Negocieri. Partea a doua. Prestissimo

A mai trecut o săptămână. De negocieri fără rezultat.

După ce am văzut declarațiile mai optimiste ale liberalilor, care s-au înmuiat imediat după alegeri (ceea ce e un lucru normal – până la alegeri, declarațiile sunt electorale, iar după alegeri devin mai pragmatice), am avut impresia că se poate trece la faza decisivă a formării coaliției majoritare. Iată că nu se întâmplă. După ce au epuizat marja de o săptămână pentru a se consulta cu Biroul politic și Consiliul național, liberalii intră pe al doilea cerc. Au anunțat că totul va decide Biroul politic. Ceea ce lasă loc pentru manevre.

Este parțial de înțeles acest comportament al PL. Care a fost la guvernare, apoi n-a participat și acum vrea să revină. Și să profite la maximum din considerentul că fără el nu se poate. Dar nu poate fi agreată abordarea precum că am avea timp suficient. Pentru negocieri negrabnice, mutări poziționale etc. Pentru tot felul de jocuri – cere mai mult ca să obții cât vrei. Timp nu-i deloc, am spus-o în repetate rânduri. Dacă nu ieșim cu un Guvern învestit la sfârșit de lună, va fi rău de tot. De aceea, știrea despre crearea grupului de lucru este nulă. A fost și data trecută. Acest grup pur și simplu n-are ce face acum. Mai întâi, liderii politici trebuie să convină de principiu asupra unui acord, iar acesta se poate scrie și într-o noapte. Pentru asta, liberalii trebuie să spună clar la care ministere pretind. Ei știu care, noi știm care. De ce n-ar spune-o direct? PD și PLDM n-au altă soluție decât să le cedeze. Mai e și problema prim-ministrului, care depinde de PLDM. Asta se rezolvă relativ ușor – fie înaintează propria candidatură, fie convine cu PD rocada cu funcția de spicher.

Și aici ne apropiem de cea mai mare problemă. Președintele. Deși va trebui ales doar în anul viitor, cu siguranță va fi pus în discuție. Dacă liberalii vor insista pe rezolvarea ei acum, cu siguranță vom intra în impas. Cu toate consecințele de rigoare. Ne amintim foarte bine cum au negociat ei anterior din poziția: trei partide = trei funcții înalte în stat care trebuie partajate. De unde ar trebui să rezulte că postul de președinte aparține liberalilor. Fals. Și atunci, și acum. Nu poți partaja ceva, ce va surveni în viitor. Ca să nu mai zic că nu poți partaja ceea ce nu-ți aparține. Pentru că nu sunt voturi! Am obosit să scriu despre asta data trecută, dar logica e punctul slab al politicienilor noștri. N-aveți voturi - nu puteți alege președintele. Punct. Lăsați-o baltă acum și căutați voturi după învestirea Guvernului. N-avem Guvern - UE nu ne dă, BM nu ne dă, FMI nu vine. Scrieți fraza asta cu litere mari și rostiți-o în loc de rugăciune înaintea fiecărei runde de negocieri. Nici nu știi, poate ajută.

Problema procurorului general, oricât ar părea de paradoxal, dar se rezolvă ușor. Oricine va fi numit, i se va zice că-i independent. Va fi sau nu cu adevărat așa, e o altă întrebare.

Astea fiind datele problemei, vedem că poate fi rezolvată. Cu puțină flexibilitate și capacitate de compromis. Algoritmul propus de Ghimpu (voi alegeți funcțiile-cheie, iar eu primul - ministerele) e realizabil. Cum am zis - știm și ministerele. Ne rămâne să așteptăm rezultatele. Doar că trebuie schimbat tempoul negocierilor. Largo nu mai merge. Partea a doua trecem la Prestissimo.