БОРИСЬ

Punct de sprijin

Este imposibil să scrii. Pentru că orice cuvinte sunt mici și plate în fața morții. Este imposibil să nu scrii.

Azi, la Moscova, au loc funeraliile lui Boris Nemțov. La mitingul de comemorare am văzut zeci de mii de oameni. Alții decât cei 84% de крымнаш. Oameni cu demnitate și fără frică. Azi cred că vor fi și mai mulți. O tragedie, asemenea unui șoc, ar putea declanșa mecanismul de însănătoșire a unei țări bolnave. Simptomatic mi-a părut că însuși Kiseliov, întruchiparea propagandei de la Kremlin, nu a debitat enormități ca de obicei (la sigur ar fi fost crezut), ci a fost nevoit să spună că a fost asasinat un bărbat adevărat.

A fost o asasinare la comandă. Știm bine că, de obicei, nu se mai află niciodată cine a făcut-o. Prea multe semne de întrebare fără răspunsuri care au fost comentate deja. Și dacă au fost o sumedenie de versiuni ale asasinării lui Kennedy, diferite de cea oficială, dar niciuna nu ne-a convins definitiv, de ce ar trebui să credem că acum va fi altfel? Regula asasinatului la comandă, mai ales al celui politic, e cunoscută – cel care a apăsat pe trăgaci e lichidat deja. De aceea, versiunile nu mai contează și adevărul nu-l vom afla niciodată…

Din mulțimea de comentarii, am desprins unul. Cineva a sugerat că ar putea fi o cu totul altă țară, dacă Elțin îl lăsa urmaș pe Nemțov în locul lui Putin. M-am gândit că nu putea. Nemțov s-a manifestat ca lider în anii 1990, când încă era speranță. În 2000, aceasta deja a dispărut. Pentru că regimul oligarhic nu generează și nu propulsează lideri cu viziune și demnitate. Aceștia sunt rejectați de sistem ca organul străin la operația de transplant. Sistemul se reproduce prin generarea liderilor pragmatici. Cerere de vizionari nu există.

Putea să se conformeze regulilor jocului. Cum a procedat majoritatea reformatorilor anilor ’90. Care au acceptat regulile și s-au încadrat în sistem. Dar n-a făcut-o. A preferat să fie anti-sistem și să lupte cu regimul. Asumându-și riscurile și refuzând o viață comodă. Cu toate astea, iubea viața așa cum este. Îmi par potrivite cuvintele lui Pyotr Vail (despre Dovlatov) – el a fost viu, ceea ce nu poți spune despre majoritatea dintre noi.

În pofida persecutărilor permanente, a luptat mereu pentru idealuri. De unde și sloganul scos în titlu. Care a fost și va fi purtat pe foițe de mii de oameni – БОРИСЬ…