Noi ce alegem?

Punct de sprijin

Clasificările, construcțiile teoretice în general, ne ajută să înțelegem fenomenele. Naturale, sociale sau politice. Care de regulă sunt mult mai complexe. Dar această simplificare este absolut necesară. Altfel, dacă ținem cont de toate detaliile, inclusiv cele nesemnificative, riscăm să ne înglodăm și să nu mai înțelegem nimic. Dictonul autohton urbanizat – viața bate filmul, confirmă acest lucru. Cel original e și mai sugestiv – practica… bate gramatica. Tot viața ne propune și rezolvarea acestei necorespondențe. În timp, teoria evoluează, unele teorii sunt substituite de altele, mai noi, care corespund mai mult realității.

Ciocnirea Civilizațiilor lui Huntington împarte lumea în șapte civilizații. Noi facem parte, conform clasificării propuse de autor, din Civilizația Ortodoxă, al cărei lider este Rusia. Cum ziceam mai sus, teoriile mai greșesc. România și Bulgaria, care tot făceau parte din Civilizația Ortodoxă, au ales să facă parte din cea Occidentală, aderând la UE și NATO. Totuși, trebuie să avem în vedere că lucrarea a fost scrisă la începutul anilor 1990 și, la acel timp, autorul avea dreptate. Dar realitatea între timp s-a schimbat. Apropo, avem și exemplul invers. Grecia, conform autorului, tot e din cea Ortodoxă. Până nu demult parcă era totuși țară Occidentală. Acum iată că nu mai suntem atât de siguri.

Dar despre noi voiam să vorbesc. Despre noi și ucraineni. Ceea ce se întâmplă acum în Ucraina este un război între civilizații. Dacă Rusia duce un război nedeclarat, iar liderul acesteia consideră destrămarea URSS drept cea mai mare tragedie a secolului XX, atunci Ucraina a mai făcut un pas pentru a alege Civilizația Occidentală. Iar această alegere presupune ruperea de la cea Ortodoxă, adică de Rusia. Rada ucraineană a adoptat o serie de legi care vizează desovietizarea. Deputații ucraineni au egalat comunismul cu nazismul și au introdus pedepse pentru interpretarea imnului sovietic (a cărui melodie este identică cu a celui al Rusiei). Mai mult, biserica ucraineană, care se considera până nu demult drept pilon al Civilizației Ortodoxe, s-a întors cu fața spre Vest. Fostul reprezentant al Moscovei Filaret a blagoslovit Euromaidanul și războiul contra Kremlinului.

Adică, chiar dacă și întârzie cu vreo 25 de ani, Ucraina merge pe calea Poloniei, Cehiei și a Țărilor Baltice. Adică, renunță la comunism, socialism și sovietism. Nu va fi deloc ușor. Chit că Huntington a numit Ucraina țară sfâșiată. Și aici probabil iarăși a avut dreptate. Partea de est deja este controlată de Rusia. Războiul poate reizbucni oricând. Dar nimic n-a consolidat atât de mult națiunea ucraineană ca invazia rușilor. Care-i acuză pe ucraineni de fascism și de rescrierea istoriei. De ce de rescriere? E scriere. Cine a zis că istoria sovietică e cea adevărată? Rușii, dacă vor să rămână doar cu victoria din 1945, n-au decât s-o facă. Ucrainenii au ales altă cale, altă civilizație și altă istorie. Și au tot dreptul la aceasta.

Întrebarea este: noi ce alegem? Vorbim una, fumăm alta. Mergem în Europa cu apucături asiatice. Ba mai trecem și prin Turkmenistan. Să învățăm ce? La furat ne pricepem, la economie nu. Declarăm că luptăm contra corupției, dar de fapt îi învidiem și îi admirăm pe cei corupți. Zicem – bine că poate. Și apelăm singuri cu prima ocazie la cumetri. Cu tradiții seculare de fanariotism care ne-a intrat în codul genetic, de ce ne-ar mira comportamentul guvernanților? Sunt expresia fidelă a noastră.

Stăm permanent cu fundul în două luntri și ne temem să facem alegerea. Până vor veni alții și vor alege în locul nostru. Și ne vor duce în altă parte. Și atunci Huntington iarăși va avea dreptate. Dar noi? Nu. Pentru că n-am ales…