Timpul papagalilor

Punct de sprijin

Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, Victor Micu, a adresat o scrisoare deschisă către ambasadorul SUA în Republica Moldova, James D. Petitt, și șefului Delegației UE, Pirkka Tapiola.

Este al doilea caz din ultima vreme, când gașca judecătorilor sfidează nu doar diplomații partenerilor principali ai R. Moldova, dar și elementarul bun-simț. Anterior, și Ion Druță, președintele Asociației Judecătorilor din Moldova, îl critica pe ambasadorul Tapiola, învinuindu-l de imixtiune în efectuarea justiției (sic!).

Prima scrisoare apare după nemulțumirea expusă de dl Tapiola în cazul primarului de Taraclia, care a fost demis(!) pentru o pretinsă defrișare ilegală de pomi din fața primăriei. Deci, nu amendat eventual, dar demis, deși a câștigat alegerile cu 71% din voturi. Ambasadorul european a calificat procesul ca având o tentă vădit politică. Ulterior, primarul a explicat că a fost demis pentru că n-a dorit să se înregimenteze în gașca pedistă. O situație clară și evidentă pentru toți, cu excepția lui Druță.

A doua scrisoare apare după ce ambasadorii UE și SUA au considerat sancționarea judecătoarei Manole drept presiune politică asupra independenței justiției. S-au dat și explicațiile de rigoare. Iarăși, clare pentru toată lumea normală. Nu și pentru majoritatea papagalilor din CSM (trei voturi totuși au fost contra, ceea ce înseamnă că încă nu totul e pierdut). Dar rezultatul e trist – dosar penal deschis pe numele judecătoarei care a avut curajul să ia o altă decizie, decât cea previzibilă și așteptată de gașcă și beneficiar. Pentru că a avut curajul să ia o decizie în cadrul unei legi tâmpite (cum numai la noi e posibil). Un semnal clar trimis corporației – toți încolonați și în poziție de drepți. Ordonați, șefu’! Iar cine crede că poate fi neînregimentat – iată rezultatul!

Deci, să fie clar pentru toată lumea - niciun judecător din CSJ, CSM (de CEC tac în general - era în atribuția lui directă să ceară Parlamentului modificarea legii tâmpite, de papagalii din Parlament tot nu mai are rost să vorbim, pentru că ei trebuiau să modifice legislația încă în 2003) n-a văzut nicio contradicție în art. 141 al Constituției în care scrie că 2x2=5, adică 200 000 = 360 000. Ba chiar au insistat că aceasta este corect! O singură judecătoare a pus la îndoială acest lucru și... i s-a deschis dosar penal! La cererea procurorului general interimar, care n-are altă treabă decât să reacționeze la solicitarea la țanc a CEC (care e direct responsabilă de această harababură legislativă, dar schimbă macazul spre altcineva).

Și dacă mâine ne vor zice că R. Moldova nu e centrul Europei, fapt confirmat încă de Vasile Pavlovici, dar e centrul Universului?! Iar cine-i centrul Moldovei știm deja...

Scrisoarea a treia este explicația procurorului Harunjen. Există o bănu­ială că a exis­tat ceva la mij­loc, iar hotă­rârea a fost adop­tată cu rea-credinţă, zice acesta. Să înțelegem că acest CEVA n-a existat și nici REA-CREDINȚĂ n-a fost nici atunci când judecătorii într-o veselie trimiteau acțiunile băncilor în țările calde, nici când au spălat $ 18 miliarde (rușii zic că 46 și că în 2015 au mai trecut pe aici $ 10 miliarde!). Nicio bănuială? Rezonabilă? Dar unde-i dosarul miliardului furat? Nu-i! Avem un inculpat și un episod minuscul, învinuit de cu totul altceva. Și o madamă, tot din specia papagalilor, care ne zice că procesul trebuie să fie închis. De ce? Ca să nu aflăm cine a furat cu adevărat miliardul? Oricum vom afla…

Ei, bine. Doi diplomați ai principalilor parteneri ai R. Moldova ne zic că lucrurile în justiție merg prost sau deloc. De unde ei știu asta? Ei știu cum funcționează justiția în țările normale, respectiv vor să funcționeze tot așa și la noi. Ei știu că TOATE ratingurile internaționale plasează R. Moldova PE ULTIMUL LOC la capitolul justiție. Ei știu că justiția are cea mai mică încredere la populația R. Moldova, fapt confirmat de sondaje. Deci, știu toți. Și doar papagalii nu știu. Ei scriu scrisori obraznice. Cu această ocazie am aflat că papagalii autohtoni nu doar vorbesc (de fapt, repetă ce li se spune), dar și scriu (dar poate nu, știința încă nu poate confirma acest fapt, unii zic că se scriu în altă parte). În scrisorile pe care pretind că le-au scris, ei îi învinuiesc pe diplomați de imixtiune în ceea ce ei numesc justiție, dar ea numai justiție nu este. Și de ce ar trebui să credem o gașcă de papagali că ar avea dreptate, dacă noi toți știm că este exact invers?

Diplomații au voie să pună nu doar întrebări, dar și note. De ce? Pentru că ei achită ceea ce papagalii ne zic că ar fi reformă. Adică, majorarea salariilor, schimbarea uniformei, construcția unui bloc nou și… fentarea sistemului de repartizare aleatorie a dosarelor. Ei sunt în drept să ceară altceva, pentru că banii sunt ai lor. Culmea obrăzniciei e să le zici că fac imixtiuni. Să le sugerezi că - voi mai dați bani, iar noi singuri ne pricepem mai bine ce-i aia reformă, e o porcărie curată. Poate întoarceți banii? Atunci faceți cum vreți.