Psihoterapie colectivă cu Vladimir Putin

Contre-jour

La cât de prost merg treburile în R. Moldova, mă gândesc că nu ne-ar strica, pentru mai multă îmbărbătare, curaj și optimism, o ședință de psihoterapie pe țară. Să se găsească un mentor, un guru, care să ne asigure că nu e totul atât de rău, că n-ar trebui să disperăm, că până la urmă forțele binelui vor învinge.

Un astfel de psiholog, vraci sau șaman pentru țara sa este Vladimir Putin – un fel de „Kașpirovski” aciuat la Kremlin. Acesta obișnuiește să-și organizeze conferințe de presă-mamut, în care le spune rușilor, răspunzând la întrebări – cele mai multe atent apretate și modelate –, că lucrurile evoluează promițător, că „ridicarea Rusiei din genunchi” e pe cale să se înfăptuiască. Președintele rus a afirmat că țara sa a trecut cu bine peste criza provocată de sancțiunile economice occidentale, anunțând asistența că se va înregistra chiar o creștere economică - 0,7% în 2016, 1,9% în 2017 și 2,4 în 2018. E drept că aceste calcule ale guvernului rus au fost făcute luându-se drept reper prețul de 50$ al barilului de petrol. Acum pe piață prețul barilului e de doar 36$, cu tendințe de scădere, dar trebuie să ne păstrăm optimismul.

Întâlnirea din 17 decembrie 2015 a lui Putin cu presa (a 11-a de când e „conducător-maxim”) ne-a înfățișat un președinte tot mai nesigur, care își camufla slăbiciunea prin accese de tuse, prin glumițe deocheate și expresii fără perdea, cerșind aplauzele asistenței.

O vulgaritate marca Putin, cu referire la conflictul cu Turcia – țară despre care spusese că a lovit Rusia pe la spate, atunci când a doborât bombardierul „Suhoi” intrat în spațiul său aerian. Iată ce a spus în fața presei președintele rus: „Cineva din conducerea Turciei s-a gândit să-i lingă pe americani într-un loc, nu știu dacă americanii au avut neapărat nevoie de așa ceva” (îmi cer scuze pentru exprimare, dar nu fac decât să reproduc originalul). Nu există în opinia liderului rus cale de împăcare cu actuala conducere a Turciei. Această remarcă a lui Putin, ca și ideea sa că dacă e nevoie Rusia poate să-și lovească inamicii oriunde s-ar afla aceștia, la orice depărtare, a stârnit aplauzele vioaie ale asistenței, iar acest entuziasm a spus multe despre calitatea jurnaliștilor convocați la conferința de presă.

Dar cea mai șocantă afirmație a lui Putin a fost în legătură cu durata și costurile intervenției Rusiei în Siria, despre care a fost întrebat. Putin a spus că o mare parte din armamentul și muniția folosite în Siria erau oricum rezervate manevrelor militare, așa că noi cheltuieli, față de ceea ce era oricum alocat Misterului Apărării în acest an, nu se fac. Cităm: „Nu am fi avut niște exerciții militare mai bune decât operațiunea noastră în Siria. Putem să ne antrenăm destul de mult acolo fără a ne prejudicia bugetul.”

Sunt vorbe de un cinism și o cruzime fără seamăn, pentru că doar cu o săptămână în urmă aviația rusă a bombardat o școală, omorând zeci de copii, iar în ultimele zile a șters de pe fața pământului un cartier de locuințe dintr-un mare oraș sirian. Rezultă, în viziunea președintelui de la Moscova, că femeile, bătrânii și copiii sunt niște ținte perfecte pentru piloții ruși, care au astfel posibilitatea să-și sporească abilitățile de ucigași. Crime odioase pe care sirienii și lumea arabă nu le vor ierta niciodată.

La întrebarea unui ziarist de la Kiev, prin care a dorit să corecteze o mai veche afirmație a lui Putin precum că în Ucraina nu sunt militari ruși, transmițându-i totodată un „salut” din partea a doi ofițeri GRU dintr-o unitate de aeropurtate din Tambov, luați prizonieri de trupele ucrainene, Vladimir Putin a răspuns în felul următor, prefăcându-se că a uitat ceea ce declarase vehement cu ani în urmă: „Noi nu am afirmat niciodată că acolo, în Ucraina, nu ar fi militarii noștri. Doar că aceștia nu fac parte din armata regulată. Ar trebui să sesizați diferența.” Și tot aici: „Nu noi am început războiul, Ucraina e de vină. În estul Ucrainei erau ruși, dar nu se aflau unități militare rusești.”

Acest răspuns batjocoritor, plin de echivocuri și eschive lașe, a provocat o reacție de stupoare ziaristului ucrainean și colegei sale de alături, care clătina din cap la auzul inepțiilor lui Putin despre „Ucraina frățească” și războiul „fratricid” de acolo.

Dar cel mai dureros au sunat afirmațiile mincinoase ale lui Putin pe tema legii care interzice adopția de către americani a copiilor din orfelinatele ruse, mai ales a celor grav bolnavi. „Niciun străin niciodată nu s-a repezit să adopte niște copii bolnavi din Rusia!”, a spus Putin fără să clipească. Or, statisticile făcute publice chiar de organizațiile de stat din Rusia arată că tocmai străinii au înfiat și salvat de la moarte sigură copii bolnavi din orfelinatele rusești – instituții care sunt adevărate lagăre de exterminare.

Propaganda de stat a comentat zile la rând conferința de presă a lui Putin, prezentând-o ca pe un eveniment epocal, copleșitor atât pentru Rusia, cât și pentru întreg globul (vezi delirul encomiastic al lui Dmitri Kiseliov). Numai că, iată, recent dinspre Germania – o țară în general mai „înțelegătoare” față de interesele rusești – a răzbătut un alt adevăr despre regimul Putin. Postul ZDF a difuzat un film documentar cu titlul „Putin – omul puterii” („Machtmensch Putin”), în care este descrisă ascensiunea dubioasă a liderului rus. I se face un portret psihologic pe fundalul evenimentelor din ultimii ani: conflictul din Ucraina și campania militară a Rusiei din Siria. Filmul realizatorilor germani deconspiră metodele folosite de propaganda rusă în Occident, demască nocivitatea canalului „Russia today” și descrie modul de funcționare a „fabricilor de trolli” de pe Internet, care intoxică publicul, atacă Occidentul și pe dușmani personali ai lui Putin.

O lovitură mediatică în contrast cu jalnica jubilație pe care Putin o inspiră presei sale aservite.

***

Se pare că între timp am primit și noi, moldovenii, o apreciabilă doză de psihoterapie. Revenirea oligarhului Plahotniuc în prim-planul politicii și desprinderea celor 14 deputați comuniști din fracțiunea lui Voronin, care sunt gata să pună umărul la depășirea crizei politice din țară, ar trebui să coboare o liniște binecuvântată peste R. Moldova. Să nu fie o liniște de lințoliu.