Poveste de Crăciun sau de ce președintele trebuie ales de popor?

Punct de sprijin

Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, convoacă astăzi, 27 ianuarie, patru fracţiuni parlamentare în vederea desemnării unui candidat pentru funcţia de prim-ministru.

Președintele se va întâlni cu fracţiunile PLDM, PDM, PCRM şi PL. Prima consultare va avea loc la ora 14.15 cu deputaţii PLDM. Cu deputaţii PDM, Nicolae Timofti se va întruni la ora 15.00, cu fracţiunea parlamentară a PCRM - la ora 15.45 şi cu parlamentarii PL - la ora 16.30. Anterior, pe 13 ianuarie, acesta s-a întâlnit cu fracțiunea PSRM. Interesant grafic, nu-i așa? Dacă e să ne mai amintim că, pe 4 decembrie, PLDM, PD și PL au anunțat despre crearea majorității parlamentare proeuropene.

Acum, când avem deja formată Alianța pentru o Moldovă Europeană, formată doar din PLDM și PD, fără PL și cu susținerea PCRM, putem doar să ne imaginăm ce putea să se întâmple dacă președintele iniția consultările pe 5 decembrie. Poate se ajungea la o altă formulă de guvernare, o AIE-3, dacă tot a fost anunțată. Poate nu se ajungea la un Guvern minoritar (cu toate riscurile aferente), care încă mai trebuie votat. Poate…

Ce folos din toate aceste întrebări, dacă șansele au fost ratate? Dacă președintele a preferat să stea deoparte și să lase liderii a trei partide proeuropene să ne demonstreze (a câta oară!) că nu se pot înțelege! Nu voi intra în dezbateri pe care subiect nu s-au înțeles. Nu e procurorul european (care inițial n-a fost european) cu siguranță. Fiecare oricum va insista pe versiunea proprie a cauzelor - de ce nu s-au înțeles. Și noi am fi naivi să-i credem, pentru că ei sunt politicieni. Nu mai contează. Important e altceva. Chiar a trebuit să așteptăm tocmai 50 de zile ca să înțelegem asta? Dacă îi convoca Timofti pe 5 decembrie și era clar că nu se vor înțelege, nu pierdeam atâta amar de timp.

De speranțe investite nici nu mai zic. N-are rost. E ca și cum ai veni de la piață și vezi că ai dat banul, dar ai adus acasă cu totul altceva decât ți-a arătat vânzătorul. Te enervezi, dar e târziu. Înțelegi că în politică (mai ales în alegeri) este exact ca la piață - ți se arată o marfă bună, dar cumperi până la urmă una proastă. Și că singur de fapt ești de vină, dar nu vânzătorul. Pentru că așa e meseria lui, iar tu nu ai căscat ochii când a trebuit…

Sau poate se întâmpla exact invers. Președintele îi așeza la o masă și le povestea despre speranțele investite, rostul alegerilor din 30 noiembrie, situația din Ucraina, despre interesele oamenilor și ale țării. Apoi, îi încuia în reședința sa și le promitea să-i descuie când va ieși fumul alb. Vă închipuiți ce altfel de Crăciun era să întâlnim? Cu alianță și Guvern.

Dar asta putea să se întâmple nu doar într-o poveste de Crăciun, ci și atunci când președintele ar fi ales de popor, ar avea mai multe voturi în spate decât oricare din cei trei și nu ar fi doar o figură de compromis care a fost ales ca să nu se bage nicăieri. Să mai zic că încă mulți ani înainte vom avea guvernări de coaliție, iar la anul va trebui să alegem președintele?