Campania NAȚIONALULUI // Povestea celor trei fraţi

Mail: info@ziarulnational.md

Moș Crăciun există și trebuie să se convingă de asta Sășuca, Andrei și Ilie!

MOȘ CRĂCIUN NU A TRECUT NICIODATĂ PE LA EI

Lipsuri // Cei trei frățiori prind șoarecii din casă, se roagă pentru sănătatea mamei lor și au o singură dorință: Moș Crăciun să le dăruiască o văcuță

Nu se plâng de nimic și se țin grămăjoară, susținându-se unii pe alții. Educația pe care o au, cumsecădenia și credința lor merg braț la braț cu sărăcia lucie în care cresc. Mama, grav bolnavă, și bunica de 71 de ani fac tot posibilul ca micuții să se simtă în siguranță și să aibă în fiecare zi pe masă măcar… mazăre. Fiindcă, așa cum la cel sărac nici boii nu trag, le-a ars casa. Acum au una mai mică, dar îngrijită. Fiecare are câte un îngeraș al său pe care îl ia în mâini și se roagă pentru sănătatea mamei. Nu-și doresc computere, elicoptere cu telecomandă sau alte asemenea lucruri. Dacă s-ar putea, ar vrea doar o văcuță pe care să o pască și care să le dea lapte. Este povestea a trei frățiori din satul Fântânița, raionul Drochia.

Ungherașul cu iconițe

O cărărușă îngustă înconjurată de salcâmii din satul Fântânița te duce la căsuța din marginea satului. Lângă portița joasă de lemn, prinsă cu o sârmă de aluminiu, ne așteptau deja cei trei băieței ai doamnei Mariana. „Sășuca. Am patru anișori”, ni se prezintă zglobiu mezinul. Andrieș are șapte și Ilieș - 12 ani. Am intrat în casă, iar ochișorii lor sclipeau de fericire că cineva le-a venit în ospeție. Cu pantalonași scurți, puloverașe largi și ciorapi subțiri, micuții nici nu simțeau frigul din camera bunicii. O încăpere îngustă cu trei paturi, o masă și o sobă. Acolo e și bucătăria, și baia, și dormitorul lor. Într-un ungher stau aranjate frumos mai multe iconițe. Candela arde tot timpul. „Acesta este îngerașul meu, iar acesta al meu. Și eu am îngeraș”, ne arată mândri copiii. Mama copiilor are 35 de ani și suferă de epilepsie. Recent, a suportat o operație pe creier și a obținut gradul II de invaliditate. Se întrețin din indemnizații și din pensia bunicii. Bătrâna are 71 de ani, dar lucrează cu ziua prin sat, doar pentru a-și crește nepoții.

Hăinuțe ponosite

Sășuca este cel mai energic dintre băieței. Cântă, spune povești și vorbește cu toată lumea. Avea hăinuțele de pe el ponosite, nu purta chiloței și maiou. Ne-a spus că nu îi este frig, dar strănuta și avea mânuțele reci. Andrieș e mai retras, s-a așezat lângă bunica, iar Ilieș stătea în apropierea mamei. Frații mai mari merg la școală, Sășuca - la grădiniță. Copiii adoră să deseneze și să scrie, dar mama nu prea are bani pentru a le procura rechizitele necesare. Femeia achită toate taxele școlare și nu cere bani de la nimeni. Copiii sunt scutiți de cheltuieli doar la cantina școlii.

Credința le dă puteri

În familia doamnei Mariana toți merg la biserică. Femeia spune că rugăciunile o ajută să treacă peste toate necazurile. Are peste 100 de iconițe și îi place să le ofere cadou. Copiii sunt educați și muncitori, niciodată nu ies din cuvântul mamei și al bunicii. Fiecare știe poezii și rugăciuni. Sășuca s-a repezit să ne sărute mâna, după ce l-am servit cu dulciuri. Nu putea să înțeleagă de ce nu i-am permis. „Mulțumesc, mulțumesc, sunt așa de fericit! Eu am văzut numai la televizor portocale”, zâmbea încântat micuțul. Undeva, pe la cineva, că acasă nu au televizor și nici măcar frigider. Cei trei frați își iubesc foarte mult mama și sunt ajutorul de preț al bunicii. Atunci când s-a întors de la operație, femeia continua tratamentul la domiciliu. Medicul nu putea veni zilnic, iar de cele mai multe ori, Sășuca și Andrei erau cei care îi îngrijeau rănile și îi vegheau somnul.

Le-a ars casa

„În fiecare an le sărbătoresc zilele de naștere, dar atunci când am fost bolnavă, nu mi-au ajuns bani. Anul trecut, Andrei și Ilie au mers cu colindul, iar banii adunați i-au adus la mine și mi-au zis că sunt pentru medicamente. Stăteau doar lângă mine și se rugau să mă fac bine. Orice s-ar întâmpla, nu îmi voi lăsa niciodată copilașii”, ne spune femeia cu lacrimi în ochi. Mama se gândește ce cadou să-i pregătească mezinului, care împlinește cinci anișori peste câteva zile, pe 21 decembrie.

După ce a decis să aibă singură grijă de copii, Mariana și-a luat micuții și s-a întors în casa mamei. Bătrâna locuia singură într-o casă mare de la marginea satului. Cu trei ani în urmă, din cauza temperaturii din sobă, podul casei a luat foc. Chiar dacă vecinii au sărit în ajutor, flăcările au mistuit tot. „Era prin februarie, țin minte și acum. Am simțit o căldură puternică în casă, iar când am urcat în pod, am zărit flăcările. Vecinii s-au chinuit timp de două ore să oprească focul, dar oricum a ars tot. Peste noapte am rămas pe drumuri, cu mama și cei trei copii. Am mers la sora mea, dar cât puteam să stau pe capul ei?”, își amintește mama băiețeilor.

Între pereți arși și hrană de la vecini

După incendiu, doamna Mariana a stat timp de o lună la sora ei, apoi a decis să se întoarcă acasă. Cu pereții negri, miros de fum și podul care abia se ținea, în casa lor era imposibil de trăit. „Mă uitam seara spre pod și îmi părea că acuși va cădea. Am stat acolo două luni. Vecinii și rudele ne aduceau mâncare și sticle cu apă fierbinte, le puneam lângă noi și ne încălzeam. Apoi, când s-a mai împrimăvărat afară, au venit primarul, asistentul social și ne-au oferit niște bani. Am mai împrumutat, ne-au ajutat foarte mult rudele și ne-am cumpărat căsuța aceasta de aici. E cu două odăi, una mamei și una mie cu copiii. E mică, dar ne descurcăm”, zâmbește femeia.

Casă nouă, șoareci pe lângă patul copiilor

Casa nouă a fost mare bucurie pentru copii. Chiar dacă este veche, femeile au reparat-o cât au putut și i-au redat un aspect plăcut. Vara trecută au avut câteva găini, dar le-au tăiat, pentru că au năvălit șobolanii. „Mare necaz. A trebuit să tai toate găinile. Nu știu de unde au apărut șobolanii, dar erau mulți acolo în coteț. O perioadă intrau și în casă, copiii se speriau. De câteva ori, șoarecii mergeau pe pat pe lângă noi. Îi dădeam jos, apoi am adus o pisică și am scăpat de ei. Cred însă că și acum mai sunt”, zice femeia. „Eu, dacă văd un șoricel, iau fărașul, îi dau cu el în cap și gata”, ne demonstrează Sășuca cum se apără de șoricei.

Mănâncă mazăre în fiecare zi

Mama copiilor spală hainele cu mâna și gătește mâncare la plita din sobă. Ilieș taie lemne și aduce vreascuri. Lucrează mult și merge la deal de la vârsta de cinci ani. Nu au frigider, televizor și nici mașină de spălat. Acum nu mai au nici păsări în coteț. Se hrănesc doar din ceea ce mai cumpără din puținii bani pe care îi au. „Mie îmi place mazărea, că mănânc în fiecare zi”, spune zâmbind Sășuca. Întrebați ce vor de la Moș Crăciun, micuții ne-au spus ferm că vor o văcuță, să o crească și să le dea lapte. „Vreau să vină Crăciunul, să mergem cu colinda. Anul trecut nu a fost Moș Crăciun, dar anul acesta, dacă va veni, vrem să ne aducă o văcuță. Să avem văcuța noastră, să mergem la păscut, să ne dea lapte. Mie îmi place laptele fiert. Vrem și televizor, dar mai întâi văcuță”, ni se destăinuiește Ilie. Andrieș își dorește și o mașinuță mare cu care să se joace. Copilul vrea să devină pompier. Cel mic, însă, își dorește să fie polițist și „un om bun”.

Bătăile soțului au îmbolnăvit-o

Boală // Femeia vrea să se facă bine, ca să poată avea grijă de copii ca să nu ajungă pe drumuri

Doamna Mariana avea 23 de ani când s-a căsătorit prima dată. S-au luat din dragoste și s-au mutat în casa părinților lui. Femeia a născut primul copil, iar după trei ani de căsnicie, soțul a căzut în patima beției. Își alunga nevasta de acasă, apoi o ajungea din urmă și o bătea până aceasta nu se mai putea ridica de jos. „Eu stăteam cu el de dragul soacrei, îngrijeam de ea. După ce a murit, am plecat cu totul de acolo. M-am recăsătorit, cu al doilea soț am trăit foarte puțin, pentru că la fel mă lovea. Am născut un băiețel de la el, apoi l-am lepădat și m-am împăcat cu primul soț, pentru că mă căuta și își dorea să fie lângă copil. Am mai născut un băiețel de la primul soț. Parcă era totul bine, dar am terminat tot când a început să aducă femei străine în casă, iar pe mine și pe copii ne alunga afară. Ploua, ningea, noi umblam pe drumuri, în hăinuțele cu care eram în casă. Tare mult au suferit copiii”, oftează femeia.

Criza de epilepsie

Din cauza loviturilor la cap, femeia a început să simtă dureri puternice. Anul trecut a fost diagnosticată cu epilepsie, iar în aprilie curent a suferit o intervenție chirurgicală. A avut o tumoare pe creier, care i-a fost înlăturată, durerile însă au revenit. „Am mers la operație și parcă e mai bine. Mi-au spus că a fost afectată vena centrală. Am crize, uneori mă enervez tare. În aceste momente, mă strădui să nu fiu în preajma copiilor. De ceva timp, simt că mi se deformează gura. Am mers la control, am urmat tratament și parcă se dădea la loc, dar iar se mișcă. De câteva ori am pierdut controlul mâinilor și al picioarelor. Mergeam pe drum și deodată am căzut jos, nu mă puteam mișca deloc. Noroc că era cu mine Ilie și a chemat repede pe cineva din mahala. M-au dus la spital și într-o săptămână mi-am revenit”, oftează femeia în timp ce își privește copiii cum se joacă.

Tatăl își bătea și copiii și îi alunga afară

După ce s-a împăcat a doua oară cu primul bărbat, copiii au fost cei care au suferit cel mai mult. Deseori se întâmpla să stea ore în șir cu piciorușele goale prin zăpadă. Erau loviți și batjocoriți, nu se mai terminau lacrimile din ochii lor. Mama a vrut să le ofere o familie completă, să știe și ei ce înseamnă dragostea de tată. Bărbatul, însă, avea alte planuri. „Înduram toate bătăile și strigătele. Credeam că se va schimba și va fi un tată bun pentru copii, dar când am văzut că, într-o seară, și-a adus o femeie din sat și ne-a alungat afară de dragul ei, nu am mai rezistat. De atunci, nu ne-am mai văzut. Copiii nu pomenesc nimic de el și nu spun că vor să-l vadă. Au suferit mult din cauza lui”, povestește femeia.

Sprijinul autorităților

Asistentul social din localitate, Elena Vataman, spune că primăria îi sprijină și îi ajută frecvent. „Li s-au acordat mai multe ajutoare sociale, atât din localitate, cât și de la Centrul CCF Moldova. Am mai discutat cu domnul primar, pentru că mai au nevoie de bani. Sunt o familie care lucrează foarte mult și nu au probleme cu nimeni. Mama e bolnavă, dar din pensia bunicii nu se pot întreține. Eu voi face tot posibilul ca măcar cel mic să meargă gratis la grădiniță”, ne spune asistentul social.