amendamentelor la Constituție, ei urmând să-și exercite mandatul până la expirarea termenului pentru care au fost aleși. Așadar, acest amendament nu afectează durata mandatului membrilor judecători ai Consiliului, fapt care le face compatibile cu Constituția.

Cu privire la situația membrilor de drept ai Consiliului, Curtea a observat că, din momentul intrării în vigoare a amendamentelor la Constituție, mandatul lor va înceta prin efectul legii. Curtea a considerat că, în acest caz, încetarea, prin efectul legii, a mandatelor membrilor de drept ai Consiliului nu încalcă prevederile articolului 122 alin. (1) din Constituție, pentru că acest articol nu este aplicabil în privința lor. În primul rând, Constituția stabilește, la articolul 122 alin. (1), că doar membrii judecători şi membrii profesori titulari ai Consiliului sunt aleşi pentru o durată de patru ani, fără a face referire la membrii de drept. În al doilea rând, Procurorul General și Președintele Curții Supreme de Justiție beneficiază de securitatea mandatului sau în cazul ministrului justiției de privilegiile mandatului, garantate de prevederile legilor speciale care le reglementează activitatea, iar calitatea de membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii o dețin în virtutea obligațiilor funcționale, nu pentru că au fost aleși în această funcție.

Cu referire la situația membrilor Consiliului din rândul profesorilor titulari, Curtea a reținut că încetarea mandatului din momentul intrării în vigoare a proiectului de lege afectează securitatea mandatului membrilor în discuție, care au fost aleși în funcție pentru o durată de patru ani, așa cum prevede articolul 122 alin. (1) din Constituție. În primul rând, durata mandatului membrilor non-judecători ai Consiliului Superior al Magistraturii este reglementată în Constituție într-un mod strict. Acesta poate fi întrerupt doar în cazuri excepționale, expres prevăzute de lege. Nicio prevedere din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nu autorizează Parlamentul să înceteze mandatul membrilor Consiliului în contextul modificării condițiilor de alegere.

În al doilea rând, Curtea a reținut că la data la care au fost numiți, membrii non-judecători ai Consiliului Superior al Magistraturii au îndeplinit cerințele impuse de Constituție și de lege. Faptul că, în prezent, Guvernul propune modificarea condițiilor de alegere a candidaților la această funcție nu conduce în mod automat la ideea că membrii în exercițiu ai Consiliului, aleși din rândul non-judecătorilor, trebuie să fie demiși. Dacă s-ar admite o asemenea concluzie, ar rezulta că de fiecare dată când Parlamentul va introduce o nouă condiție pentru a candida la funcția de membru al Consiliului, actualii membri care nu ar corespunde noii condiții vor trebui înlocuiți, fapt care ar conduce la încălcarea principiului certitudinii juridice și ar afecta independența membrilor Consiliului.

XVI. Cu privire la numirea noilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii [articolul II alin. (4)]

Articolul II alin. (4) din proiectul de lege prevede că numirea noilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii în vederea suplinirii locurilor vacante survenite în condițiile alineatului (3) se desfășoară în conformitate cu prevederile legii.

Având în vedere cele menționate supra, Curtea a reținut că textul „survenite în condițiile alineatului (3)” de la articolul II alin. (4) este neconstituțional, întrucât contravine articolului 122 alin. (1) din Constituție.

XVI. Cu privire la numirea în baza noii legi a ex-membrilor Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor titulari [articolul II alin. (5)]

Articolul II alin. (5) din proiectul de lege prevede că dacă membri Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor titulari al căror mandat a încetat conform alineatului (3) vor fi numiți în condițiile legii, din mandatul de șase ani al acestora se reduce perioada în care și-au exercitat funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Având în vedere cele menționate supra, Curtea a reținut că articolul II alin. (5) din proiectul de lege contravine articolului 122 alin. (1) din Constituție, deoarece se află în conexiune cu măsura în discuție.

Hotărârea Curții:

Pornind de la argumentele invocate, Curtea a reținut că inițiativa de revizuire a Constituţiei Republicii Moldova a fost înaintată de Guvern cu încălcarea prevederilor articolelor 102 alin. (4) și 141 alin. (1) lit. c) din Constituție.

De asemenea, Curtea a notat că inițiativa de revizuire a Constituţiei Republicii Moldova corespunde limitelor temporale de revizuire stabilite de articolele 63 alin. (3) și 142 alin. (3) din Constituție.

Curtea a constatat că nu corespund limitelor materiale de revizuire a Constituției:

a) teza a doua din articolul 116 alin. (2) din proiectul de lege pentru modificarea Constituției care prevede că „Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de către Consiliul Superior al Magistraturii.” în măsura în care lipsește un mecanism care va exclude crearea unor blocaje instituționale în procedura de numire a judecătorilor, în situația în care Președintele Republicii refuză să numească judecătorul propus în mod repetat de către Consiliul Superior al Magistraturii;

b) textul „nu sunt afiliate politic” de la articolul 122 alin. (1) din proiectul de lege pentru modificarea Constituției;

c) alineatul (4) al articolului 122 din proiectul de lege pentru modificarea Constituției care prevede că „Dacă numirea candidaților care nu fac parte din rândul judecătorilor la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii în condițiile alineatului (3) a eșuat, procedura și condițiile de numirea a acestora sunt stabilite de lege.” în măsura în care mecanismul de evitare a blocajului numirii membrilor non-judecători ai Consiliului Superior al Magistraturii nu este reglementat în Constituție.

d) textul „și a profesorilor titulari” din teza întâia și teza a doua care prevede că „Profesorii titulari își exercită mandatul până la numirea noilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.” de la articolul II alin. (3) din proiectul de lege pentru modificarea Constituției;

e) textul „survenite în condițiile alineatului (3)” de la articolul II alin. (4) din proiectul de lege pentru modificarea Constituției; și

f) alineatul (5) al articolului II din proiectul de lege constituţională pentru modificarea și completarea Constituției.

Curtea a notat că proiectul de lege constituţională pentru modificarea și completarea Constituției nu respectă condițiile de revizuire a Constituției și nu poate fi înaintat spre examinare Parlamentului.

Acest Aviz este definitiv, nu poate fi supus niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.