Diversiuni cu dezinvoltură și bună dispoziție

Contre-jour

Băieți de gașcă

Până la urmă, e o chestiune de interpretare. Depinde cum privești lucrurile, din ce perspectivă și de la ce distanță. Astfel, prăpădul din băncile din R. Moldova este văzut de șeful Parlamentului, dl Andrian Candu, drept o încercare care pe noi, moldovenii, ne-a fortificat, ba chiar ne-a umplut de optimism. Vorbind la ceremonia de inaugurare a noului guvernator al BNM, care a coincis cu ceremonia de rămas-bun în cinstea fostului guvernator BNM, spicherul a ținut să afișeze o anvergură internațională, să pună lucrurile într-un context mai amplu, continental și intercontinental cel puțin:

„Într-o țară dacă ar exista o fraudă de 14-15% din Produsul Intern Brut, în acea țară, cu siguranță, multe rele s-ar întâmpla, troleibuzele nu ar merge, magazinele s-ar închide. Dar în Republica Moldova totuși lucrurile au stat altfel și datorită faptului că oameni profesioniști ca cei din Banca Naționala și guvernatorul au avut tăria să se impună profesional pentru a avea cele mai bune decizii în final și efectele cât mai minime ca impact (sic! de două ori, de minciună gogonată și gramatică defectuoasă) pentru economia națională”.

Andrian Candu – ca întotdeauna prețios și neglijent cu logica discursului. E stupefiant să-l auzi pe șeful Parlamentului elogiind un funcționar – demisionarul Dorin Drăguțanu – care se numără, alături de Ilan Shor, printre principalii vinovați (amintesc doar numele cunoscute, că bănuiți sunt mai mulți) de dezastrul din băncile moldovenești.

Alocuțiunea lui Candu sună ca o autojustificare – ceva în genul „da, am furat, dar lăsați că nu mai este așa de rău, rezerva de rezistență a moldovenilor este inepuizabilă”. Într-adevăr, de ce ne-am plânge? Cu băieți deștepți ca Drăguțanu, dar și cu Sergiu Cioclea, noul guvernator de la BNM, care citează erudit din Churchill, promițând că vor fi „lacrimi, sânge și sudoare” în munca de care, iată, stă să se apuce, putem continua cu entuziasm și cu speranță (cu speranța, probabil, că un alt mega-tun de proporțiile miliardului dispărut va fi cu putință oricând!). Ce altceva poți să crezi când vezi un cinism și o sfidare atât de mari? Iată ce înseamnă să urci din pragul casei într-un „Mercedes” ultimul model și să ajungi la serviciu însoțit de bodyguarzi până la ușa biroului și chiar până la tribuna Parlamentului. Auzi, dincolo de fereastră, ciripit de păsărele, Chișinăul primăvăratic e calm și fericit și asta te îndreptățește să crezi că moldovenii sunt de acord cu ce li se întâmplă și chiar ar fi bucuroși dacă s-ar mai repeta.

Dl Candu n-a simțit șocul sărăciei, al devalorizării monedei naționale, n-a auzit despre fărădelegile de la BNM, unde o administrație coruptă și egoistă a dus-o în huzur. Și mai ales nu realizează că, din cauza acestui guvernator și a politicilor sale aberante, R. Moldova, aflată în pragul colapsului, nu are un acord semnat cu FMI. Sau poate a elogiat docilitatea lui Drăguțanu, care a făcut exact ce i-au cerut șefii politici?...

În general, secvențele difuzate de presă de la instalarea noului guvernator Sergiu Cioclea și de la despărțirea de predecesorul său au lăsat impresia unei ședințe prietenești, festive și binevoitoare, în care glumele zburdau dezinvolt de pe buzele participanților și fiecare voia să impresioneze prin formulări cât mai gongorice și mai epatante. Am rămas cu imaginea lui Dorin Drăguțanu care râdea, flatat și jenat oarecum, nu-i așa, de elogiile supradimensionate pe care le debita Candu, făcând din el un superman. Plutea în aer un damf al complicității, o solidaritate de gașcă, în care cel care vorbea știa că cel care „pleacă” își făcuse plinul și nu rămâne pe drumuri, iar în caz de urgență poate oricând apela la vechii prieteni de afaceri.

Rugurile lui Renato

Renato Usatîi a intrat din nou în vria dezvăluirilor. A interceptat, ne spune el, pe căi absolut legale, ca tot ce face primarul de Bălți, corespondența secretă dintre Președinție, prim-ministrul Iurie Leancă, SIS, procurorul general Corneliu Gurin și Viorel Chetraru, directorul CNA (Dumnezeule, în ce țară trăim!). Nu ne poate livra pe moment detalii mai picante, dar să avem răbdare, că nu aduce anul cât aduce ceasul. Usatîi a vorbit despre două morți suspecte care trebuie puse în legătură cu devalizarea băncilor – un șef de departament de la Banca Națională, membru în comisia pentru investigarea miliardului furat, care a murit împreună cu întreaga sa familie intoxicat cu monoxid de carbon. Și cealaltă victimă – șoferul mașinii blindate care transporta arhivele celor trei bănci jefuite. Așa că s-ar putea ca în curând să avem și documente publicate. De Renato sau de prietenii lui.

Primarul de Bălți se auto-invită la protestul din 24 aprilie și chiar are un mic scenariu pentru a oferi mai multă combustie (la propriu) evenimentului. El îi îndeamnă pe cei ce vor veni la manifestația de la Chișinău să aducă anvelope vechi pentru a face focuri/ruguri impresionante și a izgoni oligarhii din țară. Ca de fiecare dată, Renato este foarte generos cu cei care vor răspunde apelului său – fiecare cauciuc va fi plătit cu 10-15 euro din banii lui Renato, bani în legătură cu care, evident, ca de fiecare dată fiscul nu-i va pune nicio întrebare.

Renato Usatîi evoluează demult într-un „program liber ales” (cu sărituri grele: triplu salchow, lutz și axel, pe muzică de… Stas Mihailov) și nestingherit de nimeni. Nici de adversarii politici, dar nici de instituțiile de drept din R. Moldova. Niște „focuri de artificii”, dublate eventual de câteva altercații cu poliția și, de ce nu, și de niște mașini incendiate este tot ce și-ar dori actuala putere pe 24 aprilie pentru a compromite protestul pașnic și a închide „capitolul Platforma DA”.

Apelul lui Usatîi mi se pare o provocare periculoasă pe care liderii Platformei „DA” ar trebui să o întâmpine cu vigilență. Un om despre care se spune că chiftește de dosare penale scapă de toate acuzațiile, mai face o vizită de împrospătare și documentare la Moscova, revine și se lansează în show-uri la televiziuni și, mai ales, promite întotdeauna că „data viitoare” – mâine-poimâine – va da lovitura decisivă. Primarul de Bălți flutură cu multă dezinvoltură informații clasificate, face șvaițer siguranța națională, se vorbește că are foarte mulți bani (cum nimeni nu-și poate imagina în R. Moldova – apud Eduard Baghirov), cumpără în stânga și în dreapta, obține tot ce-și dorește. Ce fel de instituții avem noi, dacă Renato sparge orice cod, orice secret de stat?

Fără „sprijinul” gasterbeiterului de lux, mișcarea protestatară poate că va fi mai slabă, mai puțin spectaculoasă, dar mai sănătoasă și mai credibilă, mai ales că între timp ni s-a revelat (pentru cine mai avea iluzii) și cine este Dodon, alt partener ocazional de protest. De ce ar mai trebui să călcăm pe greblă pentru a înțelege și cine este Usatîi?