A colorat drumul de-acasă - acasă

Artistul // A plecat din Basarabia când a simțit că viitorul acesteia este în pericol și încearcă de peste Prut să „coloreze” viața de aici

Toate podurile peste Prut, care s-au deschis după căderea Cordonului Roșu, sunt, după unii, rezultatul unei întâmplări, după alții - o reflectare simbolică a unor realități. Basarabeanul Arcadie Răileanu n-a aderat la niciun curent politic, rămânând în afara oricărei ideologii. El își apără propria independență creatoare și libertatea de artist.

Relația lui cu arta n-a fost o întâmplare, ci un destin. Retras în atelierul său de creație, fie la Dondușeni, fie, mai târziu, la Piatra Neamț, „artistul arcadic” are cea mai mare plăcere să facă mii de schițe după natură, pe ascuns, care să fie descoperite, ca din întâmplare, drept opere de artă veritabilă.

Cel mai fericit vis în culori

Arcadie Răileanu a fost și rămâne un visător conștient, care-și păstrează zestrea viselor în culori, pentru a le așterne pe pânză sau pe hârtie cu credință și încredere în sine, cu viziune, muncă asiduă, determinare, dăruire și credință. În tandem cu Grigore Vieru, care a visat, viața întreagă, să treacă Prutul cu toți scriitorii de la Chișinău, bunii săi amici, Arcadie a ajuns la Piatra Neamț, unde și-a văzut împlinit cel mai frumos vis din viața sa.

Revederea Patriei i-a dat curajul să picteze cosmogonia acestui vis. Tablourile lui sunt o poezie a miturilor cosmogonice de natură statică și îl definesc ca pe un autentic creator de stil. „Arcadie Răileanu oferă publicului o probă a adaptării sale la spațiul nemțean, culoarea sa înviorează, realmente, peisajul. Cred că după Iulia Hălăucescu nimeni nu a vorbit pe limba acuarelei așa cum o face dânsul…”, este „nota” dată de Adrian Alui Gheorghe, coordonatorul vieții culturale din arealul nemțean, scriitor tradus în mai multe limbi, acum director al Bibliotecii județene „G. T. Kirileanu”.

Printre cei mai reprezentativi pictori români

Artistul Răileanu a debutat la Dondușeni. S-au scurs de atunci mai bine de 37 de ani. Pe timpuri, a fost mentorul școlii de pictură, statornicită în cel mai frumos parc natural din Basarabia, cel de la Țaul. Se consideră discipolul lui Mihail Grecu, alături de colegul său, Andrei Sârbu. Cel care i-a blagoslovit truda de pictor a fost regretatul Andrei Vartic. Alt publicist, care l-a scos „din umbră” pe originalul și promițătorul acuarelist de la Dondușeni, a fost Mihai Poiată cu subtila sa recenzie din revista „Basarabia”.

Astăzi, la vârsta pensionării, Arcadie cupajează cu succes toate școlile posibile. La diferite expoziții și vernisaje, Arcadie și-a expus creația alături de pânzele artiștilor consacrați, de pe ambele maluri de Prut, de Dunăre și de alte fluvii europene. I-au reușit multe, altfel nu s-ar fi înscris printre cei mai reprezentativi pictori români, împărțiți, deocamdată, în două Uniuni de creație, ca două surori siameze.

Un artist cu noblețe rustică

Dacă Arcadie Răileanu încă nu și-a expus public autoportretul la care, cu siguranță, mai lucrează, încerc să i-l schițez eu prin cuvinte. Are ceva în el din cumințenia și blândețea lui Nicolae Labiș. El n-a devenit sclavul propriului succes. Am mai observat la el alt amănunt, care, după mine, ține de noblețe: Arcadie ridică doar sprânceana, atunci când alții ridică vocea. Un gest pentru care este îndrăgit și de discipoli, și de colegi.

Intrând în biblioteca județeană din Piatra, am descoperit pe hol o expoziție de pictură. De la distanță, aș fi jurat că tablourile îi aparțin lui Răileanu. Când colo, erau semnate de elevii săi: Sabina Popovici și Florin Daniel Chelariu. O dovadă în plus a valorii sale nu sunt doar locurile de frunte la concursuri de creație pe țară, diplomele și alte mențiuni, ci faptul că a creat la Piatra Neamț o școală populară de pictură, cu un stil autentic.

Dascăl exigent, fără a fi infatuat

Nu doar autoritățile municipiului au descoperit în pictorul Răileanu un profesor talentat. Părinții îi încredințează copiii, pentru că este un dascăl exigent, fără a fi sever sau infatuat. Discreția, care ține și ea de noblețea sa rustică, l-a făcut cumpătat în purtare și în pretenții, dar pretențios, când e vorba de veșmântul coloristic al tablourilor din natură. Așa se prezintă și pictura lui: depășește imaginea pur arhitectonică, liniile geometrice, desenul liniar, dar nu depășește proporțiile de realitate naturală.

Pentru acuarelist (arhitect de specialitate) pictura este singura rațiune de existență și de realizare prin muncă până la epuizare. Modestia nu i-a permis niciodată lui Răileanu să facă caz de public cu problemele sale de supraviețuire. În concepția sa, cel mai bogat om este acela care are cele mai ieftine plăceri. Dar, după lungile sale dispariții din societate, în căutarea comorilor „ieftine”, pietrenii se trezesc cu nestemate „arcadice” descoperite în bogăția naturii. Edilii orașului pleacă spre instanțele superioare din București cu tablourile lui Răileanu, drept o prestigioasă carte de vizită a localității.

„Acasa noastră românească”

Cu sprijinul logistic și profesional al lui Arcadie, am organizat la Piatra Neamț un festival-concurs cu genericul „Arta ne unește”, la care au fost invitați pictori consacrați, artiști foto și scriitori din Basarabia și Nordul Bucovinei de talia lui Mihai Cimpoi sau Vasile Tărâțeanu. Pânzele lui Răileanu, însă, au creat o dilemă la repartizarea premiilor. Când a fost întrebat pe care Moldovă o reprezintă, de Est sau de Vest, replica pe care a dat-o Arcadie a fost una profetică: tablourile mele înfățișează „acasa noastră românească”.

Nenumărate alte activități de suflet și de românism, care au avut loc mai în toate orașele țării, au pregătit teren pentru recentul miting unionist de la Chișinău, organizat de tânăra generație de pe ambele maluri, cât și premisele (re)Unirii, care vor fi proclamate la Marea Adunare Națională din 5 iulie curent.

„Aș fi rămas…”

Arcadie Răileanu privește această trezire ca pe un mister mult așteptat, cu ochii sufletului de artist.

Cadrul natural din picturile sale, care încorporează orașul Piatra în rama crestelor muntoase, l-a ajutat să treacă, în creația sa, de la dinamic la static, schimbând ritmul nebunesc al vieții de zi cu zi pe curgerea domoală a culorilor. Artistul nu se mai precipită, ca pe vremurile de tristă pomină. La întrebarea cum vede viitorul Basarabiei, mi-a răspuns, cu o umbră de tristețe în suflet: „Dacă-l vedeam, aș fi rămas acolo”.

Nu-i greu de înțeles ce dorește să vadă artistul la vatră: ființa creatoare și consumatoare de cultură prin excelență. „Acasa” românului basarabean este acolo unde s-a afirmat și este util. Arcadie Răileanu va rămâne pentru tot restul vieții la „Fereastra în timp” pentru a contempla peisajul și compatrioții de pe raza Bistriței și a Ceahlăului.

Pictură, pe ambele maluri ale Prutului

Născut în anul 1950 în R. Moldova, pictorul Arcadie Răileanu a urmat Școala de arte plastice „A.V. Șciusev” din Chișinău studiind desenul, pictura, compoziția, istoria artelor, sculptura.

Din anul 1968 urmează cursurile Facultății de Arhitectură a Institutului Politehnic din Chișinău, după care, între anii 1973-1975, efectuează stagiul militar la Sankt Petersburg, ocazie cu care are posibilitatea să studieze arta modernă la Muzeul Ermitaj. În anul 1978 devine arhitect principal al raionului Florești, iar trei ani mai târziu se stabilește în orașul Dondușeni și este numit director al Școlii de arte plastice pentru copii din localitate.

Din anul 1987, Arcadie Răileanu devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din R. Moldova. A mers în Romania în anul 1989 și s-a stabilit la Piatra Neamț. În anul 2004 devine membru al UAP din Romania unde are o intensă activitate expozițională. De-a lungul carierei sale, a participat la numeroase expoziții de grup, la Tighina, Chișinău, Moscova, Călimănești, Râmnicu Vâlcea, Timișoara și Piatra Neamț.