Diferențele dintre detergentul lichid pentru rufe și cel pudră. Care are cele mai bune rezultate

Așa cum se întâmplă des, cunoașterea chimiei din spatele acestor produse te va ajuta să răspunzi la aceste întrebări.

Ingredientele active din ambele tipuri de detergent, pudră și lichid, sunt surfactanții, agenții tensioactivi, cunoscuți și sub denumirea de detergenți (de unde și numele produsului). Aceștia sunt de obicei molecule încărcate sau "ionice" care au două părți distincte. Una interacționează bine cu apa, iar cealaltă cu grăsimile.

Această proprietate utilă permite surfactanților să ridice grăsimile și murdăria de pe țesături și să le suspende în apă. De asemenea, surfactanții pot forma spumă.

Sărurile metalice dizolvate în apă pot reduce performanța surfactanților. Așa-numita apă dură conține multe săruri de calciu și magneziu, care pot forma cu ușurință reziduuri de săpun.

Detergenții moderni pentru rufe conțin de aceea fosfați, agenți de dedurizare și alte substanțe care "blochează" metalele, pentru a preveni formarea reziduurilor de săpun. Fosfații pot cauza înmulțirea algelor în mediile cu apă dulce, motiv pentru care formulele moderne de detergent conțin cantități mai mici de fosfați.

Multe produse conțin și agenți optici de albire. Acești compuși absorb lumina ultravioletă și emit lumină albastră, oferind efectul de "alb mai strălucitor" sau "culori mai vii".

Detergenții pentru rufe conțin de obicei și parfumuri. Acestea nu sunt esențiale pentru curățare, dar creează impresia de prospețime.

În final, unii detergenți conțin enzime.

Ce conține detergentul pudră?

Deși componentele care împiedică depunerile de săpun sunt cele mai importante, ele nu sunt și cele predominante în compoziție. Principalele ingrediente din pudre sunt sărurile (cum ar fi sulfatul de sodiu) care adaugă volum și împiedică aglomerarea pudrei.

O altă sare comună în detergenții pudră este carbonatul de sodiu, cunoscut și sub denumirea de sodă de rufe. Soda de rufe (o rudă chimică a bicarbonatului de sodiu) ajută la modificarea grăsimilor și murdăriei, astfel încât acestea să se dizolve în apă.

Pudrele de rufe conțin, de asemenea, frecvent agenți oxidanți, cum ar fi percarbonatul de sodiu. Aceasta este o combinație stabilă de sodă de rufe și peroxid de hidrogen. Un aditiv numit tetraacetiletilendiamină activează percarbonatul pentru a oferi un efect de albire ușoară.

Din punct de vedere chimic, pudrele au un avantaj – componentele lor pot fi formulate și amestecate, dar menținute separat într-o formă solidă. (În pudra de rufe se pot observa, de obicei, granule de tipuri diferite.)

Ingredientul principal din detergentul lichid este apa. Restul ingredientelor trebuie atent selectate pentru a fi stabile în sticlă și pentru a acționa împreună în timpul spălării.

Acestea includ ingrediente similare cu cele din pudre, cum ar fi săruri alcaline, agenți de blocare a metalelor, dedurizatori de apă și surfactanți.

Surfactanții din produsele lichide sunt adesea listați ca fiind "ionici" (încărcați) și "neionici" (neîncărcați). Surfactanții neionici pot fi lichizi în mod natural, ceea ce îi face improprii pentru formulele pudră. Acești surfactanți neionici sunt eficienți în suspendarea uleiurilor în apă și nu formează reziduuri de săpun.

Detergenții lichizi conțin, de asemenea, conservanți pentru a preveni dezvoltarea microbilor care ar putea compromite amestecul.

Există și implicații microbiene în interiorul mașinii de spălat. Produsele lichide nu pot conține peroxizi (agenți de albire ușoară) care se regăsesc în produsele pudră. Peroxizii omoară microbii. Absența peroxizilor în detergenții lichizi crește riscul formării de biofilme de mucegai în mașina de spălat și al transferului de bacterii între articolele de îmbrăcăminte.

Ca alternativă la peroxizi, detergenții lichizi conțin de obicei doar agenți optici de albire.

Lichidele au totuși un avantaj față de pudre – pot fi aplicate direct pe pete înainte de a pune articolul la spălat.

O altă versiune de detergent lichid este reprezentată de capsulele de detergent puternic concentrat. Colorate și asemănătoare dulciurilor, aceste produse s-au dovedit a fi periculoase pentru copiii mici și persoanele cu dificultăți cognitive.

Capsulele elimină și posibilitatea de a folosi mai puțin detergent dacă ai o încărcătură mai mică de rufe sau pur și simplu vrei să folosești mai puțin detergent în general.

Enzimele sunt proteine naturale incluse în produsele de spălat rufe pentru a elimina anumite pete. Din punct de vedere chimic, ele sunt catalizatori – substanțe care accelerează reacțiile chimice.

Enzimele sunt denumite după moleculele pe care le acționează, urmate de sufixul "-ază". De exemplu, lipaza descompune grăsimile (lipidele), proteaza descompune proteinele, în timp ce amilaza și mananazele descompun amidonul și zahărul.

Aceste enzime sunt derivate din organisme găsite în regiuni cu climă rece, ceea ce le permite să funcționeze la temperaturile scăzute ale apei de spălat.

Folosirea unui ciclu de spălare excesiv de fierbinte poate deteriora sau denatura structura enzimelor, împiedicându-le să ajute la curățarea hainelor. Gândește-te la albușul de ou care devine alb opac când este gătit – aceasta este denaturarea unei proteine.

Dacă detergentul tău conține enzime, temperatura de spălare nu trebuie să fie nici prea ridicată, nici prea scăzută. Ca ghid, testele standard de spălare folosesc temperaturi de 15–20°C.

Facem alegeri de consum ghidate de performanță, psihologie, cost, miros, considerații ecologice și conveniență.

Merită să experimentezi cu diverse produse pentru a găsi ce funcționează cel mai bine pentru tine și se potrivește nevoilor, bugetului casei și considerentelor ecologice, cum ar fi ambalajul reciclabil.

Poți spăla, de exemplu, la 20°C cu jumătate din doza recomandată de detergent pudră cu miros plăcut, ambalat în carton reciclabil, care conține o gamă largă de enzime și o sursă de peroxid activat.

Cunoscând puțină chimie, poți face mult pentru a-ți menține hainele curate.

Cu toate acestea, producătorii de detergent nu dezvăluie întotdeauna lista completă de ingrediente pe ambalajul produselor.

Dacă vrei mai multe informații despre ce conține produsul tău, trebuie să consulți site-ul produsului. Poți afla mai multe și din documentele numite fișe cu date de securitate (SDS). Fiecare produs care conține substanțe chimice potențial periculoase trebuie să aibă o astfel de fișă, scrie theconversation.com.