Jurnalul zilelor ce trec - …politica de tomberon

Contre-jour

Multă lume a fost scandalizată de cele două „înfățișări” ale gastarbeiterului politician Renato Usatîi. Mai întâi, a fost apariția sa la o televiziune respectabilă, unde a șocat prin impostură, vulgaritate și tupeu, călărind câteva slogane populiste: eu voi băga la pușcărie! eu voi fi și procuror și judecător! eu voi distruge cumetrismul!... Luat la întrebări, energicul Renato a dat în colțuri, n-a știut să răspundă la chestiuni elementare, pe scurt: a rămas descoperit ca un agent trimis fără instrucțiuni pentru situații dificile.

Și lumea nu-și revenise din stupefacția întâlnirii televizate cu milionarul parașutat în R. Moldova, când un nou sondaj IMAS îl aburcă pe Renato peste pragul electoral, omul Renato – fără partid, fără idei și fără program –depășind concurenți cu pretenții. Ce facem cu acest ipochimen care a haiducit în voie în Basarabia luni de zile, a fost lăsat să corupă și să mituiască, să mintă și să manipuleze, să atace violent politicieni din actuala guvernare?

Să ni-l asumăm. Face parte din decorul existenței noastre diurne și din peisajul nostru interior. Să și-l asume clasa politică, cea care l-a tolerat, neglijat sau chiar s-a amuzat pe seama lui, crezând că poate câștiga prin contrast cu prestația unui saltimbanc ca Renato. Iar acum saltimbancul „ciupește” procente de la partide cu vechime.

Să și-l asume și electoratul. Pentru că individul acesta cu câteva sute de cuvinte, care a făcut bani nu se știe unde (poate i s-au dat pentru un anume proiect, că tot se poartă în Rusia „speț-operațiile”), se înscrie perfect în condiția noastră morală. Este, așa cum spunea Andrei Pleșu cu referire la un alt personaj scandalos de pe scena politică românească, „partea noastră de umbră”. Renato ne reprezintă în disperarea și în mârlănia noastră, în plăcerea tipic moldovenească de a fenta legile și buna-cuviință, în obrăznicia și-n vulgaritatea pe care nu ne sfiim să le etalăm.

Unii s-au întrebat dacă Renato și-a plătit, provocând ultimele scandaluri care îi poartă numele, prezența în talk-show la PRO TV Chișinău și parada din recentul sondaj IMAS. E o insinuare jignitoare, dar faima lui Renato, care a aruncat cu bani în stânga și în dreapta, ziua în amiaza mare, îi face acum să sufere chiar și pe cei care nu s-au lăsat mituiți de el. Reputația desăvârșește ceea ce mintea și gura escrocului n-au apucat să articuleze.

Apariția acestui „jucător” nul, scandalos, insidios și de o nocivitate greu de evaluat în efecte, scade și mai mult nivelul de ansamblu al clasei noastre politice. Ascensiunea lui Renato este o insultă directă la adresa politicienilor cu o anumită calificare și prestanță de la noi, dar este și o sfidare aruncată electoratului moldovean. Trebuie să fim considerați niște amibe, dacă suntem gata să luăm în brațe un asemenea măscărici. Moscova lansează personaje de talia lui Renato, cu priză la o populație cu organul gândirii atrofiat, pentru a înfunda drumul european al R. Moldova. „Înapoi, în grotă, moldoveni! Renato vă duce pe scurtătură!” Tot ce a venit dinspre Moscova în ultimii ani a fost diversiune, șantaj și batjocură. Problema e cât mai poate să rabde „poporul moldovenesc”?

***

În zilele când Renato Usatîi escalada treptele afirmării, am urmărit în Ucraina cea cuprinsă de valul lustrației secvențe în care politicieni corupți, impostori, trădători ai intereselor naționale, erau aruncați, literalmente, în lada de gunoi. E o măsură cam iacobină, să recunoaștem, ce nu consună deloc cu procedurile europene moderne la care ar dori să adere Ucraina. Dar e și expresia cea mai elocventă a felului în care o populație disperată încearcă să scape de trântori, rozătoare și căpușe. Însă pentru a avea gândul să arunci (măcar la figurat) pe cineva la tomberon, pentru că te fură și te minte, se cuvine mai întâi să ieși tu însuți din pubelă.