Lupte electorale: Voronin contra stângii, reformatorii între ei

Contre-jour

Campania electorală, demarată de câteva săptămâni, ne oferă prilejul unor observații. Partidele din arcul guvernamental par să respecte un comportament civilizat, nu se atacă excesiv, nu-și pun strâmbe, doar bloggerii, cu angajamentul lor ascuns, prestează în registrul care i-a consacrat. Ceea ce dă ritm competiției electorale sunt disputele de pe stânga, dintre comuniști și restul, și disputele de pe dreapta dintre cei care nu prea au șanse să acceadă în Parlament.

Voronin, după ce a curățat partidul de „trădători” și „extremiști”, a înțeles că oricum nu poate spera să obțină simpatii din zona dreptei nemulțumite de prestația sub așteptări a actualei guvernări (guvernare care, în viziunea lor, nu a avut curajul să interzică Partidul Comunist). Și atunci și-a centrat campania și atacurile electorale pe cei care fojgăiesc pe stânga și vor să-i smulgă voturi, afișându-și sfidător legăturile foarte bănoase cu Moscova. Din partea lui Voronin, care s-a dedulcit la conferințe de presă, a încasat-o Dodon cu socialiștii lui, și Renato Usatîi, pe care șeful PCRM îl vede ca pe un soi de lotru fără mamă și fără tată, care habar n-are cum se guvernează o țară. Generalul vine mereu cu dezvăluiri în fața jurnaliștilor, căutând să demonstreze că cei pe care i-a fugărit din partid, etichetându-i trădători, sunt oameni de nimic. De pildă, a spus despre Tkaciuk, fostul ideolog al PCRM, că voia să-l impună pe lista comuniștilor pe controversatul om de afaceri Veaceslav Platon, cel bănuit că ar fi orchestrat operațiunea de mituire a deputaților, pentru a zădărnici ratificarea Acordului de Asociere și Liber Schimb cu Uniunea Europeană. Tkaciuk, în replică, spune că Voronin minte, așa cum ne-a obișnuit. Interesant că această mărturisire „troțkistul” transfug o face abia acum, scoțându-se cumva din chestiune, deși i-a fost consilier de taină lui Voronin și, prin urmare, e de presupus că au țesut împreună mulțimea de minciuni și scenarii diversioniste în cei opt ani de guvernare. Oare ruptura dintre cei doi foști tovarăși se va adânci atât de mult încât vom afla detalii revelatoare și despre evenimentele din 7 aprilie 2009, atunci când Mark Tkaciuk, pe un ton sinistru și cinic, acuza România de lovitură de stat împotriva R. Moldova, dar de fapt ascundea scheme oculte de destabilizare de tip KGB, care au explodat, ulterior, în Ucraina?

De aceea, poate, sloganul comuniștilor în aceste alegeri, „Doar PCRM! Doar Voronin!”, sună ca un strigăt disperat, ca lamentația unui jucător de cărți căruia i se duce norocul. Așa încât, se pare, sarcina maximă a PCRM în aceste alegeri nu e puterea, ci păstrarea trupelor fidele. Fostul comentator politic Bogdan Țîrdea, care s-a regăsit armonios în rândurile Partidului Socialist, face, într-un articol recent, un devastator rechizitoriu la adresa lui Voronin și a comuniștilor, despre care spune că au trădat, de-a lungul anilor, interesele Rusiei în R. Moldova. Țîrdea încearcă să-i atragă pe alegătorii rusofoni, cărora le semnalează: „E timpul să vă schimbați opțiunile. Rusia nu-l mai vrea pe Voronin”.

***

Și pe dreapta asistăm la o confruntare deloc grațioasă între membrii Partidului Liberal Reformator. Niște oameni cu merite incontestabile în salvarea cursului european al R. Moldova se atacă acum virulent, pentru că nu au convenit în ceea ce privește participarea sau neparticiparea partidului în campania electorală. Doamna Ana Guțu, care a recomandat renunțarea la competiție, pentru a nu risipi voturile electoratului proeuropean, face dezvăluiri din culisele formațiunii, unele deloc complezente la adresa colegilor săi. I s-a răspuns într-o primă fază cu o poezie de Radu Gyr („Adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis” – pe blogul lui Valeriu Saharneanu). Ulterior, doamna Guțu a deschis și alte paranteze, acuzându-i pe colegii care au insistat ca PLR să participe la alegeri că au intrat în buzunarul oligarhic al clanului Țopa. I s-a reproșat că își urmărește propriile interese…

E regretabilă, după părerea mea, această reglare de conturi de o vehemență care pătează imaginea partidului și a oamenilor care l-au constituit. Ar fi o ironie tragică dacă, luând voturi de la PLDM, PD și PL, fără să ajungă în Parlament, liberal-reformatorii vor submina șansele de formare a unei noi coaliții democratice, după ce tot ei au salvat cursul proeuropean al R. Moldova. Ar închide o buclă tristă.