Moldova. Să mai încercăm o dată

Contre-jour

Și după aceste alegeri, R. Moldova rămâne o țară cu o populație scindată în opțiunile sale de viață și politice. Cel puțin, așa arată alegerea pe care au făcut-o cei care au participat la vot.

Deși proeuropenii sunt într-o ușoară majoritate, favorizând într-un fel crearea unei noi Alianțe pentru Integrare Europeană, numărul rusofililor și al celor care preferă universul rusesc și sovietic are o pondere considerabilă, ceea ce face ca R. Moldova să balanseze de la un pol la altul, existând riscul real să-și compromită perspectiva europeană. E drept că Moscovei în această campanie nu i-a păsat de respectarea măcar a unor aparențe diplomatice: a intervenit brutal și masiv, deschizând mai multe pârtii politice pentru favoriții ei, scopul declarat, urmărit și transmis moldovenilor de toți mesagerii care au vizitat Chișinăul fiind acela de a împiedica formarea unei noi coaliții proeuropene de guvernare. Să sperăm că mandatele acumulate de partidele din arcul democratic vor fi fructificate și agenda europeană va fi relansată.

Ceea ce trebuie remarcat, acum, la cald, este entuziasmul electoral anemic al moldovenilor - 55.86%, puțin peste jumătate din numărul alegătorilor, înregistrându-se astfel cea mai slabă participare la vot din ultimii 20 de ani. Cauzele pot fi mai multe, dar două mi se par determinante: a) dezamăgirea și deconectarea, ca semn de protest, de la viața politică și b) emigrarea accentuată, pentru că R. Moldova, deocamdată, nu este un loc care să te facă fericit, pe tine și pe ai tăi. Acest exod continuu a subțiat electoratul partidelor proeuropene, în schimb cei care optează pentru Uniunea Vamală și frăția cu Rusia au rămas aici și nu vor să schimbe nimic în viața lor.

O altă cauză a scăderii numărului de mandate în noul Legislativ este prestația actualei guvernări, asupra căreia planează acuzații grave de corupție, favoritism, suspiciuni de justiție selectivă și partizană. Nici micile realizări, dar totuși importante, pe calea europeană nu au fost valorificate așa cum ar fi trebuit. Nu a existat în această campanie electorală, din păcate, o solidaritate a partidelor europene, care să poată să prezinte un bilanț pozitiv comun al guvernării, atât cât a fost, iar mass-media rusească - prin definiție antieuropeană și antimoldovenească - a tocat tabăra proeuropeană până la anihilare. Televizorul este o importantă sursă de informație în R. Moldova, iar majoritatea populației noastre rurale, fără alternative la posturile rusești, a rămas branșată la viziunea și mentalitatea sovietică.

Noi, moldovenii – o mare parte dintre noi –, am rămas sovietici și proruși, această realitate trebuie privită în față și asumată. Numai cunoașterea realității ne poate ajuta la construirea unei strategii de guvernare, dar și în implicarea utilă a societății civile. Și mai ales ne poate feri de slogane goale, nerealiste, demagogice care doar încing spiritele, cabrează și mobilizează falanga prorusă.

Nici după acest scrutin, probabil, nu vor dispărea partidele de buzunar, partidele-blog și candidații independenți, „kamikaze” – actori animați doar pe timpul campaniei electorale, creând false așteptări și risipind voturile proeuropene.

Diaspora s-a manifestat puternic în aceste alegeri, opțiunea sa proeuropeană este copleșitoare, dar o mai bună organizare, implementarea votului electronic și a votului prin corespondență ar fi fructificat mai bine acest potențial. Vor dori viitorii guvernanți să implementeze această lege?...

R. Moldova seamănă cu un pacient cu care se lucrează de mult, cu răbdare și înțelegere. Și parcă auzim cu toții îndemnul: „Hai, Moldova. Să mai încercăm o dată!”. Ar fi totuși un amendament de adus acestei chemări însuflețitoare. Spunea un editor de la Chișinău: „Da, ne angajăm din nou, cu o dăruire și putere de luptă neostoite, să apărăm fruntariile civilizației, să ne desprindem din mâzga sovietică și de sub opresiunea rusească, doar că între timp îmbătrânim și noi, iar misiunea – aceeași misiune! – o pasăm, egoist, copiilor noștri”.