Boala care le-a unit destinele

Dializă // Trăiesc o frumoasă poveste de dragoste, chiar dacă soarta i-a pus la grea încercare

I-am găsit la Centrul de Excelență în Servicii de Dializă de pe lângă Spitalul Republican din Chișinău, deschis recent, căruia sunt nevoiți să-i treacă pragul de trei ori pe săptămână și să stea aici câte patru ore pe zi, atât cât durează o procedură de dializă. Anterior, au mers timp de zece ani la centrul vechi de dializă, acolo unde s-au cunoscut și au devenit un cuplu: Ion și Ana Cebanu.

Internări de trei ori pe săptămână

Așa a vrut soarta să-i aducă în fiecare zi la Chișinău. Ana este originară din raionul Fălești, iar Ion - din Cimișlia. Și nu undeva la plimbare prin magazine, la teatru sau în locuri de distracții și agrement, dar în instituția în care li se prelungește viața.

Fiecare zi este o binecuvântare pentru ei și se bucură de clipele petrecute împreună.

„De la început, aveam programate zile diferite pentru procedura de dializă, dar am insistat să fim împreună. El venea aici, după care eu rămâneam acasă și mă gândeam dacă îi este bine, nu i s-a făcut cumva rău, are tensiunea arterială normală? Atunci am rugat medicii să ne programeze în aceeași zi. Așa măcar este în fața mea și îl văd mereu”, ne spune Ana.

Ana este veselă și binedispusă, cu o dorință enormă de viață, iar Ion este un pic mai retras. „Așa unește Domnul. Unul mai vorbăreț, altul mai tăcut. Ceea ce contează e să fim sănătoși și să avem o viață frumoasă”, zâmbește bărbatul care nu-și ia ochii de la consoarta care stă pe patul de alături.

Uniți sub același necaz

Anișoara avea 15 ani când a început să sufere de insuficiență renală. A urmat săptămâni și chiar luni întregi de tratamente prin spitale, dar până la urmă a ajuns aici.

În luna mai va împlini 30 de ani, iar de zece ani viața ei depinde de aparatul care îi prelungește zilele. Ion are 33 de ani și cam tot de atâția ani ca și soția lui urmează dializa.

Singurul fapt care îi poate salva de acest calvar este un transplant de rinichi, dar cum banii pe care îi câștigă nu pot acoperi nici pe departe aceste cheltuieli, dorința de a avea niște rinichi sănătoși rămâne deocamdată un vis pentru ei.

S-au întâlnit pentru prima dată la aceste proceduri. „Și dacă tot suntem nevoiți să stăm aici câte vreo patru ore, discutam, povesteam tot felul de lucruri. Eu sunt de felul meu mai vorbăreață, tot povesteam de prieteni, iar lui Ion îi părea că eu am pe cineva, dar nu îndrăznea să mă întrebe”, își amintește Ana, în timp ce aparatul îi curăță sângele.

„Mama mi-a spus să-mi găsesc pe cineva de aici”

Faptul că poate să-și găsească ursitul aici i-a fost prevestit și de către mama ei. „Dacă tot umblam de mică prin spitale, mama mi-a spus într-o zi că poate îmi găsesc pe cineva aici. Că printre cei sănătoși... știți deja cum. Nu am luat în serios ce mi-a spus mama, dar uite că exact asta s-a întâmplat”, zâmbește tânăra.

Se cunoșteau de mult timp, dar într-o zi când Ion a înțeles că Anișoara nu are niciun iubit, a trecut la acțiune.

„Prima dată am înțeles că are careva intenții când eram în vestiar și urma să decidem cu cine dintre pacienți am putea să ne punem în același dulăpior hainele. Atunci, el mi-a propus să fim împreună. După care, în altă zi, mi-a propus să mă conducă până la rutieră. Am înțeles eu apropourile și într-o zi îi zic: Ion, tu vrei ceva serios de la mine? El a dat afirmativ din cap și de atunci suntem împreună. Pe atunci eu eram studentă și locuiam în Chișinău, iar el făcea naveta de la Cimișlia la Chișinău de trei ori pe săptămână. Ca să nu se chinuiască așa, i-am propus să treacă cu traiul la mine. Uite așa s-a și început totul”, își amintește tânăra.

Au făcut nuntă

Nu a durat mult timp și și-au vizitat părinții, care s-au bucurat nespus de mult când au auzit că au decis să se căsătorească. Au numit și data nunții, doar că, înainte de nuntă cu puțin timp, o tragedie din familia Anei a făcut ca evenimentul să aibă loc doi ani mai târziu.

„Înainte de nuntă, așa s-a întâmplat că mi-a decedat mama. Era bolnavă, dar nu voia să se adreseze la medici. S-a tot chinuit cu mine de mică pe la medici și de sănătatea ei nu prea a avut grijă. Credea că îi va trece, dar nu a fost să fie - a decedat și nu a apucat să mă vadă mireasă. Am fost nevoiți să amânăm nunta cu doi ani”, ne spune tânăra.

Împreună și la bine, și la rău

De atunci au trecut cinci ani. Sunt împreună și se susțin și atunci când le este bine, dar și atunci când le e mai rău.

„Se poate întâmpla să-mi fie puțin rău și atunci Ion își face repede griji pentru mine. Chiar dacă mă mai ceartă că nu am ținut cont ce am mâncat, îl simt că e neliniștit. Și eu îmi fac griji când îl văd că îi este rău, chiar dacă încearcă să ascundă acest lucru. De aproape cinci ani formăm împreună o familie și sigur că trebuie să avem grijă unul de celălalt”, zâmbește Ana.

Pe moment, cei doi locuiesc în Chișinău, stau cu chirie, pentru a le fi mai ușor să ajungă la centru să-și facă dializa, dar intenționează să treacă cu traiul la părinții lui Ion din raionul Cimișlia.

„Nu e chiar atât de departe de Chișinău și sper să ne descurcăm. Este greu aici, pentru că trebuie să plătim chiria. La părinți ar fi altfel, mai ales că și ei doresc să fim împreună cu ei. Mă împac de minune cu mama-soacră. Ea nu a avut fete, Ion fiind singurul copil în familie. Visez foarte mut să am casa mea, să-mi aranjez cum doresc în ea, să fiu eu gospodina casei, pentru că la gazdă... știți cum e. În plus, am și la bunica multe daruri de la nuntă pe care le-am păstrat să le folosesc când vom fi la casa noastră. Abia aștept acest lucru”, ne mai spune Ana.

Până atunci, deși sunt legați de un aparat, cei doi soți se străduiesc să-și facă viața frumoasă. Se bucură de fiecare răsărit de soare, care este o nouă speranță de viață pentru ei.

10 martie, Ziua Mondială a Rinichiului

Marcată anual în cea de-a doua zi de joi a lunii martie, Ziua Mondială a Rinichiului are ca scop atragerea atenției asupra importanței sănătății rinichilor și reducerea frecvenței și impactului afecțiunilor renale și ale bolilor asociate în rândul populației.

La două luni de la inaugurarea Centrului de Dializă din Chișinău, deschis în cadrul proiectului de parteneriat public-privat pentru servicii de dializă, instituţia a dublat numărul de pacienţi deserviţi, astfel de un tratament echivalent cu centrele de dializă europene au parte aproximativ 200 de pacienţi.

Centrul de Dializă din Chişinău este unul din cele mai mari centre din Europa, este dotat cu 48 de aparate de dializă de ultima generaţie şi în premieră pentru R. Moldova pacienţii dializaţi primesc, fără nicio plată suplimentară, tot complexul de măsuri diagnostice şi de tratament fixate în Protocolul Clinic Naţional.

Pacientul nu trebuie să achite niciun bănuţ şi beneficiază de serviciile de dializă în baza poliţei de asigurare. Conform contractului de parteneriat public-privat, compania de proiect BB-Dializă urmează să extindă la nivel naţional serviciile de dializă de înaltă calitate şi va trebui să investească în acest sens peste 15 milioane de euro.

Potrivit datelor Ministerului Sănătăţii, în R. Moldova sunt circa 500 de persoane diagnosticate cu insuficienţă cronică renală în stadiul final care necesită dializă. Cifra reală ar fi însă de două ori mai mare.