TATA

EXEMPLU // Un bărbat de 31 de ani din satul Cinișeuți, raionul Rezina, crește singur două fetițe de cinci ani și 11 luni, abandonate de mama lor

Cu ochii strălucind de fericire, Dănuța îi întinde bucuroasă jucăria nouă bărbatului de alături care o privește înduioșat. „Mama”, i se adresează aceluiași bărbat micuța de 11 luni. De mai bine de șapte luni, Igor Scripnic le ține loc și de mamă, și de tată Dănuței și surioarei ei de cinci ani, Lenuța. Fetițele se aflau la un pas de a ajunge la casa de copii, după ce mama lor biologică le-a abandonat la niște cunoscuți și a dispărut.

Ziua care i-a dat viața peste cap

„A fost o săptămână de coșmar de care nici nu vreau să îmi amintesc. A ieșit dimineață din casă și mi-a spus că se duce la Rezina, la medic, pentru că Dănuța, care avea pe atunci doar trei luni, se îmbolnăvise. Seara nu a mai revenit acasă. Mă îngrijorasem, dar nu foarte tare, pentru că se mai întâmpla să se ducă la bunica ei și să rămână pe o noapte. A doua zi am prins însă a-mi face griji. A treia zi am început a alerga în toate părțile să le caut. Abia peste vreo șapte zile m-am trezit cu sectoristul și asistentul social la ușă. Îmi încremenise inima. Au venit să mă anunțe că Dănuța este în stare gravă la spital, iar pentru Lenuța se pregătesc actele pentru a fi dată la internat. Mi s-a părut că se prăbușește lumea peste mine”, își amintește Igor cu groază ziua în care întreaga lui viață a fost dată peste cap.

„Cum să fie înfiat copilul meu, când eu sunt în viață?”

Igor avea bănuieli că soția sa, Cristina, consumă alcool, chiar dacă, spune el, nu este alcoolică, doar că îi plac distracțiile. În ziua în care a mers la Rezina, femeia a lăsat copiii la niște cunoscuți de-ai ei și le-a spus că se duce până la spital să ia niște certificate. Nu a mai revenit și, pentru că starea micuței se agravase, iar cei în grija cărora fuseseră lăsate fetițele se temeau ca Dănuța să nu-și dea duhul, au mers la spital. Pe Lenuța au dat-o autorităților pentru a o transfera la internat. „Am alergat într-un suflet la spital. Medicii mi-au spus că, între timp, a fost o pereche care au văzut-o pentru înfiere, când vor fi gata actele de decădere din drepturile părintești. Mi s-au înmuiat picioarele. Noi cu Cristina nu eram încă înscriși și fetele erau în acte cu numele ei. Cum să fie înfiat copilul meu, când eu sunt în viață? La început, medicii nu au vrut să mă lase să stau cu Dănuța în spital, pentru că se permite doar mămicilor. Dar cum să stea singurică ea, de trei luni?”, se revoltă Igor, în timp ce îi decojește atent fetiței câte o felie de mandarină și i-o dă să mănânce. „Sunt preferatele ei”, ne explică tăticul grijuliu.

„Tăticule, tu nu o să mă lași?”

Deși Lenuța nu este fiica lui biologică, fiind din prima căsătorie a soției sale, Igor nu a putut să o lase la internat. „Cum să crească una în dragoste acasă, iar alta să stea la internat, uitată de toți? Și apoi, avea să crească mare Dănuța și mă întreba într-o zi unde e surioara ei? Nu avea să mi se întoarcă limba să îi spun că am lăsat-o străinilor. Este și ea fetița mea. Am crescut-o trei ani”, ne spune el emoționat, strângând-o la piept pe fetița blonduță, maturizată mult prea devreme.

„Mămica mea a murit, pentru că m-a lepădat. Eu am doar tătic”, ne spune fetița de cinci anișori care tot timpul se ține din urma lui Igor. „Când mă duc după apă sau la magazin, sare lângă ușă și mă întreabă speriată unde mă duc. Mă roagă să nu o las și eu. Îi zic, cum să te las, Lenuțo? Tu ești fiica mea! Iar ea îmi răspunde: dar mama cum ne-a lăsat? Merge cu mine peste tot, și la tăiat lemne, și la fântână, și la magazin”, ne destăinuiește Igor fobia fiicei sale mai mari.

„Sună acasă numai când e amețită”

Potrivit lui, Lenuța și-a scos-o din inimă pe mamă după ce, odată, când a văzut-o mergând prin sat, a strigat-o din urmă, iar ea nu s-a întors să o vadă, iar mai târziu i-a explicat lui Igor că nu s-a întors de frică să nu înceapă a plânge.

„Sună acasă numai când e amețită. Întreabă doar de Lenuța. Dănuța parcă nici nu ar exista”, ne spune bărbatul.

Igor nu se plânge de greutăți. „Am avut și nopți nedormite, am trecut și peste boli, dar mă bucur când le văd cum cresc. Când era Cristina acasă, nu le purta de grijă așa cum le port eu. Dănuța se temea la început de apă și am înțeles că nu o prea băia. Lenuța nu se mai teme că va fi bătută. Maică-sa o mai pălmuia, dar mie nu îmi spunea. De frică. Eu nu aveam cum să știu, lucram din noapte până în noapte ca să aduc mai mulți bani în familie. Când am rămas cu ele, am descoperit că Lenuța nu știe nici să numere. Eu am insistat mereu să o dăm la grădiniță, dar Cristina spunea că nu o primește. Mie mi-a reușit să o înscriu în trei zile. Acum fata învață. E tare isteață”, își laudă el fiica.

„Important e că suntem împreună”

Și Igor are tot timpul la dispoziție pentru a-l acorda celor două fiice despre care spune că sunt fericirea vieții lui. Bărbatul a renunțat la serviciu pentru a putea sta cu ele. La început a încercat să ia o bonă, dar după ce prima a ținut-o pe cea mică toată ziua cu scutecul neschimbat, iar a doua a lovit-o pe Lenuța, Igor și-a luat inima în dinți, zicându-și că nimeni nu va avea grijă de ele așa cum o va face el.

În casă e curățenie lună, fetițele sunt îmbrăcate în haine curate, călcate. „Eu cresc fete. Cum să fie altfel?...”, se miră Igor.

Părinții și prietenii îl susțin pe bărbat. „Mi-au spus că am făcut bine că am scăpat de ea, pentru că făcea multe pozne prin sat. Mai înainte nu îmi ziceau, fiindcă știau că țin tare la Cristina”, ne explică el.

Cu un venit de două mii de lei pe lună, din ajutorul social și indemnizațiile pentru cei doi copii, Igor adună bănuț la bănuț, se lipsește de tot ce poate pentru el și le dă tot de ce au nevoie fetele lui.

„O să ne descurcăm noi. Important e că suntem împreună”, spune bărbatul optimist, privind încântat cum se joacă cele două odorașe.

„Mă impresionează așa oameni”

Am încercat să o contactăm și pe Cristina, dar nu am reușit să dăm de femeia despre care am aflat de la asistentul social din Cinișeuți că este din nou însărcinată și a plecat în alt raion.

„Despre Igor nu pot spune decât cuvinte de laudă. Așa curățenie în casă și grijă față de copii nu am văzut nici în familiile considerate foarte bune în sat. Nu a stat nicio secundă pe gânduri dacă să ia copiii. Mă impresionează așa oameni. A trecut prin multe greutăți, dar rezistă. Despre fetița mai mare pot să vă spun că e foarte inteligentă și isteață, educatorii ne-au mulțumit pentru că am dus-o în grădinița lor. Fetițele nu seamănă deloc cu mama lor, care le-a dat cu ușurință și a plecat”, afirmă asistentul social Ludmila Dimian.