Patimile din jurul Academiei

Contre-jour

Despre Academia de Științe a Moldovei, mai ales despre apropiatele alegeri ale președintelui instituției (programate pe 17 aprilie) am auzit vorbindu-se, cu patimă și cu o anume cunoaștere a personajelor care își dispută acest fotoliu influent și profitabil, în diverse medii intelectuale: la Uniunea Scriitorilor (își au și scriitorii academicienii lor), la universitate, în școală… Cel mai rău dintre candidații la șefia Academiei iese întotdeauna Gheorghe Duca - actualul președinte, care își încheie al doilea mandat și pretinde, în opinia unora în mod fraudulos, la un al treilea, recurgând la un subterfugiu juridic. Academia nu a înregistrat în mandatul dlui Duca succese excepționale, iar acuzațiile de corupție, favoritism și cheltuieli iresponsabile ale banului public îl fac vulnerabil. Înverșunarea cu care dl Duca se ține de scaun sporește suspiciunile în mediile intelectuale – omul pare să nu-și poată permite o retragere demnă și, de ce nu, orgolioasă, ca unul care este în stare să demonstreze succesele activităţii sale.

Prim-planul pe care-l deține Gheorghe Duca în această dispută îi obligă pe adversari să-i umble la biografie, să-i recompună traseul științific și politic. I se amintește, de pildă, că a fost un „sparring-partner” butaforic pentru Vladimir Voronin la alegerile prezidențiale din 2005, când nu era un anticomunist atât de vehement. Românismul său regăsit, se spune, nu ar fi decât o stratagemă pentru a-și camufla breșele manageriale și a-i plasa într-o lumină proastă pe cei ce se încumetă să-l conteste, atacând un „bun patriot”.

Sigur că valul acesta de critici comportă și o dorință de demolare. Dacă atât de mari sunt păcatele dlui Duca, e firesc să te întrebi: de ce tace justiția? Raportul Curții de Conturi, care constata o gestionare defectuoasă a fondurilor de către actuala conducere a Academiei, nu furnizează suficiente motive pentru o anchetă? Guvernul, al cărui membru este Gheorghe Duca, nu s-a arătat preocupat prea mult de aceste semnale. Actualului preşedinte al AŞM parcă i s-ar arăta pisica, dar rămâne în post şi intenţionează să candideze pentru un nou mandat.

Nevoia de schimbare și de reformă la Academie este presantă. Însă discursul anticorupție, stimulat de prestația dlui Gheorghe Duca, poate acoperi și o agendă impură – infiltrarea unui filon FSB mai viguros la conducerea Academiei. Vorbim despre istoricul Valeriu Pasat, care a avut un sejur „recuperator” la Moscova, după ce fusese condamnat pentru corupție (el s-a pretins victima unei răfuieli politice) sub regimul Voronin. Revenit în țară, fostul director SIS și-a creat un partid cu care a promovat apartenența R. Moldova la lumea rusă, pravoslavnică… – ceea ce nu vedem cum s-ar armoniza cu aspiraţiile noastre proeuropene.

În actualul context geopolitic și al pericolelor la adresa siguranței naționale, comunitatea academică din R. Moldova ar trebui să se întrebe, cu mai multă exigență, cum alege și ce culege.