Ucraina – „fasciștii” au dispărut, oligarhii au rămas

Contre-jour

Victoria lui Petro Poroșenko din primul tur la alegerile prezidențiale din Ucraina e o „surpriză” pe care ucrainenii, îngroziți de război, și-au programat-o cu bună știință. Alegerea președintelui, se speră, va reduce focarul separatist provocat de Rusia în Donbas și va salva viețile multor oameni.Mai ales că presa a consemnat prezența la Donețk a „luptătorilor lui Kadîrov”, niște specialiști ai crimei, pe care atât liderul cecen, cât și Putin nu recunosc să-i fi trimis în misiune.

Dar adevărata surpriză a alegerilor din 25 mai este că au dispărut „fasciștii”, banderoviștii și antisemiții din Ucraina. Odioșii Yaroș (Pravîi sektor) și Tiagnibok (Svoboda), numele cărora au îngrozit Rusia – e drept, o Rusie care se informează doar la televiziunile lui Putin –, au obținut scoruri ridicole, cam câte 1% fiecare, în alegerile prezidențiale. Practic, aceste personaje și partidele lor nu contează electoral în Ucraina de azi. E un adevăr matematic pe care l-a aflat lumea. Și poate îl vor afla și rușii, dar mai ales „ministerul propagandei” de la televiziunile moscovite – Kiseliov, Soloviov, Mamontov, Prohanov…, cei care, pe parcursul ultimelor trei luni, le-au inspirat rușilor ideea că puterea în Ucraina a fost preluată de fasciștii de la Pravîi sektor, conduși de Dmitri Yaroș.

Să ne amintim de delirantele compuneri metaforice ale lui Prohanov („Novorossia s-a născut din lupta plină de jertfă împotriva fascismului ucrainean, care s-a prelins peste țară ca o lavă neagră …”). Sau de numeroasele „reportaje” transmise de televiziuni în care la locul crimelor (de regulă, înscenate) erau găsite întotdeauna cărțile de vizită ale lui Yaroș și sume mari de bani în dolari, ceea ce trebuia să sugereze implicarea americanilor (un truc ieftin!). Cred că s-au dat pe posturile TV rusești mai multe episoade despre „cărțile de vizită” ale lui Yaroș și dolarii americani, decât numărul de voturi pe care a reușit să le adune acest lider de partid în alegerile prezidențiale.

Cum vor explica propagandiștii lui Putin dispariția „fasciștilor” ucraineni? În niciun fel. Vor spune, poate, că tocmai datorită vehemenței, obstinatei lor pledoarii Ucraina s-a vindecat de această ciumă.

Iar adevărul e la suprafață: a fost, de fapt, așa cum observă experții, doar un „telefascism” fabricat de propaganda rusă.

Dacă „fasciștii” au dispărut din Ucraina, conform sentinței date de alegerile prezidențiale, au rămas în peisaj oligarhii. Poroșenko, noul președinte ales, e unul dintre ei. Un personaj abil, care a fost la putere (sau pe lângă putere) și în mandatele lui Kucima și Iușcenko. A colaborat cu fostul premier Iulia Timoșenko și n-a dus-o rău nici pe vremea lui Ianukovici. Victoria sa copleșitoare sfidează cumva spiritul EuroMaidanului, care a fost o revoltă și împotriva sistemului oligarhic corupt și criminalizat. Sunt și alți magnați, precum Victor Pinciuk, Igor Kolomoiski, Serghei Taruta, Vadim Novinski – care au trecut de partea noii puteri. Sau Rinat Ahmetov, „tatăl Donbasului”, care a jucat în mai multe postúri (și pro, și contra) în perioada agresiunii ruse, dar care a ales până la urmă ideea Ucrainei unite.

Totuși, lumea așteaptă ca Ucraina să nu rămână un stat la mâna oligarhilor. Iar aceștia, care se insinuează acum la putere, să demonstreze că țin la obiectivul unei Ucraine europene. Altfel, un nou Maidan îi va spulbera.